Evenimente politico-militare NATO-UE / Iunie

NATO

Relaţiile Turcia – SUA – NATO

Relaţiile dintre Turcia şi SUA au de suferit ca urmare a deciziei Ankarei de a cumpăra sisteme anti-rachetă S-400 produse de ruşi. Întrebarea este cum va afecta această decizie relaţia Turciei, care este stat membru al Alianţei de 67 de ani, cu NATO.

Recent, reprezentantul permanent al Turciei la NATO, Basat Ozturk, afirma: ”S-400 nu este o problemă a NATO, este o problemă bilaterală, SUA-Turcia”. Includerea NATO în această problemă este o greşeală imensă care ar dăuna semnificativ coeziunii Alianţei”.

În acelaşi timp, există voci la Washington care, de mai bine de un an, ridică problema excluderii Turciei din NATO în condiţiile în care dezvoltă relaţii militare cu Rusia.

Privind din perspectivă istorică recentă, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan le oferă SUA şi aliaţilor săi din NATO, în mod regulat, motive pentru încheierea alianţei cu Turcia.

În primul rând, există o implicare profundă a Turciei într-un format de negociere cu Rusia şi Iranul, pentru gestionarea conflictului din Siria, creat fără participarea SUA, NATO sau UE. În această problematică, Turcia are poziţii contrare celor ale aliaţilor săi din NATO privind evoluţiile din zonă, iar Erdoğan este total împotriva YPG (formaţiunile înarmate kurde), dar şi al sprijinului primit de acestea de la SUA pentru a lupta împotriva SIIL (Statul Islamic din Irak şi Levant). Regimul de la Ankara consideră că YPG au legături cu formaţiunile politice pro-kurde şi PKK (Partidului Muncitorilor din Kurdistan).

În al doilea rând, Erdoğan a insistat ca SUA să livreze avioane F-35 Turciei, în condiţiile în care desfăşura negocieri pentru achiziţia sistemelor S-400 din Rusia.

În al treilea rând, deşi relaţiile cu Iranul nu sunt cele mai bune, Erdoğan încearcă să le dezvolte în detrimentul relaţiilor cu Arabia Saudită şi partenerii săi din Golf, în contradicţie cu poziţiile SUA şi ale aliaţilor din NATO.

În al patrulea rând, Erdoğan s-a implicat în criza din Venezuela, prin susţinerea preşedintelui Nicolas Maduro alături de  Rusia, China, Bolivia şi Cuba, deşi Turcia nu are interese naţionale în această ţară, optând, iarăşi, pentru o poziţie contrară celei adoptate de majoritatea statelor NATO şi UE.

La nivel naţional, Erdoğan este în contradicţie cu valorile şi politicile aliaţilor săi din NATO prin autoritarismul său şi controlul opoziţiei politice, sistemului judiciar şi mass-mediei.

Rezultatele alegerilor locale din 31 martie, a.c., oferă un motiv în plus pentru a face o disticţie clară între Turcia şi Erdoğan, în ciuda încercării sale de a se identifica cu statul turc. Prin urmare, SUA şi NATO ar trebui să se abţină - cel puţin temporar – în a defini Turcia ca un aliat ”incomod” sau chiar un adversar.

Eliminarea Turciei din NATO ar fi defavorabilă Alianţei. Turcia a fost un membru loial şi de încredere încă de la fondarea NATO, menţinând cea de-a doua armată a NATO după SUA. Turcia ocupă o poziţie geostrategică cheie în nord-estul Mediteranei, în special în ceea ce priveşte controlul asupra strâmtorilor Dardanele şi Bosforului, prin urmare, controlează accesul naval la Marea Neagră.

Bineînţeles, dacă traiectoria lui Erdoğan este susţinută şi de Turcia şi această ţară se îndepărtează de valorile politice şi militare ale NATO, de abia atunci poate fi contestată calitatea sa de membru al Alianţei Nord-Atlantice. Chiar şi în aceste condiţii, o eventuală excludere a Turciei din NATO ar trebui să vină după o analiză profundă care ar fi realizată în condiţiile inexistenţei altor opţiuni. Acest curs de acţiune ar servi pe termen lung atât SUA, cât şi aliaţilor săi europeni din cadrul NATO. Turcia va continua să fie un membru valoros al NATO dacă va alege să îşi promoveze în mod corespunzător valorile şi politicile sale. Alegerile locale recente, precum şi lecţia de democraţie oferită de Istanbul la votul de duminica trecută, au oferit o oportunitate de a întrerupe actuala direcţie de acţiune a Turciei şi de a întrerupe spirala descendentă a relaţiilor dintre SUA şi Turcia şi dintre Turcia şi partenerii săi din NATO.

