04 iulie 2020

Europa are nevoie de blindate noi. Buturuga COVID-19 poate, însă, complica achiziţiile

Sorin Butiri

Multe ţări din Europa Centrală şi de Est deţin încă în arsenalul lor militar vehicule blindate de producţie sovietică. Cum va evolua piaţa blindatelor în aceste ţări depinde de bugetele actuale şi viitoare alocate apărării, dar şi de ambiţiile naţionale sau de alianţă.

Sursă foto: Profi Media

O imagine de ansamblu a flotei de blindate

Aşa cum afirmam şi într-un articol anterior, anul 2019 s-a dovedit a fi unul semnificativ pentru piaţa globală de vehicule blindate, cu un flux constant de contracte şi anunţuri de noi programe. Cheltuielile cu achiziţiile de vehicule blindate erau estimate că vor ajunge (înainte de pandemie), în 2020, la aproximativ 700 de milioane de dolari.

Din perspectiva statelor membre ale NATO din Europa de Est, ameninţarea Rusiei este chiar la graniţele lor. O ameninţare din ce în ce mai agresivă, fapt ce a determinat statele menţionate anterior să aibă cea mai mare creştere a bugetelor apărării de pe continent. Vehiculele blindate noi pe platforme 4x4 (pentru cercetare sau alte destinaţii) şi 8x8 (pentru luptă), cu mobilitate crescută şi protecţie suplimentară a echipajelor, şi tancurile sunt printre priorităţile lor principale, cu peste 26 de miliarde de dolari în achiziţii viitoare făcute publice. Firmele producătoare sunt acum căutate pe teritoriul european sau dincolo de ocean.

Cu toate acestea, în timp ce mulţi militari sunt dornici să desfăşoare acţiuni de luptă pe tehnică de ultimă generaţie care să le asigure succesul în luptă, flotele însemnate de blindate ce ar trebui înnoite, ale unor armate din regiune, fac ca aceste dorinţe să fie costisitor de realizat. Dar securitatea naţională costă … şi costă scump dacă ne gândim la Ucraina.

În privinţa flotei de vehicule blindate (transportoare blindate, maşini de luptă ale infanteriei, tancuri etc.), Polonia se află pe primul loc cu aproximativ 3.600 de blindate, urmată de Ungaria, România şi Cehia (apx. 950). La mijlocul clasamentului se află Croaţia, Bulgaria, Lituania şi Slovacia. Pe ultimele locuri se află Muntenegru şi Albania. Din aceste flote, aproximativ 50-90% sunt vehicule blindate de producţie sovietică.

Judecând după mărimea flotelor de blindate şi procentul de vehicule de producţie sovietică, putem afirma că liderii militari şi politico-militari din ţările Europei Centrale şi de Est se confruntă cu o decizie care trebuie să pună în balanţă nevoia de schimbare a tehnicii învechite cu platforme noi de producţie occidentală, precum şi necesitatea de a menţine o flotă credibilă şi suficientă pentru a putea face unei acţiuni militare rapide a Rusiei.

 

Oportunităţi pentru producători şi furnizori

Producătorii şi furnizorii de blindate sunt pregătiţi şi ar dori să profite de această cerinţă a pieţei europene de blindate, dar rămâne de văzut dacă aceste oportunităţi vor fi temperate de constrângerile bugetare cauzate de pandemia COVID-19. Această intenţie a statelor de a-şi moderniza flotele de blindate, dar şi dorinţa producătorilor de a satisface nevoile pieţei central şi est europene, sunt  demonstrate şi de faptul că, în prezent, 54% din toate vehiculele blindate din această regiune sunt de producţie occidentală.

În pofida acestei realităţi generale, progresele în domeniul vehiculelor blindate sunt diferite. Pentru forţele armate de dimensiuni mici, cum este cazul statelor baltice, procesul de schimbare a vehiculelor blindate este aproape încheiat. Este posibil ca acest trend accelerat din zona statelor baltice să fi fost determinat şi de aprobarea la summit-ul de la Varşovia, din 2016, a consolidării posturii de descurajare şi apărare colectivă prin măsuri care vizează întărirea flancului estic … dar diferenţiat. Astfel, la Varşovia a fost decisă  asigurarea unei prezenţe înaintate a NATO pe flancul estic, adaptată specificului regional, respectiv, consolidată în partea de nord-est a flancului estic aliat (enhanced Forward Presence - eFP) şi adaptată (tailored Forward Presence - tFPîn regiunea de sud-est a flancului estic (regiunea Mării Negre).

În alte ţări, balanţa dintre vehiculele blindate de producţie sovietică şi cele occidentale încă înclină spre primele. Acest lucru este evident în ţări precum Polonia, Cehia şi România. Acest fapt se datorează şi existenţei unor facilităţi de producţie şi reparaţie a tehnicii blindate, care au permis re-suscitarea tehnicii de producţie sovietică, în detrimentul achiziţionării de tehnică de producţie occidentală. Un alt fapt care a generat această situaţie este mărimea flotelor de blindate din aceste ţări. Resursele financiare mari necesare schimbării întregului parc de vehicule blindate au făcut ca deciziile politice să amâne finanţarea unor programe de înzestrare. Cu toate acestea, au fost iniţiate deja programe care, dacă sunt îndeplinite, îi vor aduce pe militari în postura de a acţiona numai în tehnică nouă … la sfârşitul acestui deceniu.

