EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE (DECEMBRIE 2019)

NATO

Bulgaria doreşte să găzduiască Comandamentul Naval al NATO

Într-o declaraţie comună (17 decembrie) a secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, şi premierului bulgar, Boiko Borisov, cel din urmă a anunţat că şi-ar dori ca oraşul-port Varna să găzduiască Comandamentul Naval al NATO (MARCOM). În prezent, MARCOM îşi are sediul în Marea Britanie, la Northwood şi are ca misiune principală coordonarea tuturor forţelor maritime ale Alianţei Nord-Atlantice. MARCOM este subordonat ACO (Comandamentul NATO pentru Operaţii).

În intervenţia sa, Jens Stoltenberg a mulţumit omologului său bulgar pentru „angajamentul şi concentrarea” asupra securităţii la Marea Neagră. De asemenea, secretarul general al NATO a precizat că NATO şi-a intensificat prezenţa şi activităţile în regiunea Mării Negre, pe apă, în aer, dar şi pe uscat, dovadă în acest sens fiind exerciţiile militare desfăşurate în ultimul an.

Mutarea MARCOM din Marea Britanie în Bulgaria ar întări prezenţa aliată la ţărmul Mării Negre dar, în acelaşi timp, ar crea din Bulgaria o ţintă principală pentru Rusia.

Având în vedere relaţiile tensionate dintre Turcia şi ceilalţi membri ai NATO, conducerea politică şi militară a Alianţei Nord-Atlantice speră ca forţele navale ale Bulgariei, României, Ucrainei şi Georgiei să poată menţine sub control Rusia în cazul unui conflict armat în care Turcia nu mai respectă întocmai prevederile convenţiei de la Montreux din 1936 privind traficul naval prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Realistic vorbind, doar Turcia şi Grecia au capacitatea potenţială de a bloca naval Rusia în Marea Neagră. Din acest motiv, SUA au apelat la Grecia. Fără puterea maritimă militară a Turciei, forţele navale întrunite ale României, Bulgariei, Ucrainei şi Georgiei nu ar fi suficiente pentru a bloca naval Rusia în Marea Neagră.

În această ecuaţie, mai trebuie luată în considerare şi reacţia populaţiei bulgare faţă de anunţul premierului, în condiţiile în care obţinerea independenţei acestei ţări a fost obţinută în urma războiului ruso-otoman (1877-1878). În plus, ambele popoare, rus şi bulgar, sunt legate de o solidaritate ortodoxă puternică.

În concluzie, putem afirma că mutarea MARCOM din Marea Britanie pe ţărmul vestic al Mării Negre, la Varna, ar putea genera îngrijorare la Moscova şi o reacţie politică din partea preşedintelui rus, Vladimir Putin, aşa cum s-a întâmplat şi cu facilitatea americană de la Deveselu. Între timp, Moscova continuă să îşi asigure libertatea de manevră şi să evite blocarea Flotei Ruse a Mării Negre, prin crearea de porturi de rezervă, cum ar fi cel de la Tartus.

Reuniune la nivel înalt a Comitetului Militar al NATO

Comitetul Militar al NATO, cea mai înaltă autoritate militară a Alianţei Nord-Atlantice, se va reuni, la nivel înalt, în zilele de 14 şi 15 ianuarie 2020, la sediul NATO. Generalul Sir Stuart Peach, preşedintele Comitetului Militar, va prezida sesiunile de lucru, alături de generalul Tod Wolters (Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa - SACEUR) şi generalul André Lanata (Comandantul comandamentului pentru transformare - SACT).

În cele două zile ale reuniunii, şefii aliaţi ai apărării vor orienta planificarea militară pentru punerea în aplicare a deciziilor politice convenite de şefii de stat şi de guvern în cadrul summit-ului de la Londra de la începutul lunii decembrie 2019. În cadrul întâlnirii, şefii apărării se vor concentra asupra dezvoltării şi adaptării conceptului NATO de descurajare şi apărare cu o serie potrivită de capabilităţi nucleare, convenţionale şi de apărare antirachetă. De asemenea, Comitetul Militar va stabili aria de responsabilitate a SACEUR, precum şi a operaţiunilor, misiunilor şi activităţilor NATO în cadrul noului concept. Şefii apărării vor organiza, de asemenea, o sesiune specială cu Georgia.

