EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE (APRILIE)

NATO

Coronavirusul şi viitorul NATO

COVID-19, acest ”inamic” invizibil, a devenit cea mai semnificativă provocare de securitate cu care se confruntă ţările membre NATO. Economiile şchiopătează, sistemele de sănătate sunt ”asaltate” de valuri de persoane infectate şi de lipsa echipamentelor de protecţie, circulaţia persoanelor a fost restricţionată, graniţele au fost parţial sau total închise. La 15 aprilie, miniştrii apărării din ţările membre NATO s-au reunit într-o videoconferinţă pentru a discuta răspunsul alianţei la actuala pandemie.

La sfârşitul videoconferinţei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a concluzionat: „criza a arătat că statele noastre sunt unite şi capabile să reziste. Militarii noştri au jucat un rol crucial în sprijinirea eforturilor naţionale. Utilizând mecanismele NATO, aliaţii s-au ajutat unii pe alţii în efortul de salvare de vieţi”. Atenţia miniştrilor apărării a fost îndreptată atât asupra măsurilor imediate, cât şi asupra implicaţiilor pe termen lung ale actualei pandemii. De asemenea, Jens Stoltenberg a reafirmat că ”NATO este decis să ia toate măsurile pentru ca o criză de sănătate să nu devină una de securitate”.

Din păcate, NATO a avut un start lent în lupta împotriva noului coronavirus. COVID-19 a ”surprins” Alianţa Nord-Atlantică, la fel cum s-a întâmplat şi cu majoritatea guvernelor din ţările membre. Administraţia Trump a cam lipsit din ”decor”. În loc să impulsioneze aliaţii, oficialii americani au transmis iniţial mesajul că actuala pandemie nu este o problemă a NATO.

În mediul operaţional, actuala pandemie a avut şi continuă să aibă un impact semnificativ asupra exerciţiilor NATO. Cel mai mare exerciţiu militar american de după Războiul Rece (Defender Europe 20) a fost aproape anulat. Misiunea NATO în Irak este efectiv întreruptă. Dislocările forţelor armate ale tuturor membrilor Alianţei este prea riscantă în acest moment, accentul fiind pus pe protecţia forţei. Liderii Pentagonului insistă că armata americană este gata să desfăşoare acţiuni de luptă chiar şi pe timpul acestei pandemii, dar în mod clar, actuala situaţie medico-sanitară a fragilizat operaţiile NATO în curs de desfăşurare şi poziţia de descurajare adoptată de NATO.

Între timp, China şi Rusia au profitat de oportunitate şi, prin mesaje de propagandă transmise în mediul on-line, au anunţat că guvernele lor au fost mai bine pregătite decât cele occidentale. De asemenea, au promovat agresiv sprijinul medical punctual oferit unor ţări membre NATO. Un astfel de exemplu este ajutorul oferit Italiei de către Rusia. În acelaşi timp, Kremlinul a continuat activităţile militare la flancul nordic şi sudic al Alianţei Nord-Atlantice, dar la o amploare redusă. Astfel, Rusia a reacţionat (nu ne puteam aştepta la altceva!) la intrarea distrugătorului american ”USS Porter” (DDG-78) în Marea Neagră. În Marea Mediterană, un avion rusesc Su-35 a hărţuit un avion american de tipul P 8A Poseidon (cercetare şi luptă antisubmarin). Dar acum şi Rusia este lovită, la rândul ei, de coronavirus. Având în vedere modul în care această pandemie afectează sistemul medical (şi aşa subfinanţat) şi economia Rusiei este de aşteptat ca Moscova să ”testeze” în continuare NATO, atât mediatic, cât şi operaţional, pentru a distrage atenţia membrilor Alianţei Nord-Atlantice de la problemele sale interne.

Dar această pandemie are şi părţile sale pozitive.

În primul rând, NATO are o capacitate unică de transport aerian strategic. Această capabilitate a  fost deja utilizată pentru a sprijini lupta împotriva pandemiei atât în ţările aliate, cât şi în ţările partenere. Pe măsură ce pandemia se extinde şi în Orientul Mijlociu şi Africa, NATO ar trebui să îşi utilizeze această capabilitate pentru a sprijini furnizarea de ajutoare, pentru a contrabalansa eforturile în curs sau estimate ale Chinei de a proceda în aceeaşi manieră.

