Efectul Biden în Orientul Mijlociu – conflictele regionale
Claudiu NebunuAngajamentul sau ne-angajamentul preşedintelui american ales, Joe Biden, în regiunea Orientului Mijlociu (OM) naşte încă întrebări. După Iran, alte dosare problematice ale regiunii aşteptă un semn de la noua Administraţie...
Dincolo de diminuarea amprentei militare americane în OM, începută de preşedintele Barrack Obama şi atingând apogeul în mandatul lui Donald Trump, se creionează scenariul aproape sigur că epoca „intervenţionismului” SUA s-a încheiat.
Biden nu pare să fie interesat în construirea de naţiuni sau în răsturnarea guvernelor. Noul preşedinte a precizat, de asemenea, că, pentru angajarea Washingtonului, orice probleme în OM trebuie să constituie în primul rând o ameninţare directă a intereselor americane.
Prin urmare, oriunde nu vor fi în joc interesele de securitate ale SUA, este puţin probabil ca soldaţii americani să joace un rol semnificativ!
Ce a spus (sau nu a spus!) Biden despre criza din Siria
Siria a fost aproape total absentă din mesajele campaniei prezidenţiale a preşedintelui ales al SUA, în pofida prezenţei trupelor americane în teren. Echipa lui Biden a comunicat puţin despre acest subiect, în afară de faptul că nu se pune problema unei retrageri din Siria. Dar, pe fond, Biden pare să menţină în mare măsură o abordare similară cu cea a Administraţiei Trump: (1) prezenţă militară redusă în NE Siriei (deşi cu un sprijin mai mare pentru forţele kurde, pe care Trump le-a abandonat în mare parte); (2) sprijinirea procesului politic mediat de ONU; (3) menţinerea sancţiunilor asupra Siriei.
Este puţin probabil ca Biden să întreprindă vreo ofensivă diplomatică în direcţia rezolvării crizei, o cale care ar fi suplimentar complicată şi de relaţia democraţilor americani cu Kremlinul. Pe de altă parte, Biden nu şi-ar putea permite să sprijine o poziţie mai incisivă a Washingtonului, având în vedere extinderea apelurilor în SUA pentru dezangajare din OM. În timp ce Trump a văzut în mare măsură misiunea anti-Statul Islamic (SI) ca fiind îndeplinită, Biden ar putea oferi un sprijin militar reînnoit pentru a preveni renaşterea grupării teroriste.
Această abordare ar putea sta la baza unei continuităţi a prezenţei SUA în Siria şi Irak, incluzând o poziţionare mai puţin antagonică faţă de Bagdad - în pofida legăturilor capitalei irakiene cu Teheranul - oferind sprijin politic şi economic pentru stabilizarea ţării. Politica de presiune maximă împotriva Iranului şi a aliaţilor săi, inclusiv Irak şi Liban, s-ar putea dilua, deoarece noua administraţie pare să arate o recunoaştere mai mare a impactului destabilizator al abordării americane în chestiunea Orientului Mijlociu.
În concluzie, orice mutare către normalizarea legăturilor cu regimul sirian este practic imposibilă. O continuare a desfăşurării forţelor speciale americane în NE Siriei, pentru a combate SI şi a sprijini actorii locali, este percepută ca o mişcare inteligentă, puternică şi de durată. Dar când Administraţia Biden va începe să se stabilească în birourile de la Washington, criza din Siria va fi atins un deceniu, în martie 2021. Deşi mulţi dintre membrii echipei preşedintelui Biden au influenţat politica SUA pe parcursul celor mai complicaţi ani din Siria (2011-2016), este clar că tragedia care a lovit Siria, ca şi ramificaţiile acesteia la nivel mondial, vor rămâne doar o sursă de regret. În loc să se termine, criza din Siria va intra doar într-o fază nouă şi mai complexă, una care, dacă nu va fi preîntâmpinată, va aduce probabil o altă rundă de instabilitate care va afecta cu siguranţă regiunea, şi nu numai...
Cuiul lui Pepelea – Arabia Saudită (AS)...
Dincolo de ceea ce se întâmplă în Yemen, interesul preşedintelui ales este focusat mai degrabă pe evoluţiile de la Riad... „Sub o Administraţie Biden, vom reevalua relaţia noastră cu Regatul [AS], vom pune capăt sprijinului SUA pentru războiul Riadului din Yemen şi ne vom asigura că America nu îşi va nega valorile pentru a vinde arme sau pentru a cumpăra petrol”, a spus Biden în octombrie. Acest mesaj aparent puternic este mai degrabă un ecou al poziţiilor adoptate în mod repetat de democraţi. Motivele acestei campanii de „pedepsire” a Riadului sunt clare: costurile umanitare ale războiului din Yemen, asasinarea disidentului saudit Jamal Khashoggi în Consulatul AS din Istanbul în octombrie 2018 şi sprijinul deschis al Administraţiei Trump pentru regimul saudit, de-a lungul acestor afaceri. Riadul a fost destinaţia primei vizite a preşedintelui Donald Trump în străinătate, iar acesta s-a lăudat că l-a protejat pe prinţul moştenitor Mohammed bin Salman (MBS) după uciderea lui Khashoggi, în pofida încercărilor democraţilor de a-l trage la răspundere...
