EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE / MARTIE

NATO

Coronavirusul forţează Pentagonul să reducă amploarea ”Defender Europe 20”

La sfârşitul lunii ianuarie, personalul militar şi contractorii americani au început să îmbarce vehicule grele şi echipamente militare pentru transportul lor de la bazele de dislocare permanentă din SUA, către Europa, pentru a participa la exerciţiul ”Defender Europe 20”. Această amplă manevră de forţe şi mijloace a fost oprită pe 13 martie, întrucât Europa a devenit focarul principal al noului coronavirus.

Din ianuarie şi până la data amintită anterior, aproximativ 6.000 de soldaţi au fost dislocaţi din SUA în Europa, inclusiv un comandament de divizie şi o brigadă de blindate, alături de alte aproximativ 3.000 de echipamente ale acestor structuri militare. În acelaşi timp, peste 9.000 de unităţi de tehnică militară au fost scoase şi din stocurile armatei americane pre-poziţionate în Europa.

La 20 martie, comandantul EUCOM anunţa că 2.600 de militari americani dislocaţi pe teritoriul european au fost plasaţi în auto-izolare, fiind suspecţi de contaminare cu noul coronavirus. Ulterior, Pentagonul a precizat că din cei 72.000 de militari americani staţionaţi în Europa, 35 au fost testaţi pozitiv la COVID-19.

În aceste condiţii, cea mai mare parte din exerciţiile militare care urmau să se desfăşoare în cadrul ”Defender Europe 20” au fost anulate. Printre acestea se numără: ”Dynamic Front” - exerciţiu destinat creşterii interoperabilităţii artileriei din cadrul NATO şi al altor state partenere, ”Joint Warfighting Assessment” – exerciţiu anual de verificare, ”Saber Strike” - exerciţiul bianual ale forţelor terestre desfăşurat în Polonia şi statele baltice, precum şi ”Swift Response” - exerciţiu anual multinaţional de paraşutare şi executare a unor acţiuni specifice desantului paraşutat. De asemenea, militarii şi contractorii americani, care au fost deja dislocaţi în Europa, vor fi repatriaţi, iar Germania şi Polonia, principalele locuri de desfăşurare a exerciţiului ”Defender Europe 20”, şi-au închis graniţele pentru străini. În acelaşi timp, ministerul german al apărării a precizat, pe pagina sa de Twitter, că exerciţiul ”Defender Europe 20” – participarea germană - nu va mai avea loc şi că exerciţiile planificate pentru poligoanele Bergen şi Grafenwöhr au fost anulate.

În urma deciziei de schimbare a amplorii şi scopului exerciţiului ”Defender Europe 20”, comandantul EUCOM, gl. Tod Wolters a afirmat că mesajul strategic transmis este că SUA şi NATO au demonstrat flexibilitatea şi adaptabilitatea necesară dislocării unei forţe credibile de descurajare, în orice loc de pe glob.  

Chiar dacă ”Defender Europe 20” a fost redimensionat, oficiali militari americani şi europeni au afirmat că vor analiza manevra de forţe şi mijloace realizată din SUA către Europa şi invers, urmând să desprindă concluzii care să se transforme, ulterior, în lecţii învăţate.

Dar poate cel mai important lucru rămâne angajamentul ferm al SUA de a fi alături de NATO, de aliaţii europeni pentru a descuraja şi … la nevoie, de a acţiona rapid împotriva oricărui adversar.

Raportul anual al Secretarului General al NATO

La 19 martie 2020, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a făcut public raportul său anual pentru 2019. Pentru prima dată, raportul secretarului general include sondaje privind percepţia publică a Alianţei. Tot pentru prima oară, secretarul general al NATO şi-a prezentat raportul anual printr-o conferinţă transmisă prin canalele de comunicaţii on-line.

Principalele idei ale documentului au fost:

- NATO a investit mai mult în proiecte de cercetare şi dezvoltare pentru a beneficia de noile progrese tehnologice, dar şi pentru a contracara riscurile generate de progresul tehnologic al potenţialilor adversari în domeniul comunicaţiilor şi armamentelor (inteligenţa artificială, 5G, arme hipersonice);

- majoritatea populaţiei din ţările membre este de acord cu faptul că Alianţa este un factor cheie în asigurarea securităţii Europei şi Americii de Nord;

- NATO şi-a sporit şi consolidat capacitatea de reacţie şi disponibilitatea forţelor de a acţiona rapid în sprijinul oricărui membru. De asemenea, NATO şi-a îmbunătăţit capabilităţile maritime, de luptă împotriva ameninţărilor hibride şi cyber şi a adoptat o nouă politică de apărare în domeniul spaţial;

- NATO şi-a adaptat şi dezvoltat capabilităţile de culegere de informaţii, supraveghere şi recunoaştere (ISR), şi-a dezvoltat capacităţile de apărare aeriană şi anti-rachetă şi a aplicat noi măsuri pentru descurajarea nucleară;

- toţi membrii Alianţei au fost de acord cu aplicarea principiului împărţirii echitabile a sarcinilor cu privire la cheltuielile pentru apărare, investiţiile în capacităţi şi contribuţiile la operaţiunile, misiunile şi activităţile NATO;

- a fost îmbunătăţită structura de comandă a Alianţei;

- Alianţa a continuat să îşi ajute partenerii săi în construirea şi dezvoltarea instituţiilor de apărare, îmbunătăţirea guvernării, creşterea rezilienţei şi eficienţei luptei împotriva terorismului.

În cadrul raportului său, secretarul general al NATO a evidenţiat faptul că actuala criză a COVID-19 va avea consecinţe severe asupra bugetelor guvernamentale, dar că, în acelaşi timp, este necesar să se continue investiţiile în apărare şi securitate. În discursul său, Stoltenberg nu a făcut nicio referire la posibile reduceri ale cheltuielilor pentru apărare, precizând: „Când ne gândim la consecinţele crizei pe termen lung, este prea devreme să spunem ceva cu certitudine. Trebuie să vă amintiţi că, atunci când aliaţii NATO au convenit să investească mai mult în apărare, au făcut acest lucru pentru că trăim într-o lume mai incertă şi mai imprevizibilă. Acest lucru nu s-a schimbat. Mă aştept ca aliaţii să rămână dedicaţi şi să investească mai mult în securitatea Alianţei. De asemenea, trebuie să ne amintim că, investind mai mult în forţele noastre armate, oferim capacităţi suplimentare de supravieţuire pentru toate evenimentele neprevăzute – crize şi dezastre naturale, aşa cum vedem, de exemplu, acum.”

Uniunea Europeană

COVID-19 şi solidaritatea europeană

Un efect secundar al COVID-19 este tendinţa de consolidare a naţionalismului, fapt care afectează serios obiectivele UE.

Criza coronavirusului se aseamănă cu migraţia către Europa şi cu crizele financiare - un simptom al globalizării care nu poate fi oprit la graniţe şi care nu poate fi restrâns la zona din care a pornit. Apariţia primelor cazuri de coronavirus în Europa şi, ulterior, răspândirea cu rapiditate pe teritoriul tuturor ţărilor membre ale UE, evidenţiază limitele organizaţiei: o piaţă unică, formată din 27 de ţări, fiecare cu propriile guverne, electorate, birocraţii, sisteme de sănătate şi de impunere a legii, dar şi cu propriile interese naţionale, mai presus de cele comunitare. Acest tablou sumbru, dar real, a fost completat de închiderea graniţelor, blocarea la sol a aeronavelor sau suspendarea unor curse aeriene şi … competiţia dintre guvernele naţionale de a intra în posesia testelor, a echipamentelor de protecţie şi a dezinfectanţilor necesari pentru protecţia personalului medical şi a populaţiei. Toate acestea, în condiţiile în care piaţa mondială de profil era deja sufocată de dezastrul din China şi Italia.

Răspunsul la criza COVID-19 a demonstrat, încă o dată, că solidaritatea intra-europeană se află ”între ciocan şi nicovală”, între stoparea pandemiei şi naţionalismul manifestat prin decizii unilaterale şi necoordonate între statele membre. Cel mai bun exemplu, în acest caz, este Italia. Când această ţară a invocat Mecanismul Uniunii de Protecţie Civilă prin intermediul Centrului de Coordonare a Răspunsului la Urgenţe pentru echipamente medicale de protecţie, toţi membrii UE au tăcut. În mod ironic, doar China a trimis echipamente.

Instituţiile europene, Comisia Europeană, au fost şi sunt ”cu un pas înapoia” evenimentelor. Preşedintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunţat la conferinţa de presă dedicată a 100 de zile de la instalarea în noua funcţie, crearea echipei sale de răspuns la coronavirus. Mult prea târziu, în condiţiile în care nordul Italiei era deja zonă închisă. În cadrul conferinţei amintite, von der Leyen era mult mai preocupată de problema migranţilor. La rândul lor, miniştrii sănătăţii din ţările membre UE au eşuat în identificarea unui plan comun de acţiune.

Ulterior, urmând modelele naţionale, instituţiile UE au decis închiderea graniţelor, solicitând membrilor săi să închidă frontierele externe, dar după propriile reguli naţionale. Luni, 24 martie, UE anunţa măsuri operaţionale pentru deplasarea pe ”culoarele verzi” destinate transportului de mărfuri. Recomandarea UE este într-adevăr un motiv de a salva „piaţa unică” europeană pentru bunuri, servicii, forţă de muncă şi capital.

Per ansamblu, de fiecare dată când UE, în ansamblul ei, este testată, nu reuşeşte. Şi atunci totul - solidaritate, loialitate, luarea deciziilor - revine la nivel naţional.