În al doilea rând, NATO ar trebui să abordeze mai cuprinzător conceptul de securitate comună. În acest context, NATO ar trebui să elaboreze planuri de contingenţă pentru răspunsul la pandemii, aşa cum are pentru conflictele militare de amploare sau pentru ameninţările teroriste.

În al treilea rând, această criză trebuie să urgenteze discuţiile privind luarea deciziilor în situaţii de criză. Capacitatea NATO de a lua rapid decizii a rămas (încă) o provocare pentru Alianţă. Videoconferinţa miniştrilor apărării din 15 aprilie demonstrează că acest lucru este posibil. Asigurarea unor comunicaţii sigure, rapide, va consolida capacitatea de apărare şi de răspuns a NATO la următoarea criză.

În concluzie, putem afirma că lucrurile pot fi îmbunătăţite şi că NATO a trecut cu bine peste examenul crizei generate de noul coronavirus, iar această stare de fapt va avea un efect pozitiv asupra coeziunii Alianţei.  

Secretarul general al NATO avertizează asupra intenţiilor Chinei

"Efectele geopolitice ale pandemiei ar putea fi semnificative", a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în videoconferinţa miniştrilor apărării (15 aprilie). „Unii aliaţi sunt mai vulnerabili în situaţiile în care infrastructura lor critică poate fi vândută”, a mai spus el, fără însă a nominaliza vreun stat interesat în această perspectivă. Desigur, este vorba despre China.

Compania China Shipping Overseas (COSCO) deţine 90% din singurul operator de terminal din Belgia. Potrivit unui studiu, din decembrie 2019, realizat de un think-tank olandez, COSCO are o participaţie de 51% şi controlul managerial al terminalelor portuare din Valencia şi Bilbao (Spania). De asemenea, COSCO deţine acţiuni în alte terminale din Anvers, Las Palmas şi Rotterdam. În cazul portului Zeebrugge (Belgia), COSCO deţine 90% din singurul operator de terminal. De asemenea, COSCO deţine controlul a două terminale de containere din portul grecesc Pireu (prin compania Piraeus Container Terminal), iar în cazul celui de al treilea deţine controlul operaţional prin participaţia de 51% la Piraeus Port Authority.

Volumul tranzacţiilor şi achiziţiilor făcute de China a scăzut patru ani la rând, după vârful înregistrat în 2015. Moderarea creşterii economice a Chinei, însoţită de impunerea unor reguli pentru protecţia mediului şi creşterea salariilor, a determinat companiile chineze să se extindă dincolo de graniţele Chinei. Tocmai de acest aspect este îngrijorat NATO, extinderea corporaţiilor chineze către sectoarele strategice din ţările membre ale NATO şi ţările partenere, care pot, la un moment dat, să afecteze capabilităţile operaţionale ale Alianţei Nord-Atlantice.

În pofida măsurilor anunţate de guvernul chinez (controlul capitalului, măsuri de reducere a investiţiilor în alte ţări), guvernul chinez face tot ce poate pentru a sprijini întreprinderile private să îşi întărească brandurile peste hotare. Deoarece pieţele bursiere din Europa sunt mai slabe decât cele din SUA, Europa este o ţintă a capitalului chinez, în special în sectoarele non-strategice, precum comerţul cu amănuntul, în care consumatorii europeni ”investesc” sume semnificative.

Anul trecut, UE a adoptat un pachet de măsuri pentru screening-ul investiţiilor străine, menit să protejeze interesele strategice ale comunităţii. Până în octombrie 2019, toate statele membre urmau să stabilească proceduri pentru notificarea reciprocă şi a Comisiei Europene privind intenţiile de investiţii din afara UE asupra cărora s-ar ridica semne de întrebare. Având în vedere operaţiunile de influenţă chineze şi ruse din timpul actualei pandemii, Comisia Europeană a cerut guvernelor să accelereze acest proces.

Având în vedere că majoritatea statelor membre ale NATO sunt membre şi ale UE, vom vedea cât de eficiente sunt aceste măsuri în cazul în care China va încerca să profite de o criză economică în Europa şi cum ar putea acţiona Alianţa în acest context.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Aplicaţiile mobile - o soluţie pentru relaxarea măsurilor împotriva COVID-19

Guvernele occidentale care urmăresc să relaxeze restricţiile de circulaţie impuse de actuala pandemie ar fi dispuse să apeleze la introducerea supravegherii prin aplicaţii instalate pe telefoanele mobile pentru a urmări persoanele infectate cu noul coronavirus şi pentru a identifica pe cei cu care au fost în contact. Această măsură ar permite repornirea economiilor, dar ar reda şi libertatea de circulaţie cetăţenilor europeni. Guvernele din China, Israel, Singapore şi Coreea de Sud utilizează deja aceste aplicaţii pentru a limita răspândirea coronavirusului.

Dar UE, care are unele dintre cele mai puternice reguli de protecţie a datelor personale (GDPR) din lume, este dornică să se asigure că astfel de sisteme nu compromit confidenţialitatea, permiţând accesul neautorizat la date sensibile.

Vicepreşedintele Comisiei pentru Valori şi Transparenţă, Vera Jourova, a declarat că ”succesul utilizării aplicaţiilor mobile în combaterea noului coronavirus depinde de câştigarea încrederii europenilor. Respectarea normelor UE privind protecţia datelor va contribui la asigurarea respectării vieţii private şi a drepturilor noastre fundamentale, iar abordarea europeană va fi una transparentă şi proporţională”.

În documentul care stabileşte orientările privind confidenţialitatea datelor, Comisia Europeană a recomandat statelor membre să utilizeze aplicaţiile mobile ”în concordanţă cu respectarea normelor GDPR, având în vedere sensibilitatea datelor şi scopul prelucrării datelor“. De asemenea, în documentul Comisiei Europene se recomandă o abordare descentralizată a stocării datelor.

În Germania, peste o sută de cercetători din opt ţări europene, participanţi la proiectul ”Pan-European Privacy Preserving - Proximity Tracing” (PEPP-PT) lucrează la crearea unei aplicaţii care ar putea fi folosită de orice ţară din cadrul UE pentru limitarea răspândirii coronavirusului şi care ar fi conformă cu GDPR. Structura aplicaţiei europene urmează, în linii mari, abordarea aplicaţiei ”TraceTogether” utilizată în Singapore, care foloseşte tehnologia Bluetooth şi anunţă oamenii dacă se află în vecinătatea cuiva care a fost testat pozitiv pentru virus.

Atât Germania, cât şi Franţa au anunţat că sprijină iniţiativa paneuropeană. În acest context, cancelarul Merkel - care provine din Germania de Est - a afirmat că, dacă o aplicaţie mobilă s-ar dovedi utilă pentru a limita răspândirea coronavirusului, ea ar fi dispusă să o încerce.

În timp ce politicienii încearcă să popularizeze ideea, experţi din mai multe domenii remarcă faptul că o mare parte din populaţia ţării ar trebui să descarce şi să utilizeze această aplicaţie pentru ca aceasta să fie într-adevăr eficientă. Provocarea pentru dezvoltatori şi autorităţi va fi de a convinge oamenii că datele lor personale sunt suficient protejate şi nimeni nu va atenta la viaţa lor privată.

UE lansează operaţia IRINI

În timp ce cea mai mare parte a Europei este angajată în lupta împotriva noului coronavirus, conflictul militar din Libia continuă. Cum mandatul operaţiei UE SOPHIA, prin care s-a reuşit să se asigure o prezenţă continuă în zonă, a expirat la 31 martie, UE a lansat o nouă misiune navală, EU NAVFOR MED IRINI. Lansarea operaţiei IRINI (”pace” – în limba greacă) reprezintă materializarea armistiţiului la care s-a ajuns în ianuarie, la Conferinţa de la Berlin, unde susţinătorii internaţionali ai facţiunilor libiene au convenit să se abţină de la traficul de arme.

Această nouă operaţie navală a UE are ca obiectiv aplicarea embargoului asupra armelor, stabilit de Consiliul de Securitate al ONU, dar niciodată pus în aplicare în mod corespunzător. Lansarea operaţiei IRINI, a primit ”undă verde” pe 27 martie de la Consiliul UE.

Bazându-se pe rezoluţiile UNSC (2473, 2420, 2357 şi 2292), mandatul acestei misiuni navale este centrat pe prevenirea traficului de echipamente militare în zonă, pentru a bloca fluxul de arme către părţile aflate în război din Libia. Mandatul va fi realizat prin misiuni de supraveghere, culegere de informaţii şi patrulare a apelor internaţionale din apropierea coastelor Libiei. De asemenea, în cadrul misiunii vor fi executate inspecţii la bordul navelor suspectate de implicare în traficul de arme. Pe lângă misiunea principală, operaţia IRINI include şi prevenirea exporturilor ilegale de petrol libian, instruirea Gărzii de coastă libiene şi combaterea contrabandei şi traficului de persoane. Operaţia IRINI este condusă de contraamiralul Fabio Agostini (fostul comandant al operaţiei SOPHIA) şi are comandamentul la Roma. Bugetul operaţiei IRINI este de 9.8 mil. euro pentru primele 12 luni de mandat.

Chiar înainte de începerea operaţiei, IRINI se confruntă cu mai multe provocări.

● În primul rând, acesta nu reprezintă soluţia exclusivă a controlului traficului de arme către Libia. Armele nu intră în ţara africană doar prin rutele maritime, ci şi peste graniţele sale terestre extinse, al căror control ar necesita o prezenţă militară permanentă pe teren, aspect de neconceput în majoritatea capitalelor UE.

● În al doilea rând, IRINI are mai multe limitări în ceea ce priveşte mijloacele şi metodele de îndeplinire a mandatului. Conform deciziei Consiliului European, nicio activitate de recunoaştere sau patrulare nu poate fi desfăşurată în apele teritoriale libiene sau în spaţiul aerian, cu excepţia cazului în care este emisă o invitaţie de către guvernul de la Tripoli.

● Căile maritime sunt utilizate şi de Turcia pentru a furniza sprijin forţele Guvernului Acordului Naţional (GAN) de la Tripoli. Astfel, UE riscă şi o criză diplomatică cu Ankara.

În concluzie, operaţia IRINI poate oferi, în cel mai bun caz, o singură componentă a unei strategii de punere în aplicare a unui embargo, lipsit de eficienţă. Cu toate acestea, în ciuda deficienţelor sale, operaţia IRINI reprezintă un instrument indispensabil pentru reducerea nivelului de violenţă în Libia şi poate pune capăt războiului civil dintre Khalifa Haftar şi Fayez al-Sarraj.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Bulgaria achiziţionează opt aeronave F-16 Viper

După mai multe încercări eşuate, în aprilie 2020, firma americană ”Lockheed Martin” a semnat un acord în valoare de 512 milioane de dolari pentru achiziţionarea a opt aeronave F-16 Block 70 modernizat (poreclit Viper) de către Forţele Aeriene bulgare. Pachetul de achiziţie include, pe lângă aeronavele de luptă, instruirea piloţilor şi a personalului de la sol (întreţinere, logistică, armament). Construcţia aeronavelor ar trebui să înceapă la uzina Lockheed Martin din Fort Worth, Texas. Cele opt F-16 Viper ar trebui să fie finalizate până în 2027.

În 2019, preşedintele Bulgariei, Rumen Radev, s-a opus prin veto derulării contractului. La aceea dată, contractul valora 1,26 miliarde de dolari, cu mult mai mult decât noua înţelegere cu ”Lockheed Martin”. Preţul redus de achiziţie este îmbucurător pentru autorităţile bulgare în condiţiile în care este aşteptată o nouă criză economică declanşată în urma restricţiilor impuse de actuala pandemie.

Aeronava F-16 Block 70 este un avion de  generaţia a patra modernizat, cu radare îmbunătăţite, sisteme informatice care operează în timp real, sisteme care protejează aeronava împotriva impactului cu solul, sisteme care urmăresc activitatea pilotului, salvându-l în caz de pierdere a cunoştinţei, precum şi sisteme de conducere şi executare a focului de mare acurateţe. Varianta F-16 Viper a zburat pentru prima dată în 2015. F-16 Viper este proiectat să funcţioneze şi cu aeronave din generaţia a cincea. În teorie, F-16 Viper poate acţiona eficient cu aeronave F-35, dar şi cu aeronavele produse de industria europeană de profil.

Deşi nu sprijină industriile europene de apărare la fel de mult ca un Dassault Rafale sau un Eurofighter Typhoon, achiziţia făcută de Forţele Aeriene bulgare este o veste excelentă pentru interoperabilitatea forţelor aeriene europene în ceea ce priveşte antrenamentul şi acţiunile de luptă, în condiţiile în care peste 700 de F-16 sunt utilizate de o mare parte a forţelor aeriene europene (Belgia, Danemarca, Grecia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România şi Turcia). Potrivit lui Lockheed Martin, achiziţia F-16 este o „soluţie cu risc scăzut pentru nevoile de apărare ale Bulgariei şi NATO”.