Cu toate acestea, există adesea o diferenţă între promisiunile făcute în campanie şi realitatea din teren, abordată în calitate de lider al celei mai puternice naţiuni de pe Pământ, una care, din punct de vedere istoric, a căutat întotdeauna să rămână prietenoasă faţă de AS. Drept urmare, este mai probabil ca Biden să adopte o abordare echilibrată care, deşi va diferi de cea a lui Trump, nu va fi chiar o repudiere a AS, cum şi-ar dori unii dintre democraţi.
Oficialii saudiţi şi-au exprimat rezervat îngrijorarea cu privire la politicile probabil mai puţin favorabile ale lui Biden, anticipând o revenire la politicile din mandatul fostului preşedinte Barack Obama, în special Acordul nuclear iranian şi riscul pe care îl poate prezenta Teheranul pentru statele arabe din Golf care văd Iranul ca fiind principala lor ameninţare. Relaţiile dintre SUA şi AS au cunoscut o răcire în timpul lui Obama, care a susţinut unele revolte din Primăvara Arabă, a supravegheat apropierea de Iran şi a fost oarecum critic faţă de respectarea drepturilor omului în regatul saudit.
În concluzie, pare mai mult decât plauzibilă o abordare a Administraţiei Biden în sensul de a pune capăt percepţiei potrivit căreia conducerea saudită se bucură de sprijin aproape necondiţionat la Casa Albă; o abordare vizând obiective care să servească atât intereselor SUA, cât şi celor saudite. Nu trebuie uitate contractele de vânzare armament... Un sfert din vânzările de arme ale SUA între 2014 şi 2019 au fost către AS, în creştere de la 7,4 la sută faţă de 2010-2014!
Va veni pacea în Yemen?
Dincolo de miliardele de dolari angajate în contracte de vânzări de arme către AS şi Emiratele Arabe Unite (EAU), SUA au oferit sprijin logistic şi de informaţii pentru efortul de război al Coaliţiei saudite în Yemen. În aprilie 2019, ambele camere ale Congresului au adoptat o rezoluţie pentru a pune capăt implicării americane în război, doar că aceasta a fost invalidată de veto-ul lui Trump. La acea vreme, preşedintele şi-a argumentat decizia spunând că pacea în Yemen nu poate veni decât printr-o soluţionare negociată. Întrebarea, acum, este dacă Biden va avea mai mult noroc să aducă o astfel de soluţie...
„Cred că administraţia Biden poate avea un impact pozitiv asupra încheierii războiului din Yemen”, a declarat Gregory Johnsen, fost membru al Grupului de experţi al Consiliului de Securitate al ONU în Yemen. „Într-adevăr, SUA ar putea fi singura ţară care, dacă doreşte, poate exercita suficientă presiune diplomatică asupra AS pentru a pune capăt războiului din Yemen”.
Cu toate acestea, încheierea implicării saudite în Yemen nu va însemna neapărat sfârşitul conflictelor, mult mai complexe, din această ţară. Retragerea Riadului ar putea fi primul pas, dar mult mai dificil este să se încheie războiului civil din Yemen. În afară de AS şi EAU, războiul din Yemen implică mai multe părţi aflate în confruntare, inclusiv guvernul recunoscut la nivel internaţional, Iranul (aliaţii rebeli Houthi) şi Consiliul Sudic de Tranziţie separatist. Luptele s-au intensificat în ultimele luni, cu Houthi care au câştigat avans, mărindu-şi baza de putere din nordul ţării şi găzduind un număr mare de persoane strămutate intern. Dacă Administraţia Biden va avea succes într-o politică de presiune pentru negocierile de pace, acesta va veni în timp ce Houthi par a deţine iniţiativa pe câmpul de luptă. Şi această situaţie nu îndeamnă neapărat că un acord negociat va duce la sfârşitul războiului pe teren...
Şi totuşi...