Privind retrospectiv, putem afirma că actuala criză a COVID-19 este o versiune mai agresivă a crizei refugiaţilor din 2015-2016. UE nu a reuşit, atunci, să găsească un răspuns unic pentru migranţi. În schimb, o parte din ţări (Ungaria, Austria) şi-au închis graniţele, pentru ca, ulterior, să combată prin toate mijloacele orice încercare de reformă a legislaţiei europene privind azilul. Criza migranţilor a trecut, UE nu şi-a adaptat sistemul şi, iată, se confruntă cu o nouă criză care dovedeşte existenţa unei construcţii neterminate a Europei unite. Donarea câtorva sute de combinezoane şi a altor echipamente de protecţie către Italia ar fi fost un gest simbolic, dar cu o însemnătate majoră pentru întreaga comunitate europeană - nimeni nu rămâne singur în faţa unei crize. Toate aceste eşecuri de solidaritate ale UE alimentează populiştii, naţionaliştii, euroscepticii. Naraţiunile acestora au făcut ca Marea Britanie să părăsească UE. Iar la sfârşitul crizei COVID-19 oamenii vor flutura drapelele naţionale, nu pe cele ale UE, iar cooperarea la nivel european va creşte, atât în cadrul măsurilor de limitare a răspândirii virusului, cât şi în cele economice.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Coronavirusul, forţele armate şi industria de apărare europeană

Cu actuala pandemie globală COVID-19, multe sectoare de producţie şi întreprinderi vor fi afectate negativ. Sectorul european de apărare nu face excepţie.

Majoritatea companiilor, inclusiv cele mai mari firme de armament din UE, au avut o scădere a cotaţiilor la bursă. Drept urmare, companii precum Airbus, Safran, Dassault, Rheinmetall, SAAB, Leonardo şi Fincantieri suferă pierderi uriaşe. Iar scăderea preţurilor acţiunilor acestor companii continuă. Dacă acest lucru va continua şi pe următoarele 4-6 luni, guvernele ar putea fi obligate să injecteze bani pentru a salva industriile de apărare. Toate acestea în condiţiile în care autorităţile naţionale vor cheltui miliarde pentru combaterea coronavirusului, iar PIB-ul va scădea ca urmare a crizei economice. Drept urmare, este de aşteptat ca proiectele legate de cercetare şi proiectare, dar şi cele de producţie să fie amânate, diminuate sau închise.

Dacă şi numai dacă, pandemia COVID-19 se agravează major, iniţiativele UE în domeniul apărării, precum Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) şi Fondul European de Apărare (FED) ar putea fi în pericol.

PESCO constă într-o colaborare transnaţională, pe proiecte, ce impune deplasări dintr-o ţară în alta a inginerilor, tehnicienilor, dar şi a personalului militar care participă la proiect. Interdicţiile actuale de călătorie din interiorul UE limitează deplasările personalului amintit şi generează întârzieri sau blocări ale derulării proiectelor. O astfel de întârziere sau chiar blocare ar putea determina statele să se orienteze către capabilităţi naţionale în detrimentul cooperării europene.

În ceea ce priveşte FED, bugetul său trebuie să fie convenit de şefii de state şi guverne din UE. Dar, în actuala situaţie, prioritatea în bugetul UE ar putea fi domeniul sănătăţii. Mai mult, dezbaterile privind bugetul UE ar putea dura, amânând intrarea în vigoare a FED, planificată în prezent pentru ianuarie 2021. În sfârşit, pe termen mai lung, continuarea şi agravarea crizei COVID-19 va afecta şi proiectul armatei europene şi pe cel care vizează strategia comună de apărare.

În acelaşi timp, pandemia de coronavirus are - şi va avea - un impact major asupra forţelor armate. Deja, în unele ţări europene, forţele armate au primit misiunea să sprijine forţele de impunere a legii sau alte instituţii ale statului. Printre misiunile primite se numără: sprijinul forţelor de poliţie sau jandarmerie în menţinerea ordinii publice sau a respectării regulilor impuse de situaţiile speciale, protejarea locaţiilor în care sunt carantinaţi cei afectaţi de noul virus, sprijinul persoanelor în vârstă sau cu anumite dizabilităţi, transportul alimentelor, consumabilelor, echipamentelor medicale sau chiar a celor ucişi de COVID-19. În acelaşi timp, personalul militar medical este folosit pentru trierea sau acordarea de asistenţă medicală în spitalele sistemelor naţionale de sănătate sau în spitalele militare de campanie. Toate acestea, în detrimentul participării militarilor la exerciţii sau alte operaţii militare aflate în desfăşurare. Cea mai mare parte a exerciţiilor militare de amploare a fost amânată sau anulată. Cel mai probabil, în următoarele 6-9 luni vor fi desfăşurate numai exerciţii militare de mică amploare, la nivel naţional sau cu o participare multinaţională foarte redusă.

În concluzie, pe termen scurt, forţele armate vor contribui direct la lupta împotriva COVID-19 prin sprijinirea autorităţilor civile în detrimentul exerciţiilor militare. Pe termen mediu, companiile europene din industria de apărare vor suferi un ”recul” în funcţie de alocările bugetare naţionale şi evoluţia pieţelor bursiere. Pe termen lung, unele iniţiative ale UE în domeniul apărării ar putea fi limitate sau chiar oprite.