Efectul Biden în Orientul Mijlociu – cazul Iran

Odată cu anunţurile majorităţii media americane importante potrivit cărora Joe Biden a câştigat suficiente voturi ale electorilor pentru a deveni următorul preşedinte al Statelor Unite, învingându-l pe controversatul Donald Trump, au apărut şi întrebările cu privire la ce ar putea însemna această schimbare pentru traiectoria politicii interne şi externe a SUA.

Dar majoritatea punctelor de vedere vehiculate în mass-media şi pe reţelele de socializare reliefează o tentă oarecum euforică, chiar atribuindu-i noului preşedinte un rol mesianic, de a izbăvi lumea de injustiţie, tiranie şi suferinţă...

Biden şi echipa sa de politică externă văd lumea complet diferit faţă de Trump. Probabil că noua administraţie va urmări să revină la ordinea internaţională sistematică, instituţionalizată, centrată pe alianţe şi bazată pe reguli, construită cu grijă de SUA de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, spre deosebire de Trump care nu respectă nimic din toate acestea. Dar, în acelaşi timp, vor exista şi zone de continuitate...

Victoria lui Joe Biden în alegerile prezidenţiale va aduce, fără îndoială, un stil de comunicare complet diferit cu aliaţii sau adversarii SUA. Liderii ţărilor din întreaga lume ar trebui să se pregătească pentru o revenire la procedurile oficiale standard, în locul politicii pe „tweet” adoptată de preşedintele Donald Trump.

Biden îşi va face simţită prezenţa în OM...

În timp ce victoria lui Biden a provocat suspine de uşurare mai multor lideri din Europa, câţiva dintre aceştia având o relaţie frământată cu Trump, reacţiile din OM au fost mult mai puţin uniforme. Şi aceasta din cauză că atât abordarea tranzacţională, de tip business, a diplomaţiei, de care au beneficiat unele ţări (în special Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt şi Israel), lăsând în afara preocupărilor mare parte din aspecte precum drepturile omului, cât şi linia dură adoptată de Trump faţă de Iran şi lipsa de sprijin pentru palestinieni, au favorizat relaţiile caustice şi tensiunile dintre unele ţări din regiune.

Este de aşteaptat ca Administraţia Biden să reorienteze politica SUA pe probleme precum Iranul şi să promoveze respectarea drepturilor omului în regiune. Dar este, de asemenea, probabil că va dori în continuare să scadă nivelul angajamentului SUA. Atât Biden, cât şi Trump împărtăşesc obiectivul reducerii amprentei SUA în ceea ce priveşte prezenţa militară în OM, ceea ce va include diminuarea finanţării şi a forţelor dislocate în regiune. Însă reducerea prezenţei SUA în regiune, dar nu şi a influenţei, va fi o provocare...

Iran – între neîncredere şi speranţă...

Trump a retras unilateral SUA din acordul nuclear iranian (Joint Comprehensive Plan of Action/ JCPOA), înlocuind eforturile diplomatice cu o campanie de „presiune maximă” în încercarea de a constrânge Teheranul să renegocieze în totalitate înţelegerea. Întrucât eforturile semnatarilor europeni (Franţa, Germania, Marea Britanie/ E3) nu au reuşit să asigure Iranului beneficiile economice pe care i le-au promis în cadrul acordului, Teheranul a început să renunţe treptat la o serie de angajamente exact la un an după ce SUA s-a retras din JCPOA (mai 2018).

Biden consideră această abordare un „eşec periculos” şi a lăudat în repetate rânduri acordul, anjajându-se să inverseze abordarea lui Trump „dacă Iranul va reveni la respectarea obligaţiilor nucleare asumate”. Noul preşedinte ales va încerca să facă guvernul iranian mai previzibil, reintegrându-l în relaţiile internaţionale. Biden caută, de asemenea, să transmită lumii şi aliaţilor un semnal că SUA sunt un partener pe al cărui cuvânt se pot baza, un sentiment care nu a mai fost resimţit de mulţi membri ai comunităţii internaţionale în mandatul lui Trump.

Probabil că va fi şi un efort diplomatic intensificat din partea guvernelor E3 şi a UE în direcţia Teheran, în vederea identificării modului şi condiţiilor acceptabile pentru ca SUA să reintre în acord şi Iranul să revină la respectarea deplină a obligaţiilor nucleare asumate.

