EVENIMENTE POLITICO - MILITARE NATO-UE / IANUARIE

NATO

A început etapa pregătitoare a exerciţiului Defender-Europe 2020

Defender-Europe 20, cel mai mare exerciţiu militar desfăşurat de Statele Unite în Europa în ultimii 25 de ani, confirmă angajamentul SUA faţă de NATO şi apărarea Europei. Pregătirile acestuia au început la 23 ianuarie, zi în care unităţile participante la exerciţiu au început îmbarcarea tehnicii de luptă, altor echipamente şi materialelor pe garniturile de tren care le vor transporta în porturile de unde se va efectua deplasarea către Europa. Unităţile care participă la îmbarcare sunt dislocate permanent la Fort Hood (Texas), Fort Bliss şi Fort Stewart. Începerea deplasării către Europa este planificată pentru sfârşitul lunii februarie.

Tehnica pe roţi, echipamentele şi personalul din Fort Hood (Brigada 2 Blindată şi Divizia 1 cavalerie) vor debarca în Europa în portul din Vlissingen, Olanda. De acolo, aproximativ 300 de vehicule pe roţi se vor deplasa pe cinci coloane prin Germania spre Polonia. Vehiculele şenilate vor fi debarcate în porturile Bremerhaven (Germania) şi Gdansk (Polonia). Din aceste porturi, vehiculele şenilate vor fi transportate rutier (pe platforme), pe calea ferată sau pe apă (pe barje) către destinaţia finală.

Personalul şi echipamentele Brigăzii 3 Aviaţie de Luptă şi ale Diviziei 3 Infanterie vor pleca de la Fort Stewart (Georgia) şi vor debarca în porturile Zeebrugge (Belgia) şi Volos (Grecia). De acolo, echipamentele se vor deplasa pe calea ferată sau rutier către Germania, Grecia, Letonia, Polonia şi România. O parte din aeronavele Brigăzii 3 Aviaţie de Luptă vor ateriza la Rotterdam (Olanda).

Aşa cum se afirma în numărul din octombrie al acestui editorial, locţiitorul şefului de stat major al Forţelor Terestre americane, gl.lt. Charles Flynn a declarat că exerciţiul Defender-Europe 2020 va testa capacitatea forţelor terestre ale SUA de a-şi proiecta rapid forţele oriunde în lume şi de a duce acţiuni de luptă în cadrul conceptului ”operaţiilor multi-domeniu”. De asemenea, pe timpul ”Defender-Europe 2020” vor fi analizate în detaliu evoluţiile şi îmbunătăţirile recente şi vor fi identificate eventualele deficienţe în domeniul trecerii frontierelor şi stării de practicabilitate a infrastructurii rutiere şi feroviare europene.

Polonia va fi centrul exerciţiilor militare desfăşurate în cadrul Defender-Europe 20. Cele şase exerciţii conexe Defender-Europe 20 sunt: Swift Response, Saber Strike, Allied Spirit XI, Dynamic Front, Trojan Footprint şi Joint Warfighting Assesement 2020.

Conform unui comunicat de presă al MApN, pe timpul autoevaluării Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT) s-a afirmat că ”Structuri ale SMFT vor fi implicate şi în activităţi de instruire multinaţionale în marja exerciţiului „Defender-Europe 20”, care va fi desfăşurat de armata SUA în acest an în Europa”, fără însă a se preciza exact exerciţiul la care vor lua parte militarii români.

Schimbarea comenzii NRF

La 01.01.2020, Comandamentul Aliat de la Brunssum a preluat comanda Forţei de Reacţie a NATO (NRF) pentru anul în curs. De asemenea, la aceeaşi dată comanda Componentei Terestre a fost preluată de Eurocorps, a Componentei Aeriene de British Joint Force Air Component (JFAC) HQ, a Componentei Maritime de Spanish Maritime Force (SPMARFOR), a forţelor speciale de Polish Special Operations Component Command (POL SOCC), iar Joint Logistic Support Group (JLSG) va fi asigurat de JFC Brunssum. Componenta CBRN va fi asigurată de Polish CBRN Task Force, iar CIMIC va fi asigurat de Multi National CIMIC Group dislocat în Italia.

La 8 ianuarie, într-o ceremonie desfăşurată la Strasbourg (Franţa), Eurocorps a preluat oficial responsabilitatea Componentei terestre NRF LAND. În cadrul ceremoniei, comandantul Eurocorps, gl.lt. Laurent Kolodziej (Franţa), a preluat drapelul NRF LAND de la comandantul Comandamentului Aliat al Forţelor Terestre (Izmir), gl.lt. John T. Thomson (SUA).

În conferinţa de presă ce a urmat ceremoniei militare, gl.lt. Kolodziej a subliniat în mod deosebit competenţa Eurocorps: ”Eurocorps este deosebit de experimentat tocmai datorită dualităţii sale, adică poate fi dislocat atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru NATO şi, prin urmare, este ideal pentru NRF”.

În ciuda denumirii şi a percepţiei publice greşite, Eurocorps nu a fost stabilit la nivelul UE. Nu este un proiect PESCO (Cooperare Structurată Permanentă) şi nici unul al Politicii comune de securitate şi apărare a UE. În prezent, nouă ţări din UE participă la Eurocorps (Franţa, Germania, Belgia, Spania, Luxemburg, Grecia, Italia, Polonia, România). Turcia, doar membru NATO, este, de asemenea, membru al Eurocorps. Eurocorps este un comandament multinaţional, rapid dislocabil şi autonom care poate planifica şi conduce acţiuni militare de diferite intensităţi şi de diferite tipuri. Eurocorps este disponibil atât pentru NATO, cât şi pentru UE, în urma unei decizii unanime a naţiunilor cadru luată de Comitetul Comun (organismul decisiv al Eurocorps).

NRF este o forţă multinaţională pregătită să acţioneze în timp scurt, dotată cu echipamente avansate din punct de vedere tehnologic şi formată din unităţi şi subunităţi terestre, aeriene, maritime şi ale forţelor speciale pe care NATO le poate disloca rapid, oriunde este nevoie. Misiunea NRF este de a oferi demonstraţii de forţă şi stabilirea unei prezenţe militare a NATO în sprijinul unor misiuni tip ”articolul 5” sau a unei operaţiuni de răspuns la criză. Efectivele NRF sunt de aproximativ 40.000 de militari.

Grupul operativ VJTF (Very High Readiness Joint Task Force), care este ”vârful de lance” al NRF, este condus de Polonia în 2020. Preluarea comenzii s-a făcut, la 1 ianuarie 2020, între Polonia şi Germania. Polonia furnizează nucleul VJTF 2020 (3.000 de militari) cu Brigada 21 Infanterie Podhale, sprijinită de unităţi din cadrul Diviziei 12 Mecanizată, Aripa 3 de Transport, precum şi de unităţi şi subunităţi de poliţie militară, logistice şi CBRN. Ceilalţi 3.000 de militari ai VJTF sunt asiguraţi de Bulgaria, Cehia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Turcia şi Marea Britanie. SUA vor oferi sprijin aerian şi de luptă.

O mai mare implicare a NATO în zona Orientului Mijlociu?

La cinci zile după ce SUA l-au ucis pe Qasem Soleimani, liderul forţelor Quds, preşedintele american Donald Trump afirma că NATO trebuie „să se implice mult mai mult în procesul Orientului Mijlociu”. Cererea a surprins, având în vedere criticile îndelungate ale lui Trump la adresa NATO, referitoare la contribuţia bugetară a unor membri europeni, precum şi la valoarea Alianţei pentru SUA.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a părut iniţial să agreeze solicitarea lui Trump, afirmând că NATO ar putea face mai mult în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, el a precizat că NATO nu va desfăşura acţiuni de luptă în regiune, spunând că „cel mai bun mod de a implica NATO în regiune este de a permite forţelor locale să lupte împotriva terorismului”.

La mijlocul lunii ianuarie, Stoltenberg a purtat discuţii cu oficiali irakieni şi cu regele Abdullah al Iordaniei, pe fondul optimismului prudent al autorităţilor din regiune privind reluarea activităţilor de instruire în Irak, de către Alianţă, în viitorul apropiat.

Irak – într-un discurs susţinut în faţa Parlamentului European, în a doua jumătate a lunii ianuarie, secretarul general al NATO afirma că ”Vestul s-a retras un pic prea devreme din regiune”, iar organizaţia teroristă SIIL (Statul Islamic din Irak şi Levant) a profitat de vidul de securitate prin re-acapararea unor teritorii din nordul Irakului şi Siriei. În acest context, Stoltenberg a solicitat creşterea efortului de antrenare a forţelor de securitate, de construire a instituţiilor statului, a sistemelor de comandă şi control. De asemenea, Stoltenberg afirma în faţa parlamentarilor UE: ”cred cu tărie că, dacă nu acţionăm acum, am putea fi forţaţi să ne întoarcem la luptă. Trebuie să împiedicăm ca acest lucru să se mai repete şi, prin urmare, trebuie să construim o anumită capacitate locală de securitate, care să fie capabilă să prevină ca SIIL să revină. Dacă nu facem asta, acum, cu siguranţă vom avea o mare problemă şi atunci, în 2-3 ani, vom fi nevoiţi să ne implicăm din nou în acţiuni de luptă”.

La solicitarea guvernului irakian, NATO a fost de acord să instituie o misiune de instruire şi de consolidare a capacităţii în Irak, în octombrie 2018. Activităţile misiunii pe teren au fost temporar suspendate, la începutul lunii ianuarie 2020, din cauza tensiunilor actuale din Orientul Mijlociu. În prezent, NATO are dislocaţi aproximativ 400 de militari în cadrul acestei misiuni.

Libia - în acelaşi discurs ţinut în faţa europarlamentarilor, Stoltenberg a susţinut că NATO furnizează sprijin operaţiei ”Sophia” şi că NATO ar putea face mai mult dacă va primi solicitări din partea UE, spre exemplu pentru a ajuta la implementarea embargoului exportului de arme către Libia.

Pe 20 ianuarie, miniştrii de externe din UE au decis să relanseze operaţia navală ”Sophia” din Marea Mediterană cu un mandat revizuit, centrat exclusiv pe controlul respectării embargoului ONU asupra armelor.

Operaţia ”Sophia” a fost creată în 2015 cu misiunea de a lupta împotriva traficanţilor de persoane şi de a controla respectarea embargoului instituit de ONU asupra armelor cu destinaţia Libia. Misiunea au fost suspendată anul trecut din cauza unei dispute la nivelul UE în legătură cu soarta migranţilor salvaţi, dar misiunea a continuat să instruiască garda de coastă libiană. În 2016, NATO a fost de acord să furnizeze asistenţă logistică şi sprijin cu informaţii participanţilor la operaţia ”Sophia”.

În cadrul Summit-ului NATO de la Varşovia, din iulie 2016, NATO a anunţat transformarea misiunii de combatere a terorismului ”Activ Endeavour” din Mediterana într-o acţiune militară de securitate maritimă cu un mandat lărgit. Noua operaţie a primit numele de ”Sea Guardian”.

Operaţia ”Sea Guardian” este de tip ”non-article 5”, care vizează colaborarea cu părţile interesate (state riperane) pentru îmbunătăţirea cunoaşterii situaţiei maritime, descurajarea şi combaterea terorismului şi îmbunătăţirea capacităţilor de acţiune ale acestor state. Printre misiunile de bază se numără: îmbunătăţirea cunoaşterii situaţiei navale de securitate, menţinerea libertăţii de navigaţie, desfăşurarea de acţiuni de interdicţie maritimă, contra-terorism maritim, contribuirea la consolidarea capacităţilor de acţiune ale statelor riperane, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă şi protejarea infrastructurii critice.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Numărul imigranţilor a scăzut în 2019 la graniţele externe ale UE

Numărul de treceri ilegale identificate la frontierele externe ale Uniunii Europene a scăzut în 2019 la cel mai redus nivel din 2013. Scăderea a fost generată, în principal, de reducerea numărului de migranţi care au ajuns pe continentul european pe rutele maritime din centrul şi vestul Mării Mediterane. Deşi Frontex (Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă) nu a prezentat încă un raport final, datele preliminare din 2019 arată că, în acest an au fost identificate puţin peste 139.000 de treceri ilegale ale frontierelor externe ale UE, în scădere cu 6% faţă de 2018 şi cu 92% faţă de 2015.

Numărul de migranţi care au folosit ruta central mediteraneană a scăzut cu aproximativ 41%, la aproximativ 14.000. Cetăţenii Tunisiei şi Sudanului au reprezentat cea mai mare pondere a migranţilor care folosesc această rută.

Pe ruta vestică a Mediteranei numărul de migranţi a scăzut cu aproximativ 58%, până la 24.000. Marocanii şi algerienii reprezintă cea mai mare parte a migranţilor care folosesc această rută.

Dacă pe segmentul central şi vest mediteranean s-a înregistrat o scădere, ţările situate în estul zonei mediteraneene (Grecia, Bulgaria, Cipru) au raportat o creştere cu 46% a trecerilor ilegale de frontieră comparativ cu 2018. În cifre absolute, această creştere se materializează în aproximativ 82.000 de treceri ilegale. O astfel de tendinţă a fost constatată şi la frontierele Croaţiei şi Ungariei. Presiunea fluxului migrator a început în primăvara anului 2019 şi a înregistrat un ”vârf” în septembrie. Ulterior, evoluţia a fost negativă. Cei mai mulţi migranţi care au folosit această rută au provenit din Afganistan şi Siria.

La nivelul UE, afganii au fost principalii migranţi care au încercat să intre pe teritoriul UE în mod ilegal, reprezentând aproape un sfert din totalul migranţilor ilegali. Numărul migranţilor afgani a fost de aproape trei ori mai mare faţă de anul 2018.

Datele preliminare mai sugerează un procent în creştere a migranţilor femei. De asemenea, la frontierele UE au fost identificaţi 14.600 de copii cu vârste mai mici de 14 ani, cu aproximativ 1.000 mai mulţi decât în 2018.

Dacă numărul de imigranţi a fost în descreştere, cel al expulzării de imigranţi ilegali a fost în creştere. Astfel, în 2019 au fost expulzaţi 15.850 de imigranţi. Ţările care au expulzat cei mai mulţi imigranţi sunt Germania, Italia, Franţa şi Belgia, în timp ce principalele ţări de destinaţie au fost Albania, Tunisia şi Georgia.

Frontex a realizat în 2019 aproape 600 de zboruri de supraveghere pentru a monitoriza traficul ilegal de migranţi, dar şi ambarcaţiunile în derivă pe mare. Zborurile s-au realizat deasupra zonei centrale a Mării Mediterane, Mării Egee, Mării Negre, Mării Adriatice şi Mării Baltice, dar şi deasupra frontierelor terestre ale Poloniei, Slovaciei, Croaţiei şi Ungariei.

Frontex ar trebui să dispună în 2027 de un corp permanent de 10.000 de poliţişti de frontieră şi de coastă pentru a asista ţările membre. În octombrie 2019 a  fost demarat procesul de recrutare a 700 de persoane, fiind primite 7.500 de candidaturi.