UNIUNEA EUROPEANĂ

A fost ales noul director general al Statului Major Militar al Uniunii Europene (EUMS)

Viceamiralul francez Hervé Bléjean a fost ales în postul de director general al Statului Major Militar al UE. În prezent, viceamiralul Bléjean este locţiitor al comandantului MARCOM (Comandamentul Aliat Naval, Northwood, Marea Britanie) şi îl va înlocui din funcţie pe generalul finlandez Esa Pulkkinen, începând cu luna mai 2020.

Viceamiralul Hervé Bléjean s-a născut la 11 decembrie 1963, în Toulon, Franţa. În anul 2000, a finalizat cursurile Colegiului de Apărare din Paris. În 2002, a preluat comanda fregatei ”Vendémiaire”, la bordul căreia a participat la operaţiunea ”Enduring Freedom”. În perioada 2003-2007 a ocupat mai multe funcţii în cadrul Comandamentului Naval din cadrul forţelor armate franceze şi în cadrul Centrului pentru Operaţii Întrunite. În 2007, a preluat comanda grupării navale a port-elicopterului ”Jeanne D'arc” participând la operaţiunea ”Thalatine” împotriva piraţilor somalezi. În 2009, după finalizarea studiilor militare avansate, viceamiralul Bléjean a fost numit locţiitor la şeful oficiului militar din cadrul cabinetului primului ministru. În septembrie 2013, a fost avansat la gradul de contraamiral şi a fost numit în funcţia de locţiitor al comandantului forţelor navale franceze (FRMARFOR). În paralel, a preluat conducerea grupului maritim multinaţional ”CTF 150”, angajat în operaţiuni în largul coastelor Somaliei, pentru ca, ulterior, să preia comanda grupării navale a UE din cadrul operaţiunii anti-piraterie ”Atalanta”. În 2014, vice-amiralul Bléjean a fost numit în funcţia de locţiitor al comandantului forţelor navale franceze, însărcinat cu cooperarea internaţională. Între iunie 2015 şi martie 2016, a îndeplinit funcţia de prim-locţiitor al comandantului ”EUNAVFOR MED”. În august 2016, vice-amiralul Bléjean a ocupat funcţia de locţiitor al şefului operaţiilor din cadrul Comandamentului naval întrunit al NATO de la Napoli. Începând cu 1 iulie 2017, viceamiralul Bléjean este locţiitor al comandantului MARCOM.

Viceamiralul Bléjean va fi al doilea militar francez care va ocupa această poziţie, creată în 2001. EUMS este responsabil cu avertizarea timpurie, evaluarea situaţiei, planificarea strategică şi asigurarea comunicaţiilor misiunilor executate de UE. De asemenea, EUMS contribuie la definirea nevoilor militare europene în materie de capacităţi şi materiale. EUMS se află sub directa autoritate a Înaltului Reprezentant / Vicepreşedinte (HRVP), Federica Mogherini, care conduce Serviciul de acţiune externă al UE şi prezidează Consiliul Afacerilor Externe şi Apărare.

Schimbările climatice - o prioritate a bugetului UE 2020

Comisia Europeană a propus miercuri (5 iunie) un buget în valoare de 168,3 miliarde de euro pentru 2020, un plus de 1,3% faţă de acest an. Acesta este ultimul buget din perioada fiscală 2014-2020 şi pune schimbările climatice în topul agendei. Jumătate din bugetul propus de Comisia Europeană este destinat stimulării creşterii economice, susţinerii regiunilor şi programelor pentru tineret.

Bugetul se bazează pe perspectiva că Marea Britanie va continua să participe la finanţarea şi punerea în aplicare a acestuia, chiar dacă urmează să părăsească UE după 31 octombrie. În ceea ce priveşte plăţile, bugetul se ridică la 153,7 miliarde de euro, cu 3,5% mai mult decât cifrele pentru 2019.

83 de miliarde de euro sunt alocate pentru a stimula creşterea economică şi susţinerea tinerilor, prin instrumente precum program de cercetare şi inovare ”Orizont 2020”, ”Erasmus+” şi pentru crearea de locuri de muncă pentru tineri. Din totalul sumei, 2,8 miliarde de euro vor fi folosiţi în cadrul programului ”Erasmus+” şi 117 milioane euro la ”Iniţiativa pentru ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor”. Programul ”Orizont 2020” va beneficia de o alocare bugetară de 13,2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 6,4% faţă de 2019.

Un procent de 21% din bugetul total propus pentru 2020 va fi destinat combaterii schimbărilor climatice. „Acest lucru este în concordanţă cu obiectivul ambiţios de a cheltui 20% din bugetul actual pe termen lung al UE pentru activităţi care combat schimbările climatice”, susţine Comisia Europeană.

Sistemul global de navigaţie prin satelit Galileo va primi o creştere bugetară de 75% faţă de 2019, ajungând la 1,2 miliarde de euro în total. Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP) va primi 255 de milioane de euro.

În ceea ce priveşte consolidarea securităţii şi solidarităţii în UE şi în afara acesteia, 420,4 milioane de euro, cu 34% mai mult decât în ​​2019, vor fi alocate Frontex. Acest buget urmează unui acord încheiat în martie 2019 de către Parlamentul European şi guvernele ţărilor membre, care prevede înfiinţarea unui corp permanent de 10.000 de poliţişti de frontieră până în 2027.

Noul program ”rescEU” va primi 156,2 milioane de euro pentru a contribui la combaterea mai eficientă a cutremurelor, a incendiilor şi a altor dezastre naturale.

De asemenea, bugetul include ajutoare umanitare în valoare de 560 de milioane de euro pentru a sprijini persoanele afectate de războiul din Siria.

Bugetul UE trebuie aprobat de Parlamentul European şi de Consiliu. În paralel cu negocierile pentru bugetul pe 2020, statele membre şi noii europarlamentari vor negocia şi bugetul pe termen lung al Uniunii, adică planul pentru viitorul cadru financiar multianual 2021-2027.

Consiliul UE îngrijorat faţă de provocările de securitate din Marea Neagră

Într-o declaraţie comună a Consiliului European, adoptată luni (17 iunie) la Luxemburg, miniştrii de externe ai celor 28 de state membre ale UE şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia de securitate din regiunea Mării Negre şi au confirmat politica de nerecunoaştere a anexării Crimeei de către Rusia.

”Consiliul este în continuare preocupat de provocările în materie de securitate din zona Mării Negre şi, în acest context, reiterează faptul că respectarea dreptului internaţional, inclusiv principiile independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale, Convenţia ONU privind dreptul mării, inclusiv libertatea navigaţiei, precum şi deciziile politice ale UE şi politica sa de nerecunoaştere a anexării ilegale a Crimeei, sunt fundamentale pentru abordarea UE în ceea ce priveşte cooperarea regională în zona Mării Negre”, se arată în declaraţie.

Consiliul a subliniat ”importanţa strategică tot mai mare a zonei Mării Negre pentru UE”, solicitând statelor membre ”o implicare sporită în cooperarea regională”. Documentul subliniază importanţa valorificării noilor oportunităţi de dezvoltare economică, rezilienţă şi conectivitate în regiune şi în afara acesteia.

Documentul mai precizează că ”o cooperare regională îmbunătăţită la Marea Neagră ar contribui la punerea în aplicare a Strategiei UE de conectare a Europei şi a Asiei prin cele patru domenii prioritare: transportul, energia, spaţiul digital şi oamenii”. Consiliul subliniază importanţa elaborării unui plan de comunicare menit a sprijini contribuţia UE la cooperarea regională în regiunea Mării Negre, dar şi pentru a spori vizibilitatea activităţii UE şi statelor membre.

Subiectul securităţii din zona Mării Negre a fost discutat la mai multe niveluri în cadrul UE, după incidentul din 25 noiembrie 2018, când trei nave de război ucrainene au fost reţinute, iar 24 de marinari ucraineni au fost arestaţi sub acuzaţia de încălcare a frontierelor Rusiei.

În acelaşi timp, nivelul schimburilor comerciale dintre ţările Asiei Centrale şi Europa a crescut modest din 2007, când UE a lansat prima sa strategie pentru cele cinci republici post-sovietice. Din 2007 până în 2018, cifra de afaceri a crescut de la 31,5 miliarde dolari la 36,5 miliarde dolari, potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional. Desigur, UE rămâne un important partener economic pentru ţările din Asia Centrală, atât în ceea ce priveşte comerţul, cât şi ca investitor. Dar când comparăm dimensiunea economiei UE cu cea a Chinei sau Rusiei, planurile UE pentru Asia Centrală par timide, iar UE pare să capituleze în faţa competiţiei. În noua strategie a UE privind Asia Centrală, lansată la 15 mai 2019, ambiţiile UE sunt şi mai mici faţă de cele din 2007. În timp ce China investeşte masiv în infrastructura de transport şi energetică (Iniţiativa ”Belt and Road”) şi ”eclipsează” UE, pentru a deveni cel mai mare partener comercial al regiunii.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Prima întâlnire din cadrul parteneriatului de susţinere pentru Boxer 8x8

Parteneriatul de susţinere pentru vehiculul blindat Boxer 8x8, organizat în cadrul Agenţiei NATO pentru Suport şi Achiziţii (NSPA), a avut recent prima reuniune.

Înfiinţat iniţial în 2013 în cadrul Parteneriatului pentru vehiculele de luptă, actualul parteneriat de susţinere pentru blindatele Boxer 8x8 a devenit independent în 2018. În cadrul acestui parteneriat, statele membre primesc sprijin atât în faza conceptuală a sistemului, cât şi pe timpul exploatării acestui blindat.

În prezent există mai mult de 500 de vehicule Boxer 8x8 folosite de cele trei ţări membre ale Parteneriatului de susţinere - Germania, Olanda şi Lituania. Alte 2.000 de vehicule vor fi adăugate la cele deja existente, deoarece cele trei naţiuni doresc să îşi extindă flotele. De asemenea, se aşteaptă ca şi alte naţiuni să se alăture parteneriatului. În plus faţă de furnizarea de asistenţă în exploatare pentru Germania şi Olanda, NSPA gestionează stocurile centrale şi naţionale pentru aceste maşini de luptă şi desfăşoară activităţi de brokeraj pentru ţările membre ale parteneriatului.

Următoarea întâlnire a parteneriatului de susţinere Boxer 8x8 este planificată în septembrie 2019.

NATO alocă fonduri pentru evoluţia de lungă durată a Eurofighter Typhoon

Ţările şi companiile din spatele avionului european de luptă Eurofighter Typhoon au convenit să cheltuiască 53,7 milioane de euro pentru a studia evoluţia pe termen lung a acestor avioane şi a motorului său. Consorţiul Eurofighter include Airbus, BAE Systems din Marea Britanie şi Leonardo din Italia.

Studiile vor avea o durată de 19 luni pentru aeronavă şi nouă luni pentru motor şi vor trebui să identifice potenţialele îmbunătăţiri tehnologice ce pot fi aduse motorului, echipamentului electronic de luptă, interfeţei pilot-avion şi altor echipamente de bord. Rezultatele studiului vor evidenţia modalităţile prin care flota de Eurofighter Typhoon va putea fi menţinută operaţională pentru câteva zeci de ani, chiar dacă, în prezent, în Europa, se lucrează la proiectarea a două aeronave de nouă generaţie, care ar urma să intre în serviciu în 2040. Airbus şi Dassault Aviation din Franţa au început să lucreze la o nouă aeronavă de luptă, proiectul fiind finanţat de Germania, Franţa şi Spania. În acelaşi timp, BAE Systems şi Leonardo lucrează la un proiect rival cunoscut sub numele de ”Tempest”.

Generalul italian Gabriele Salvestroni, directorul general al Agenţiei NATO Eurofighter & Tornado Management (NETMA), a declarat că ”studiul marchează un nou capitol în istoria avionului de luptă”. De asemenea, generalul a precizat că ”studiul va stabili o foaie de parcurs clară pentru viitorul platformei, care o va face relevantă şi rezilientă timp de câteva decenii”.

Flota Eurofighter Typhoon are în prezent mai mult de 530.000 de ore de zbor.