Fără îndoială, transferurile masive de armamente şi echipamente militare au transformat armata ucraineană, în doar câteva luni, într-una dintre cele mai bine echipate armate de pe continent capabilă să lupte de la egal la egal cu un inamic puternic cum este Rusia. Analiza de faţă, departe de a fi exhaustivă, datorită evoluţiei rapide a evenimentelor şi măsurilor de securitate operaţională, prezintă contribuţia mai multor state la efortul de război ucrainean până la data de 1 mai.         

Asistenţa militară furnizată de Australia după începutul invaziei Rusiei din 24 februarie 2022 a inclus, iniţial, atât echipament letal (proiectile reactive şi muniţie) cât şi neletal. Ulterior, au fost trimise câteva mii de arme de asalt Steyr, sisteme radar, alimente şi echipamente medicale. Ultimele transporturi de echipamente militare anunţate au cuprins 20 de vehicule blindate Bushmaster (la care au fost operate unele modificări).

Vehiculele blindate uşoare 4x4 Bushmaster sunt special proiectate să reziste la exploziile minelor şi dispozitivelor explozive improvizate. În greutate de 11 tone, Bushmaster poate transporta o încărcătură utilă de patru tone fiind dezvoltat să execute o gamă largă de misiuni în diferite configuraţii – transportor blindat pentru trupe, punct de comandă mobil, vehicul de sprijin în luptă sau ambulanţă. Blindatul dispune de o mobilitate sporită şi poate transporta în siguranţă un desant de 10 militari. A fost achiziţionat de şase ţări.

Pe 27 aprilie, guvernul australian a anunţat livrarea a şase obuziere tractate uşoare M777 cal. 155 mm împreună cu muniţia aferentă. În total, Australia a furnizat echipamente militare în valoare de 225 de milioane de dolari.

Obuzierele tractate uşoare M777 cal. 155mm au o bătaie de la 24 km (proiectile explozive standard) până la 30km (proiectile explozive cu bătaie extinsă BB-ERFB) sau chiar 37 km (proiectile explozive cu fragmentaţie). 

Ajutorul militar al Canadei a început să fie furnizat încă din martie-aprilie 2015. Iniţial, 200 de militari canadieni s-au ocupat de pregătirea trupelor ucrainene şi a poliţiei militare. Au fost trimise în Ucraina staţii radio de frecvenţe înalte, aparate de vedere pe timp de noapte, echipamente medicale şi de dezamorsare a dispozitivelor explosive. În plus, Canada a transmis părţii ucrainene imagini radar preluate din satelit.

Actuala conducere de la Ottawa a desfăşurat peste 600 de cursuri de pregătire cu participarea a 33.000 de militari ucraineni începând cu septembrie 2015 (extinse până în martie 2025). Au fost expediate în Ucraina 100 de aruncătoare antitanc portative fără recul Carl Gustaf cal. 84 mm (versiunea M2) şi 2.000 de lovituri antitanc. Au mai fost trimise veste antiglonţ, căşti, măşti contra gazelor şi aparatură de vedere pe timp de noapte. Ulterior, la începutul lunii martie au mai fost expediate 400.000 de raţii individuale de mâncare şi 1.600 de veste de protecţie. Tot la începutul lunii martie a fost anunţată trimiterea a 4.500 de aruncătoare antitanc uşoare M72 LAW, 7.500 de grenade de mână, precum şi imagini satelitare de înaltă rezoluţie.

Au mai fost trimise camere de supraveghere pentru dronele de cercetare/lovire. Nu în ultimul rând, trebuie menţionate cele patru obuziere M777 şi muniţia aferentă, inclusiv proiectile dirijate Excalibur (care costă 112.000 dolari/buc.).

M 982 Excalibur este un proiectil dirijat de artilerie calibru 155 mm, destinat nimicirii personalului sau a tehnicii blindate (tancuri, maşini de luptă a infanteriei, transportoare blindate pentru trupe, etc) dispuse la distanţe de peste 50 km. Excalibur poate fi tras din gurile de foc calibru 155 mm, cu lungimi ale ţevii de 39 şi 52 calibre (7 m şi, respectiv, 8 m), bătaia maximă atingând 40 km şi, respectiv, 57 km.

Proiectilul are o greutate de 48 kg şi poate conţine încărcătură de luptă explozivă, 65 de submuniţii multirol antiinfanterie/antiblindate - DPICM (Dual-Purpose Improved Conventional Munitions) sau două submuniţii antitanc cu dirijare complet autonomă SADARM (Sense And Destroy ARMor). A fost utilizat pentru prima oară în luptă în Irak în mai 2007, iar în Afganistan, în februarie 2012, a nimicit un grup de talibani situat la distanţa de 36 km.

Dirijarea proiectilului se realizează cu ajutorul GPS sau SAL (Semi-Active Laser) în zonele în care nu există semnal GPS sau acesta este bruiat. Un singur proiectil Excalibur poate lovi cu precizie o ţintă asupra căreia sunt necesare 10-50 de proiectile standard, eroarea circulară probabilă situându-se undeva în intervalul 2-5 m.

Guvernul Greciei a trimis 20.000 de pistoale-mitralieră model AK-47, 815 lansatoare antitanc portative RPG-18, 122 de lansatoare multiple de proiectile reactive RM-70 cal. 122 mm, împreună cu muniţia aferentă şi o cantitate nespecificată de diferite tipuri de muniţie.

Nu trebuie omis faptul că Grecia dispune de opt baterii de tragere cu rachete antiaeriene cu rază lungă de acţiune S-300 echipate cu 32 de lansatoare şi o rezervă de 175 de rachete AA, sistem de armament de importanţă majoră pentru apărarea aeriană ucraineană. În afară de Grecia, Bulgaria mai dispune de 10 baterii de tragere echipate cu 40 de lansatoare S-300.

Ţară cu aspiraţii de integrare în structurile NATO, Finlanda, a trimis după începerea invaziei, în februarie, 2.000 de veste antiglonţ, 2.000 de căşti, 100 de tărgi şi echipament pentru utilarea a două unităţi mobile de primiri urgenţe medicale. Un al doilea transport a cuprins 2.500 de puşti de asalt cu 150.000 de cartuşe, 1.500 de lansatoare antitanc de unică folosinţă şi 70.000 de raţii individuale. În martie şi aprilie au fost livrate cantităţi neprecizate de armament şi materiale.   

Noua Zeelandă a donat în martie 473 de căşti, 1.066 de veste antiglonţ şi 571 veste de camuflaj. În aprilie a anunţat că va furniza 7,5 milioane de dolari NZ pentru procurarea de armament şi muniţie din Marea Britanie şi alţi 4,1 milioane de dolari NZ pentru facilitarea accesului serviciilor de informaţii ucrainene la imaginile obţinute de sateliţi comerciali. 

Ţară neutră, Suedia, a trimis în luna februarie 5.000 de lansatoare antitanc fără recul AT-4, 5.000 de căşti M90, 5.000 de veste antiglonţ şi 135.000 de raţii individuale. În luna martie, suedezii au mai donat încă 5.000 de lansatoare AT-4 împreună cu echipamente de deminare, iar în aprilie s-au mai expediat echipamente de protecţie individuală, inclusiv căşti şi veste antiglonţ. 

Turcia a vândut în martie drone de cercetare-lovire suplimentare Bayraktar TB2, în prezent aflându-se în Ucraina 20-50 de drone turceşti.     

Unul dintre principalii susţinători ai cauzei ucrainene, Marea Britanie a livrat peste 5.300 de lansatoare antitanc NLAW (Next Generation Antitank Weapon) şi 200 de sisteme antitanc Javelin, ochelari de vedere pe timp de noapte, vehicule blindate de sprijin logistic, drone de cercetare/lovire sau sisteme de rachete antinavă.

Totodată, Marea Britanie a mai expediat 84.000 de căşti, veste antiglonţ, echipament de vedere pe timp de noapte, vehicule din familia CVR (T), inclusiv platforme şenilate Stormer cu rachete AA cu rază scurtă de acţiune HVM (Starstreak), ambulanţe blindate FV-104 Samaritan, vehicule de evacuare tehnică de luptă FV 106 şi vehicule de cercetare FV 107 Scimitar. În plus, s-au mai trimis 35 de transportoare blindate pentru trupe FV 103 Spartan şi 80 de vehicule blindate de patrulare-Mastiff, de sprijin tactic - Wolfhound şi cu protecţie uşoară - Husky.        

Rachetele antiaeriene Starstreak (mai cunoscute şi sub denumirea de High Velocity Missile - HVM) dispun de un sistem de dirijare pe fascicul laser – imun la contramăsurile adverse – pot atinge viteze de peste Mach-3 şi lovi ţinte care evoluează la distanţe de 7 km şi altitudini de 5 km.

De un real folos l-au constituit misiunile de supraveghere executate de avioanele de cercetare electronică RC-135W Rivet Joint care au furnizat informaţii cruciale despre dislocarea şi manevrele trupelor ruseşti. Împreună cu SUA a contribuit la asigurarea sprijinului ISTAR (Intelligence, Surveillance, Target Acquisition, and Reconnaissance/Culegerea de informaţii, supraveghere, urmărirea ţintelor şi cercetarea câmpului de luptă) pentru trupele ucrainene.

Cel mai puternic aliat al Ucrainei, SUA au furnizat un ajutor de securitate în iunie 2020, constând în 16 vase de patrulare Mark VI, în valoare de 600 de milioane de dolari. După declanşarea invaziei ruseşti americanii au expediat 5.500 de lansatoare antitanc AGF-148 Javelin, alte peste 14.000 de diferite lansatoare antitanc şi 1.400 de sisteme antiaeriene FIM-92 Stinger, iar mai recent 90 de obuziere tractate uşoare M777 cal.155mm (suficiente pentru echiparea a cinci batalioane de artilerie), împreună cu vehiculele de transport aferente şi 184.000 de proiectile.

Generalul Mark Milley, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore a Armatei SUA a transmis Congresului că Occidentul a livrat Ucrainei 60.000 de arme antitanc şi 25.000 de arme antiaeriene.

Arme precum sistemul antitanc Javelin sau rachetele AA portative Stinger (din care nu s-au mai achiziţionat niciun exemplar în ultimii 18 ani în SUA) au jucat un rol important în stoparea ofensivei iniţiale a Moscovei şi a forţat conducerea rusă să-şi reducă din ambiţii şi să-şi limiteze obiectivele politico-militare. