EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE / AUGUST

NATO

Un atac cibernetic asupra unui stat membru ar putea activa articolul 5

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, avertizează că un atac cibernetic grav asupra oricărei naţiuni NATO ar putea declanşa angajamentul colectiv de apărare al Alianţei şi răspunsul acesteia prin intermediul articolului 5.

Conform secretarului general al NATO, atacurile cibernetice asupra reţelelor Alianţei Nord-Atlantice sunt din ce în ce mai frecvente, mai complexe şi mai distructive. Ele diferă de la încercări de nivel scăzut până la atacuri sofisticate din punct de vedere tehnologic. Aceste atacuri sunt generate de actori statali sau non-statali, din proximitatea Alianţei sau de la mii de kilometri depărtare. Atacurile pot fi îndreptate asupra reţelelor informatice, telefoanelor mobile, sistemelor de comunicaţie sau a altor elemente din infrastructura critică a NATO.

Făcând apel la evenimentele anterioare, Jens Stoltenberg a reamintit cazul virusului ”WannaCry” care, în 2017, a afectat sistemul de sănătate din Marea Britanie, anulând mii de operaţii şi investigaţii programate şi a generat pierderi de milioane de lire sterline.

În faţa acestei ameninţări, NATO se adaptează la o nouă realitate. Secretarul general al NATO a afirmat că a desemnat spaţiul cibernetic ca un spaţiu în care Alianţa va funcţiona şi se va apăra la fel cum o face în aer, pe uscat şi pe mare.

În acest sens, până la înfiinţarea noului Centru de operaţiuni în domeniul cibernetic în Mons, Belgia (2023), actualul Centrul de Operaţiuni Cibernetice (Cyberspace Operations Centre - CYOC), recent înfiinţat în cadrul Supreme Headquarters Allied Powers Europe – SHAPE, din Mons, găzduieşte o echipă de 70 de experţi ce monitorizează în timp real informaţiile civile şi militare din domeniul cibernetic. Scopul acestor structuri este de a urmări, minut cu minut, starea reţelelor de comunicaţii NATO, astfel încât comandanţii să se poată baza pe ele şi pentru a asigura libertatea de manevră în toate domeniile afectate de acţiunile cibernetice ostile. Acesta serveşte  şi ca o componentă a teatrului de operaţii din spaţiului cibernetic al NATO şi este responsabil pentru asigurarea informării asupra situaţiei cibernetice, planificarea centralizată a aspectelor cibernetice ale operaţiunilor şi misiunilor Alianţei şi coordonarea preocupărilor operaţionale în  acest spaţiu.

Alături de eforturile NATO, fiecare ţară îşi sporeşte eforturile de a contracara astfel de ameninţări.  Un exemplu este Marea Britanie care şi-a folosit capacităţile cyber în cadrul Coaliţiei Globale pentru Învingerea Statului Islamic. Astfel s-a limitat propaganda organizaţiei teroriste, s-a perturbat procesul de recrutare, precum şi cel de planificare şi coordonare a atacurilor teroriste.

Sub auspiciile Declaraţiei comune privind cooperarea NATO-UE, precum şi a unui aranjament tehnic încheiat între echipele de intervenţie ale NATO şi Uniunii Europene, cele două organizaţii şi-au intensificat colaborarea, în special în domenii precum schimbul de informaţii, educaţie, cercetare şi instruire prin exerciţii. În această toamnă, UE va participa (18-23 noiembrie) la exerciţiul ”Cyber Coalition 2019”, unul dintre cele mai mari exerciţii de apărare cibernetică din lume.

În acelaşi timp, NATO îşi consolidează relaţia cu industria de profil pentru a ţine pasul cu progresele tehnologice. Industria IT creează, operează şi inovează în spaţiul cibernetic, iar relaţia cu această industrie va deveni din ce în ce mai importantă pe măsură ce „internetul lucrurilor”, inteligenţa artificială şi învăţarea automată se dezvoltă.