Echipa lui Biden a subliniat sprijinul pentru o abordare diplomatică de natură să reducă tensiunile dintre Iran şi statele Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG). Alegerea sa ar putea da un impuls relansării dialogului regional de securitate, eforturile SUA trebuind cel mai probabil să asigure participarea statelor regionale tradiţional opuse relaţiilor diplomatice cu Iranul, în special AS şi EAU. Există oarecare speranţe că aceste state sunt deja mai dispuse să exploreze angajamentul diplomatic, având în vedere eşecul campaniei de presiune maximă a lui Trump de a contracara comportamentul regional iranian. Atât EAU, cât şi AS, au reiniţiat canale de comunicare cu Iranul pentru a preveni continuarea escaladării regionale. Riadul ar putea demonstra o mai mare flexibilitate, având în vedere nevoia de a-şi reabilita poziţia incomodă cu Administraţia Biden. În poziţia de candidat la preşedinţie, Biden a lansat mesaje dure despre politica regională a AS, în special în Yemen, şi despre respectarea drepturilor omului de către prinţul moştenitor, MBS.
Conflictul din Yemen poate oferi o oportunitate specială pentru progres. Biden a arătat clar că va opri sprijinul SUA pentru război, iar atât AS, cât şi EAU urmăresc deja, deşi fără succes, o soluţie diplomatică a conflictului..
Dosarul palestinian
Când vine vorba de Israel-Palestina, majoritatea lumii se gândeşte la Administraţia Biden cu un oftat de uşurare. Chiar dacă puţini se aşteaptă ca noul preşedinte să acorde prioritate dosarului, există speranţa că va renunţa cel puţin la unele consecinţe negative ale erei Trump, revenind la reînnoirea ajutorului acordat palestinienilor, redeschiderea misiunii palestiniene la Washington şi reluarea poziţiei tradiţionale de rezolvare a problemei prin varianta soluţiei „două state”. Această schimbare de abordare a Washingtonului va încuraja conducerea palestiniană să reînnoiască cooperarea cu Israelul şi, eventual, să-şi declare disponibilitatea de a intra din nou în negocierile mediate de SUA.
Cu toate acestea, este puţin probabil să existe o revenire completă la status-quo-ul anterior în ceea ce priveşte inversarea deciziei lui Trump de a recunoaşte suveranitatea israeliană asupra Ierusalimului şi a Înălţimilor Golan. Abordarea lui Biden ar putea fi, de asemenea, limitată de un Congres care deţine o putere considerabilă asupra acestui dosar. Dar, în absenţa unei repoziţionări mai profunde, acest lucru nu va reprezenta altceva decât reluarea unei strategii eşuate. Biden şi vicepreşedintele ales, Kamala Harris, sunt de multă vreme susţinători ai Israelului, deşi unii oficiali israelieni îşi fac griji, având în vedere răcirea relaţiilor SUA-Israel în mandatul Obama.
Cu toate că e puţin probabil ca Biden să inverseze vreuna dintre acţiunile majore ale lui Trump în Israel, acesta şi-a exprimat obiectivul de a restabili sprijinul pentru palestinieni, suspendat de Administraţia Trump. Aceasta include „măsuri imediate pentru restabilirea asistenţei economice şi umanitare pentru poporul palestinian, abordarea crizei umanitare din Fâşia Gaza, redeschiderea consulatului SUA în Ierusalimul de Est şi redeschiderea misiunii palestiniene la Washington”. Şi, conform Acordului de normalizare a relaţiilor Israel-EAU, Israelul s-a angajat să îngheţe eforturile de anexare în Cisiordania până în 2024.
În concluzie, cel mai probabil, preşedintele ales se va îndepărta pur şi simplu de politicile pro-anexare ale lui Trump şi va reveni la tradiţionala susţinere teoretică americană a unei soluţii cu două state, fără a face prea multe pentru a o avansa, deoarece nu există o bază comună de negociere pentru ambele părţi. Nu este de aşteptat ca modus-operandi Trump să se schimbe semnificativ în mandatul lui Biden. Preşedintele ales a declarat deja că nu va muta ambasada înapoi la Tel Aviv şi nici nu va inversa recunoaşterea de către Trump a suveranităţii Israelului asupra Înălţimilor Golan. Ceea ce îl diferenţiază pe Biden este angajamentul de a inversa retragerea de către Trump a asistenţei economice şi umanitare pentru palestinieni şi intenţia de redeschidere a Consulatului SUA în Ierusalimul de Est şi a misiunii palestiniene la Washington.
Deci, abordarea lui Biden a dosarului palestinian va fi probabil mai mult o continuare a viziunii lui Trump, şi nu o resetare... O mare parte a contribuţiilor într-o campanie prezidenţială democratică convenţională provin din buzunare evreieşti. Rezultatul este că Biden nu îşi poate permite, chiar dacă ar dori, o abordare independentă a politicii SUA faţă de Israel. El trebuie să facă ceea ce dictează lobby-ul israelian şi donatorii săi, iar Administraţia sa va urma aceeaşi abordare!