EDITORIAL MAS | Avem datoria să creştem România

Două decenii trecură din al doilea secol de după Marea Unire, dar simţi şi vezi că lucrurile nu merg în direcţia cea bună. Nici pentru tine, nici pentru România. Pare că speranţele pentru o zi mai bună se amână. Eşti dezamăgit de politicieni, de guvernul central, de administraţia locală. Te gândeşti să pleci din ţară. Cui laşi Marea Unire? Cui laşi idealurile care ne-au ţinut laolaltă 103 ani? Unde şi cum mai vezi tu Unirea şi dăinuirea ei? Ce faci, tu, pentru tine şi pentru generaţiile acestui popor?

Am vrut unire şi am vrut pământ. Le-am obţinut. Românii s-au unit şi au luptat pentru pământ, în toate sensurile. Pământul naţiei s-a reîntregit, palma de pământ le-a fost dată ca răsplată pentru război. Mulţi au hrănit cu ciolanele lor câmpurile de luptă, iar alţii şi-au luat hrana din pământ.

Câtă unire şi cât pământ mai crezi că avem? Ce ne mai ţine laolaltă?

Am căzut adesea din înaltul idealurilor pe care s-a construit Marea Unire, iar în ultimii 30 de ani am căzut accelerat. Am pierdut compasul moral, am inversat scara valorilor. Ne zbatem în josul multor clasamente ale civilizaţiei. Numără câte gospodării nu au acces la curent electric, la apă potabilă sau la reţeaua de canalizare! Suntem periferici. Arareori strălucim, din ce în ce mai rar, iar când se întâmplă, se întâmplă pentru că avem individualităţi. Le adulăm şi apoi le ponegrim. Nu ţinem cu noi. Omorâm capra vecinului, pe bandă rulantă. Jucăm Mioriţa, ca sport naţional. Dacă ajungem în străinătate, evităm să spunem că suntem români. Ne este ruşine, de noi, de semeni ai noştri. Suntem universali, globalişti, europeni şi ştim tot mai puţin ce înseamnă să fim români.

Acasă, eşti dezamăgit de tot şi de toate. Vrei o ţară ca afară. Te bântuie tentaţia de a-ţi vinde pământul pentru a pleca din ţară. Te-ai intoxicat cu atâtea dezamăgiri, încât ai vrea să vinzi şi unirea, dacă ai putea, doar să nu mai auzi de România. Să fugi şi să nu mai revii!

Şi, totuşi, de fiecare dată, în prima zi de decembrie când faci acest bilanţ, ancorează-ţi deriva gândurilor în Marea Unire. Astăzi este momentul să te gândeşti cum vezi TU Marea Unire din zilele tale. Gândeşte-te, doar, cât de mult a călătorit acest eveniment în timp pentru a fi cu tine, pentru ca tu să faci parte din trăirea lui? Vei vedea cu mintea unde am putea duce România, în Europa. Prima în agricultură, prima în sport, prima în bio-tehnologie, prima în energie. Vom retrăi sublimul, într-o zi.

La 1 decembrie 1918, străbunicii noştri au trăit visul celor de dinaintea lor. Au muncit, au luptat, s-au jertfit pentru a vedea împlinirea dorinţei de secole a tuturor vorbitorilor de limbă română. Le datorăm recunoştinţă, lor şi celor care, în ultimii 103 ani, au apărat Marea Unire.

Faţă de neamurile care ne-au murit pe câmpurile de luptă pentru reîntregirea acestei naţii, avem multe de îndreptat. Începe şi tu, prin a-ţi îndrepta coloana vertebrală şi prin recâştigarea demnităţii. Vom reuşi să prindem împreună bucuria de acum 103 ani. Deşteptarea după un secol de la Marea Unire durează. Ce a fost nu va mai fi. De noi depinde astăzi ceea ce va fi mâine.

Avem datoria să creştem România.