Nu în ultimul rând, NATO trebuie să îşi formeze resursa umană de ”apărători cibernetici”. Marea Britanie a început deja să facă acest lucru cu „CyberFirst”, un program menit să sprijine şi să pregătească studenţii pentru o carieră în domeniul apărării cibernetice. NATO trebuie să recruteze şi să îşi formeze ”apărători cibernetici”, iar ulterior să îi perfecţioneze prin exerciţii în domeniu.

Spaţiul cibernetic este noul ”câmp de luptă”, iar apărarea în spaţiul virtual este o prioritate maximă pentru NATO.

Dar să revenim la declaraţia secretarului general privind activarea potenţială a articolului 5. Ideea conform căreia un atac cibernetic asupra unui membru reprezintă un atac împotriva tuturor membrilor ridică, totuşi, probleme. Abordarea ameninţărilor în spaţiul cibernetic este, de asemenea, complicată de activitatea semnificativă care are loc sub pragul conflictului armat şi prin care se urmăreşte slăbirea instituţiilor pentru a obţine avantaje strategice. Din această perspectivă,  determinarea unui răspuns proporţional şi eficient la o astfel de activitate cibernetică este îngreunată de diversitatea strategiilor adoptate de aliaţi în mod individual.

În Războiul Rece, lansarea unui atac asupra  unei coloane militare sau a unui alt obiectiv ar fi lăsat puţine îndoieli asupra iniţiatorului. Dar în spaţiul virtual, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de uşor de probat.

Când Estonia şi-a văzut infrastructura lovită de un atac cyber în 2007, a fost acuzată Rusia. Dar „hackerii patriotici” sau structurile statale de atac cibernetic funcţionau în Rusia?

O altă problemă este pragul ”minim” pentru a considera o acţiune drept atac. Rusia este acuzată că a oprit o centrală în Ucraina (care nu este membru al NATO) în decembrie 2015. ”Paralizarea” infrastructurii reprezintă acest ”prag minim” necesar şi suficient activării articolului 5? Dar ce s-a întâmplat în 2017, când se presupune că Rusia a lansat virusul computerului ”NotPetya” împotriva Ucrainei, dar care s-a răspândit şi în alte ţări (inclusiv membri NATO).

Probabil că la summit-ul de la Londra aceste aspecte vor fi detaliate şi definite mai clar.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Paşi rapizi către un Brexit fără acord … şi consecinţe

Brexit-ul se va produce inevitabil pe 31 octombrie. O posibilă amânare este un scenariu care depinde de o opoziţie firavă în Parlamentul britanic. O renegociere a termenilor ”divorţului” nu mai este acceptată de UE. După cum s-a afirmat în periodicul săptămânal al MAS, ”turneul european al lui Boris Johnson a început într-o notă proastă, după ce acesta a trimis o scrisoare cu caracter ultimativ care a primit un „nu” categoric din partea UE”. După întrevederile premierului britanic cu Angela Merkel şi Emmanuel Macron, se poate afirma că Berlinul şi Parisul au adoptat poziţii similare, dar au pus accentul pe aspecte diferite. Berlinul a insistat asupra timpului scurt, iar Parisul asupra limitării alternativelor. În tot acest timp, devine din ce în ce mai clar că Boris Johnson este hotărât să implementeze Brexitul la 31 octombrie, iar perspectiva ieşirii Marii Britanii din UE fără acord devine un scenariu din ce în ce mai posibil. Acest scenariu devine şi mai probabil în condiţiile în care Regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii a aprobat, miercuri, cererea premierului Boris Johnson de suspendare a Parlamentului britanic. În consecinţă ”divorţul” Marii Britanii va avea mai multe consecinţe negative.