Reuniunea va începe cu o întâlnire comună între şefii apărării şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care va oferi contextul politic pentru discuţiile ce vor avea loc în cadrul Comitetului Militar.

Comitetul Militar se compune din şefii apărării ai celor 28 de ţări membre. Atribuţiile funcţionale zilnice ale Comitetului Militar sunt îndeplinite de către reprezentanţii militari permanenţi ai fiecărei ţări. Comitetul Militar, se reuneşte, în mod normal, la nivelul şefilor apărării (CHODs), de trei ori pe an. Două dintre aceste întâlniri au loc la Bruxelles, iar cea de a treia este găzduită de una din ţările membre ale NATO, prin rotaţie. Comitetul Militar supraveghează desfăşurarea operaţiilor şi misiunilor curente ale Alianţei, oferă consiliere militară Consiliului Nord-Atlantic, bazată pe consensul participanţilor, cu privire la modul în care NATO poate răspunde în plan militar cel mai bine provocărilor de securitate globală.

Polonia, centrul exerciţiului ”Defender-Europe 2020”

În octombrie 2019  prezentam câteva informaţii preliminare ale exerciţiului militar ”Defender-Europe 2020”. Exerciţiul propriu-zis este programat să se desfăşoare din aprilie până în mai 2020, iar manevra personalului şi echipamentelor, din februarie până în iulie 2020.

Recent, într-un interviu telefonic, generalul de brigadă Sean Bernabe, locţiitorul pentru operaţii al şefului de stat major al forţelor terestre americane dislocate în Europa, a prezentat noi detalii privind exerciţiul ”Defender-Europe 2020”.

Astfel, în cadrul exerciţiului ”Defender-Europe 2020”, SUA vor aduce pe teritoriul european 20.000 de militari din forţele terestre, împreună cu apx. 20.000 de unităţi de tehnică şi echipamente.  Odată ajunşi în Europa, militarii americani, alături de alţi 9.000 de militari americani deja dislocaţi la bazele din Europa şi 8.000 de militari din celelalte state membre NATO se vor antrena în cadrul unor exerciţii militare de dimensiuni mai mici. Printre aceste exerciţii se vor număra:

• ”Swift Response” – exerciţiu anual multinaţional de paraşutare şi executare a unor acţiuni specifice desantului paraşutat;

• ”Saber Strike” - exerciţiul bianual ale forţelor terestre desfăşurat în Polonia şi statele baltice;

• ”Allied Spirit” – exerciţiu la nivel brigadă la care participă state membre NATO şi state partenere;

• ”Dynamic Front” – exerciţiu destinat creşterii interoperabilităţii artileriei din cadrul NATO şi a altor state partenere.

După terminarea acestor exerciţii de creştere a interoperabilităţii, cei 20.000 de militari americani vor fi redislocaţi pe teritoriul naţional, împreună cu tehnica de luptă şi echipamentele pe care aceştia le deservesc.

Polonia va găzdui exerciţiul ”Allied Spirit”. Pe timpul acestui exerciţiu se va include forţarea unui curs de apă, activitate care se va desfăşura în poligonul Drawsko Pomorskie din nord-vestul Poloniei. Exerciţiul ”Allied Spirit”, de nivel divizie, va fi condus de Divizia 1 Blindate a SUA, cu participarea şi a altor membri ai NATO, inclusiv Diviziile 9 şi 12 Mecanizate din Polonia. Divizia 12 Mecanizată poloneză va constitui forţa principală pentru forţarea cursului de apă, în timp ce efective din Divizia 9 vor ”juca” rolul inamicului care se apără pe cursul de apă. După cucerirea capului de pod se vor exersa activităţi specifice trecerii cursurilor de apă de către forţele de angajare ulterioară, forţele de sprijin şi cele logistice.

De asemenea, exerciţiul ”Saber Strike” se va desfăşura în regiunea coridorului Suwalki şi va avea ca obiectiv principal manevra de forţe şi mijloace din Polonia în Lituania.

Concomitent cu exerciţiile desfăşurate de către NATO, Polonia va desfăşura un exerciţiu militar la nivel naţional ”Anakonda”. De asemenea, forţele aeriene ale SUA din Europa vor desfăşura, în Polonia, exerciţiul ”Astral Knight”.