Cu toate acestea, drumul de la presiunea maximă la dialog nu va fi simplu sau rapid. Pe de o parte, Iranul va cere, probabil, compensaţii pentru efectele produse de sancţiunile americane asupra economiei sale. Mai mult, trebuie învinsă neîncrederea... Retragerea SUA din acord a fost o lecţie pentru politicienii iranieni despre instabilitate şi imprevizibilitate în relaţiile internaţionale. Iar  ceea ce s-a întâmplat între cele două ţări în ultimii patru ani, o perioadă de tensiuni crescânde care a atins apogeul la începutul anului, când generalul Qassem Suleimani a fost ucis pe Aeroportul Internaţional Bagdad într-un atac cu dronă ordonat de Trump, nu face decât să complice şi mai mult problema.

Pe de altă parte, republicanii din Senat şi principalii aliaţi ai SUA din regiune, Israelul şi Arabia Saudită, se vor opune reintrării SUA în acordul nuclear cu Iranul. În plus, Biden se va confrunta cu o serie de priorităţi mai presante pe scena internă, precum gestionarea pandemiei de coronavirus, iar Teheranul va fi precaut să pară exagerat de dornic să negocieze şi să ofere concesii înainte de alegerile prezidenţiale iraniene din iunie anul viitor.

Ce va înseamna Preşedinţia Biden pentru economia Iranului?

Răspunsul scurt este: nu prea mult... În timp ce publicul iranian consideră victoria lui Biden o veste bună, efectele asupra economiei iraniene ar fi modeste chiar dacă acesta ar putea decide ridicarea sancţiunilor încă din prima zi în funcţie...

Iranul se confruntă cu unele dintre cele mai mari deficite bugetare din ultimele decenii. Prin urmare, injecţiile de masă monetară în economie au crescut constant în ultimii doi ani, ducând la rate ale inflaţiei mult peste 50%. Rialul iranian a pierdut jumătate din valoare faţă de monedele majore numai în ultimele şase luni.

Chiar dacă sancţiunile impuse industriei petroliere iraniene vor fi ridicate în prima zi a mandatului, va dura ceva timp până când Iranul va reintra în mod semnificativ pe piaţa globală a petrolului. Clienţii tradiţionali s-au mutat deja la alţi furnizori, iar contractele în domeniu sunt adesea încheiate pe termen lung. Pe de altă parte, piaţa globală a petrolului se confruntă în prezent cu o scădere a cererii şi a preţului din cauza pandemiei şi a consecinţelor economice asociate.

Introducerea petrolului iranian pe piaţă va scădea preţurile şi mai mult, reducând veniturile pentru toate ţările exportatoare de petrol, inclusiv pentru Iran şi pentru companiile petroliere internaţionale. Prin urmare, eliminarea sancţiunilor şi perspectiva revenirii petrolului iranian pe piaţa globală vor duce cel mai probabil la pierderi considerabile pentru industria energetică americană, rezultat pe care preşedintele Biden ar dori să îl evite în mijlocul uneia dintre cele mai grave crize economice din SUA.

În concluzie...

Biden nu este un personaj necunoscut în politică, susceptibil de a lua decizii surpinzătoare precum Trump. Având experienţa activităţii de vicepreşedinte în Administraţia Barack Obama, probabil că noul preşedinte va aborda problematica externă într-un mod similar. În relaţia cu OM, Biden a fost alături de preşedintele Obama în timpul celebrului discurs de la Cairo, din iunie 2009, care anunţa intenţia unui nou început al relaţiilor SUA cu lumea arabă şi islamică. În cazul particular al Iranului, Biden este unul dintre promotorii JCPOA, deci promisiunea de a reveni în tratat pare destul de plauzibilă.

Numai că această reorientare este dificil de implementat şi necesită timp şi eforturi susţinute, fiind posibil să survină prea târziu pentru Iran... Dacă nu cumva preşedintele în exerciţiu nu va recurge la o decizie radicală (se pare că deja şi-a întrebat consilierii despre oportunitatea unei lovituri asupra Iranului).

Timp ar mai fi şi, la urma urmei, Trump nu a avut războiul său...