 

Tipuri de blindate şi finanţare

Dar oportunităţile nu se limitează doar la înlocuirea parcului de vehicule blindate de producţie sovietică, ci şi la furnizarea de noi capabilităţi.

Recunoscând că noua generaţie de platforme cu roţi 8x8 poate oferi avantaje substanţiale în ceea ce priveşte costul, mobilitatea şi puterea de foc, statele membre NATO din Europa de Est au contractat acest tip de vehicule şi este foarte probabil ca această tendinţă să se menţină până la finalul acestui deceniu.

Contractele pentru vehiculele blindate 4x4 au scăzut ca valoare, dar şi cererea pentru acestea va fi mai redusă decât pentru blindatele pe roţi 8x8. În total, contractele pentru vehiculele 4x4 (în special cu echiparea pentru cercetare) şi 8x8 reprezintă aproximativ trei sferturi din numărul total de vehicule care sunt în prezent în proces de livrare către membrii NATO din Europa de Est. Mai precis, din cele 1.332 de vehicule blindate comandate de ţările din Europa de Est, 980 sunt vehicule de cercetare şi patrulare pe platforme 4x4, precum şi vehicule blindate pe platforme 8x8.

În prezent, întrebarea pentru statele din această regiune nu este de unde să procure vehicule blindate, ci ce metodă de finanţare să acceseze pentru derularea programelor de înzestrare. În timp ce programul US FMS (Foreign Military Sales) şi subvenţiile acordate în cadrul Programului de stimulare a recapitalizării europene oferă o modalitate rapidă şi eficientă pentru înzestrarea cu echipamente blindate noi, colaborarea cu producătorii din Europa de Vest poate oferi industriilor naţionale de apărare beneficii mai mari pe termen lung … uneori, însă, cu întârzieri în derulare sau cu creşterea costurilor destinate proiectării.

 

Industria europeană de profil

Pandemia de COVID-19 a avut un impact economic uriaş în întreaga lume. Măsurile de limitare a răspândirii virusului au obligat producătorii de vehicule blindate să oprească producţia, cu costuri financiare semnificative. În aceste condiţii, pentru contractele viitoare, unele ţări europene ”pariază” pe parteneriate bi- sau multilaterale pentru a dezvolta şi produce vehicule blindate.

La 22 aprilie, Germania şi Marea Britanie au semnat un acord pentru achiziţionarea unei noi platforme (CATV - Collaborative All-Terrain Vehicle) care le va înlocui parcurile de BV206 (Bandvagn) aflate în exploatare. Proiectul este în faza de evaluare şi poate implica şi alţi parteneri potenţiali. Astfel, Suedia negociază aderarea la CATV, iar Olanda (deja partener în programul Boxer cu Germania, Lituania şi Marea Britanie), probabil, se va alătura şi ea proiectului.

La 28 aprilie, Ministerul Apărării al Germaniei a anunţat semnarea unui acord-cadru care defineşte organizarea şi structurile de management ale proiectului prin care va fi dezvoltată arhitectura sistemului de luptă terestră (Main Ground Combat System – MGCS). Proiectul îşi propune să înlocuiască bătrânul tanc german ”Leopard 2”, precum şi pe cel francez ”Leclerc”, la jumătatea anilor 2030.

În ianuarie, Finlanda şi Letonia au semnat un acord tehnic pentru a dezvoltarea unui vehicul blindat pe roţi pe şasiul Patria 6x6. La 6 aprilie, Estonia s-a alăturat programului de colaborare.

În general, parteneriatele bi- sau multilaterale pentru dezvoltarea sau achiziţionarea de platforme blindate aduc avantaje ţărilor implicate. Printre acestea se pot enumera:

• stimularea industriilor naţionale;

• reducerea costurilor de achiziţie sau dezvoltare asociate cu noua platformă;

• achiziţiile individuale pot fi combinate într-o comandă comună mai mare, ducând la scăderea costului unitar;

• asigură flexibilitate şi creşterea interoperabilităţii operaţionale între parteneri.

Deşi aceste forme de colaborare au fost iniţiate şi înainte de pandemia COVID-19, pe măsură ce criza continuă, mai multe ţări sunt tot mai dispuse să se alăture acestor proiecte sau să iniţieze propriile parteneriate pentru a asigura vehiculele blindate necesare forţelor armate, pentru a stimula economiile naţionale şi pentru a-şi păstra funcţionale capacităţile industriale de profil.

 

Şi, totuşi, problema costurilor de achiziţie rămâne

În ciuda bugetelor mari şi în continuă creştere ale ministerelor apărării din ţările membre NATO din Europa Centrală şi de Est, factorii de decizie militari şi politico-militari continuă să se confrunte cu problema costurilor de achiziţie, realitate care va fi accentuată doar pe măsură ce implicaţiile economice ale coronavirusului se vor face şi mai vizibile.

În aceste condiţii, este posibil ca doar forţele armate cu un parc redus de vehicule blindate să reuşească schimbarea completă a acestuia. În acelaşi timp, ţările cu parcuri mari de vehicule blindate vor fi nevoite fie să menţină şi în următorii ani structura mixtă şi îmbătrânită a acestora, fie să reducă numărul de vehicule din parc, prin achiziţia unui număr mai redus, dar cu capacităţi operaţionale (mobilitate, protecţia echipajului, putere de foc) mult îmbunătăţite.