Revenind la exerciţiile de mică amploare din cadrul ”Defender-Europe 2020”, o companie multinaţională (Germania şi Marea Britanie) va exersa construcţia unui pod, cu sprijin aerian din partea unor unităţi de aviaţie din Cehia şi SUA.

În concluzie, pe timpul exerciţiilor de mică amploare din cadrul ”Defender-Europe 2020” vor fi analizate în detaliu evoluţiile şi îmbunătăţirile recente şi vor fi identificate eventualele deficienţe în domeniul trecerii frontierelor şi stării de practicabilitate a infrastructurii rutiere şi feroviare. După ”Saber Guardian-2017”, a fost evidenţiată birocraţia care împiedică manevra de forţe şi mijloace atât între ţările membre ale UE, cât şi în afara acestora, dar şi starea precară de întreţinere sau impracticabilitatea comunicaţiilor rutiere şi feroviare. De asemenea, va fi testată capacitatea operaţională a noului Comandament Întrunit pentru Sprijin şi Mobilitate. Aşa cum afirmam în octombrie, problema cea mai gravă se înregistrează între Germania şi Estonia unde există mai multe râuri majore (Dunărea, Rin, Elba şi Oder) şi peste 4.500 de poduri - dintre care 800 mai lungi decât 100 metri. Dacă 1% din aceste poduri ar fi degradate, 5.500 de metri de poduri militare ar fi necesari pentru a le înlocui. În context, şeful geniului din cadrul forţelor terestre americane, gl.lt. Todd Semonite declara că ”nici SUA, nici statele europene membre ale NATO nu au o cantitate suficientă de poduri de asalt necesare a facilita trecerea acestor obstacole.”

UNIUNEA EUROPEANĂ

Brexitul şi violenţa din Irlanda de Nord

Catolicii separatişti, protestanţii unionişti şi susţinători ai guvernului britanic sunt îngrijoraţi de impactul iminent al Brexit-ului.

Irlanda de Nord, o regiune agitată din punct de vedere politic din Regatul Unit, a fost caracterizată de o perioadă de linişte după semnarea acordului din Vinerea Mare din 1998 între guvernul britanic, guvernul irlandez şi principalele partide protestante şi catolice din Irlanda de Nord.

Brexit-ul a început, însă, să agite starea de spirit, deoarece republicanii catolici separatişti şi protestanţii unionişti nu sunt siguri cu privire la statutul regiunii în litigiu.

Aşa cum se afirma şi în articolul Monitorului Apărării şi Securităţii şi în raportul Comisiei de Raportare Independentă, numărul actelor de violenţă a crescut semnificativ în 2019, cel puţin trei persoane fiind ucise şi alte 81 rănite de grupurile paramilitare irlandeze.

Dacă Brexit-ul se va întâmpla, ar putea exista două scenarii politice posibile pentru Irlanda de Nord, unde conflictul s-a detensionat parţial datorită aderării Regatului Unit la UE, permiţând liberul comerţ şi circulaţia cu frontiere deschise între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda.

Există două scenarii posibile pentru Irlanda de Nord.

Primul scenariu constă în crearea unei frontiere ”vizibile” între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda. Dacă decizia premierului Boris Johnson va fi de a crea o frontieră fizică între cele două entităţi politice irlandeze, există un potenţial semnificativ ca republicanii nord-irlandezi (catolicii care vor să se unească cu Irlanda într-un stat independent) să fie nemulţumiţi, considerând decizia ca o încercare de divizare a comunităţilor irlandeze din Irlanda de Nord şi Republica Irlanda. În octombrie, un purtător de cuvânt a CIRA (Continuity IRA), un grup republican paramilitar disident, a declarat că orice instalaţii de frontieră britanice ar putea fi o „ţintă legitimă pentru [un] atac”. În acelaşi timp, şi un reprezentant al NIRA (New IRA) a declarat acelaşi lucru.

Cel de-al doilea scenariu constă în crearea unei uniuni vamale între cele două ”Irlande”, care să opereze în conformitate cu legislaţia UE, dar şi a Marii Britanii. Deşi această cerinţă este aproape imposibil de îndeplinit, scenariul trebuie luat în considerare.

Dacă, totuşi, Boris Johnson doreşte să pună în aplicare acest plan (cunoscut şi ca backstop), acest lucru ar putea face ca Irlanda de Nord să se apropie mai mult de Dublin, fapt ce i-ar nemulţumi pe protestanţii unionişti. Planul prevede o Irlandă de Nord care ar putea rămâne în cadrul uniunii vamale a Regatului Unit, dar care poate funcţiona în continuare în conformitate cu reglementările UE. Aceasta ar putea face ca Irlanda de Nord să fie mai aproape de Dublin decât Londra. Această decizie îi nemulţumeşte, însă pe loialiştii guvernului britanic, care refuză crearea unei ”Irlande Economice Unite”.

În consecinţă, Brexit-ul nu face decât să pună în pericol fragila pace din regiune, ambele părţi fiind neliniştite în privinţa rezultatelor, accentuând starea de incertitudine ce trenează de 3 ani, dar şi neîncrederea între partenerii de dialog. Termenul de 31 ianuarie pentru finalizarea acestuia este însă foarte scurt şi este posibilă o nouă amânare. În aceste condiţii, este posibil ca în luna ianuarie să fim martorii unei creşteri a activităţii grupurilor extremiste irlandeze. Ulterior, chiar dacă soluţia pusă în aplicare pentru graniţa care divide Insula Irlanda va fi una de succes, nu ne putem aştepta la o eliminare definitivă a activităţii grupurilor extremiste irlandeze. În accepţiunea acestora, ”prezenţa” Regatului Unit în Irlanda de Nord este motivaţia existenţei şi acţiunii lor, iar reînfiinţarea posturilor vamale şi a celor militare de supraveghere a graniţei va oferi doar noi oportunităţi de acţiune.

Pentru moment, nivelul de alertă teroristă în Irlanda de Nord este ”sever”, mai precis, un atac de natură teroristă este foarte posibil.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

NATO îşi dezvoltă capacităţile de supraveghere la sol

Prima din cele cinci aeronave de supraveghere la sol (AGS) ale Alianţei Nord-Atlantice a ajuns la baza principală de operare din Italia. Aeronava pilotată de la distanţă a decolat pe 20 noiembrie de la Baza Aeriană Palmdale, California, şi a aterizat, la 21 noiembrie, la Baza Aeriană Sigonella, din Italia.

La 19 decembrie, cea de a doua aeronavă ”Phoenix” (RQ-4D Global Hawk) a ajuns la Baza Aeriană Sigonella. Cea de-a doua aeronavă a zburat (18 decembrie) de la Baza Aeriană Edwards, California, şi a aterizat aproximativ 20 de ore mai târziu la baza principală NATO de operare a sistemului AGS (Alliance Ground Surveillance). Aşa cum s-a întâmplat în timpul zborului anterior, aeronava a fost controlată în totalitate de un pilot de la Baza Aeriană de la Sigonella.

Matt Roper, şeful JISR (Joint Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) din cadrul NCI (NATO Communications and Information Agency) declara: ”Sosirea aeronavelor reprezintă o etapă majoră în dezvoltarea capacităţilor critice ale NATO. Aceste sisteme, împreună cu expertiza noastră în domeniul comunicaţiilor şi JISR, contribuie decisiv la realizarea capacităţii operaţionale complete a AGS.”

Primele zboruri cu aceste aeronave sunt programate pentru luna ianuarie 2020. Forţa NATO pentru supraveghere la sol (NATO Alliance Ground Surveillance Force  - NAGSF) va atinge capacitatea operaţională iniţială (IOC) la mijlocul anului 2020, iar capacitatea operaţională completă în 2023.

Informaţiile culese cu ajutorul aeronavelor AGS vor fi diseminate către structura de comandă a NATO şi către naţiuni. În acest fel, AGS va contribui semnificativ la îmbunătăţirea cunoaşterii situaţiei operaţionale şi va îmbunătăţi procesul de luare a deciziilor. La fel cum sistemul de avertizare şi control aerian al NATO (AWACS) monitorizează spaţiul aerian al Alianţei, AGS va putea observa ce se întâmplă la sol, oferind o cunoaştere mai bună a situaţiei operaţionale, înainte, pe timpul şi, dacă este necesar, după operaţiunile NATO.