Directorul Frontex, Fabrice Leggeri, a precizat că agenţia europeană îşi va putea îndeplini misiunile doar dacă va avea suficiente mijloace financiare şi a estimat că propunerea Comisiei Europene pentru viitorul buget plurianual (2021-2027) este una adecvată. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi-a exprimat îngrijorarea în decembrie în legătură cu propunerea Preşedinţiei finlandeze a UE ce prevedea o semnificativă diminuare a bugetului Frontex în raport cu oferta executivului european.

UE a actualizat lista cu organizaţii teroriste

La mijlocul lunii ianuarie, Consiliul Uniunii Europene a reînnoit lista cu organizaţii teroriste care stabileşte persoane, grupuri şi entităţi supuse unor măsuri restrictive în vederea combaterii terorismului. Persoanelor, grupurilor şi entităţilor incluse pe listă le sunt îngheţate fondurile şi alte active financiare din UE. De asemenea, este interzis operatorilor din UE să pună la dispoziţia acestora fonduri şi resurse economice.

Consiliul European este împuternicit să stabilească o astfel de listă şi să impună măsuri restrictive aferente în conformitate cu poziţia comună adoptată în 2001 şi regulamentul Consiliului. Consiliul a iniţiat acest demers ca urmare a Rezoluţiei CS al ONU, adoptată ulterior atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Lista UE este revizuită la intervale regulate, dar cel puţin o dată la şase luni, pe baza schimbului curent de informaţii între statele membre cu privire la orice fapte şi evoluţii şi persoane care fac obiectul listei.

Acest regim de sancţiuni este separat de regimul UE care implementează rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU care vizează Al-Qaida şi SIIL / DAESH (Statul Islamic din Irak şi Levant).

Lista actualizată în august 2019 includea 15 persoane şi 21 de organizaţii.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Guvernul german înclină spre Damen pentru construcţia navelor clasa MKS-180

Guvernul german şi-a anunţat intenţia de a selecta Damen drept contractor principal, împreună cu partenerii Blohm şi Voss şi Thales, pentru furnizarea a cel puţin patru nave de luptă MKS-180 pentru forţele navale germane. Procesul de selectare aşteaptă aprobarea parlamentului federal german.

Conform companiei Damen, fregatele vor fi construite la şantierul naval deţinut de Blohm şi Voss din Hamburg şi în alte locaţii ale grupului. 80% din totalul net al contractului va fi investit  de Damen în Germania. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul sistemelor electronice, furnizate de Thales după propriul design. Aproximativ 70% din servicii vor fi livrate de filiala germană a Thales şi alţi subcontractori germani.

Navele clasei MKS-18HYPERLINK "https://gcaptain.com/dutch-shipbuilder-damen-wins-mks-180-frigate-contract-from-germany/"0 vor avea un deplasament de 9.000 de tone şi lungimea de 155 de metri. Nucleul echipajului va număra 110 marinari, cărora li se adaugă alţi 70 pentru modulele de misiune. MKS-180 se doreşte a fi o clasă de nave modulare, capabile să execute misiuni anti-submarin, anti-aeriene şi de suprafaţă. Forţele navale germane doresc ca navele să fie echipate cu toate modulele şi să fie capabile să le schimbe fără să fie nevoie de o escală într-un port.

Cu un deplasament de 9.000 de tone, viitoarele nave de luptă multirol ale Germaniei sunt cu aproximativ 2.000 de tone mai grele decât fregatele franco-italiene din clasa FREMM şi cu doar 300 de tone sub tonajul distrugătoarelor britanice din clasa Type-45. De asemenea, viitoarele nave ale forţelor navale germane au cu circa 2.000 tone mai mult decât cea mai nouă clasă de fregate (F-125 Baden Württemberg) germane, a cărei primă navă a intrat în serviciu anul trecut.

Bugetul programului, care include patru nave MKS-180, cu opţiunea de a fi construite încă maxim două, se ridică la 5,2 miliarde de dolari.