Prima consecinţă ”vizibilă” ar fi cea economică. Reintroducerea controalelor vamale va creşte timpii de tranzitare a mărfurilor şi va creşte costurile, prin implementarea taxelor vamale pentru produsele non-UE. Specialiştii în domeniu consideră că reintroducerea taxelor vamale va genera costuri suplimentare de peste 3 miliarde de euro. Deşi problema economică se referă la relaţiile de afaceri cu toate statele UE, graniţa dintre Republica Irlanda şi Irlanda de Nord este elementul cheie care a generat eşecul fostului premier britanic Theresa May de a scoate Marea Britanie din UE pe baza unui acord. Acum, Boris Johnson se confruntă cu aceeaşi provocare. Graniţa dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda va fi singura frontieră terestră dintre Marea Britanie şi UE. UE consideră că această graniţă trebuie să rămână deschisă pentru ca bunurile şi persoanele să o poată traversa liber, dar, în acelaşi timp, a solicitat ca bunurile care intră în UE să respecte, în continuare, standardele sale vamale şi legislative.

Boris Johnson i-a scris, pe 20 august, preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, că doreşte stabilirea unui angajament juridic între cele două părţi care să stipuleze libera circulaţie şi lipsa controalelor vamale între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, câtă vreme blocul comunitar promite acelaşi lucru. Johnson nu a oferit detalii referitoare la aranjamentele vamale şi a susţinut necesitatea existenţei unui ”anumit grad de încredere” între UE şi Marea Britanie. Cu toate acestea, lipsa unui acord nu ar însemna şi lipsa taxelor. Comerţul dintre Marea Britanie şi UE intră şi sub incidenţa regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), situaţie care defavorizează Regatul Unit care va trebui să plătească taxe de export mai mari.  

Republica Irlanda discută cu UE despre cum ar trebui colectate taxele şi despre cum ar trebui efectuate controalele, dar susţine că acestea nu vor avea loc pe sau în apropierea graniţei. Deşi recunoaşte că vor fi necesare inspecţiile pentru a combate contrabanda, prim-ministrul irlandez, Leo Varadkar, ia în calcul posibilitatea examinării bunurilor la sediul firmelor, înainte de distribuţie sau utilizare, precum şi controale ocazionale. În concluzie, acum, poate mai mult decât oricând, zona politică afectează mediul economic din UE.

Cea de a doua consecinţă este în planul securităţii. Reînfiinţarea punctelor de control, după 20 de ani de la acordul de pace care a pus capăt violenţelor din Irlanda, va readuce în atenţia populaţiei amintiri neplăcute.

Martin McGuinness, politician nord-irlandez, a avertizat, încă din 2017, că reintroducerea unei graniţe după Brexit ar fi ca o ”gură de oxigen” pentru cei care se opun procesului de pace al regiunii. În acelaşi timp, alţi politicieni argumentează că ar fi nevoie de mult mai mult decât controlul vamal şi de securitate pentru ca situaţia de securitate de pe insulă să facă un salt înapoi în timp. La mijlocul lunii august 2019, şeful Serviciului de Poliţie al Irlandei de Nord, Simon Byrne, avertiza că un Brexit fără acord care ar reînfiinţa frontiera dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda ar putea reactiva grupurile paramilitare şi extremismul în zonă. Afirmaţiile au fost făcute după ce două incidente violente au avut loc în Irlanda de Nord pe 19 şi 21 august 2019. Poliţia nord irlandeză a concluzionat că cele două incidente au avut loc într-un „stil paramilitar”.

Indra lucrează la proiectul de securitate cibernetică al UE denumit „Sparta”

Compania ”Indra” lucrează la programul de cercetare ”T-Shark”, care face parte din proiectul european ”Sparta”, pentru a consolida capabilităţile de  avertizare din domeniul cyber care vor ajuta Europa să monitorizeze, să detecteze şi să răspundă rapid la orice ameninţare şi să protejeze economia digitală şi drepturile cetăţenilor în spaţiul cibernetic.

La proiectul ”Sparta” participă 44 de companii şi organizaţii din 14 state membre ale UE. Proiectul este condus de Comisia franceză pentru energii alternative şi energie atomică (CEA), cu scopul de a crea cea mai puternică reţea de cyber-securitate din UE. Finanţarea proiectului, în valoare de 16 milioane de euro, este realizată din fondurile UE, prin programul Orizont 2020.

”Sparta” se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a ”big data” şi a analizelor de date pentru a proteja administraţiile publice, companiile şi infrastructurile critice. Tehnologia dezvoltată prin acest proiect va oferi în mod automat autorităţilor posibilitatea implementării unor acţiuni de prevenire şi reducere a efectelor unor potenţiale atacuri cyber executate împotriva unor facilităţi din infrastructura critică.

”Sparta” este, împreună cu ”Concordia”, ”CyberSec4Europe” şi ”Echo”, unul dintre cele patru programe pilot care vor conduce la crearea unui Centru european şi a unei reţele de excelenţă în domeniul cyber-securităţii.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

F-16 pentru Slovacia

Lockheed Martin a primit un contract în valoare de aproximativ 800 milioane de dolari pentru producţia, sprijinul tehnic şi instruirea piloţilor de F-16 din Slovacia. Contractul, anunţat în ultima zi a lunii iulie 2019, de către Departamentul american al Apărării, acoperă producţia a 14 aeronave F-16 Block 70 şi asistenţa tehnică pentru acestea. Avioanele de vânătoare vor fi construite la facilitatea Lockheed Martin din Greenville, Carolina de Sud, cu o dată de finalizare preconizată pentru 31 ianuarie 2024.

Slovacia a optat în 2018 pentru aeronavele F-16 în defavoarea Gripen pentru a-şi înlocui avioanele MiG-29. Slovacia va primi cea mai nouă versiune a F-16, Block 70/72 F-16V.

Contractul Boeing pentru modernizarea aeronavelor AWACS în pericol

O dispută privind finanţarea contractului de 1 miliard de dolari ar putea zădărnici eforturile de prelungire până în 2035 a resursei de zbor pentru 14 aeronave de supraveghere Boeing E-3A.

Oficialii NATO au invitat cele 16 ţări membre din sistemul de avertizare şi control aerian (AWACS), la o reuniune extraordinară în 12 septembrie pentru a marca cea de-a 40-a aniversare a programului şi a rezolva disputa bugetară. Dacă problema nu va fi soluţionată în curând, contractul nu va putea fi oferit firmei Boeing aşa cum a fost planificat pentru summit-ul NATO din Londra, de la sfârşitul acestui an.

Actuala dispută financiară nu ar însemna sfârşitul proiectului, dar ar întârzia atribuirea contractului firmei Boeing până în 2020, marcând un regres pentru firma americană.

NAPMA (NATO Airborne Early Warning & Control Programme Management Agency), agenţia care administrează flota AWACS, a declarat, în iunie, că se aşteaptă să finalizeze până în decembrie 2019 semnarea unui contract de 750 de milioane de dolari cu Boeing pentru a prelungi viaţa aeronavei până în 2035, din care 250 de milioane de dolari alocaţi pentru proiectare, piese de schimb şi testare. Dar pentru ca acest fapt să se întâmple, este necesar acordul unanim al statelor membre ale programului, iar Norvegia a obiectat asupra alocării inegale de fonduri până la finalizarea acestuia în 2027. Oslo doreşte ca cele mai mari state ale programului - SUA, Germania, Italia şi Olanda - să transfere la început cea mai mare parte a fondurilor, dar acest lucru nu este posibil din cauza legislaţiei financiare din aceste ţări.

În context, Ann-Kristin Salbuvik, purtătorul de cuvânt al ministerului norvegian al apărării, a declarat că Norvegia rămâne angajată în proiectul de extindere a resursei de zbor a AWACS şi că este pregătită să îşi finanţeze partea din program în următorii ani, dar că decizia de a lansa programul a fost condiţionată de aprobarea tuturor statelor membre, iar oferta Boeing trebuia să fie „conformă, accesibilă şi fezabilă”.

Purtătoarea de cuvânt a firmei Boeing, Melissa Stewart, nu a comentat asupra situaţiei create, afirmând că Boeing continuă să lucreze cu NATO „pentru a evalua nevoile şi pentru a prezenta cele mai bune opţiuni pentru flota AWACS”.

Un oficial NATO a afirmat că proiectul nu se află în pericol, dar a admis că este necesară continuarea negocierilor pentru asigurarea semnării acordurilor finale, confirmarea aranjamentelor bugetare şi stabilirea „detaliilor de ultim moment”.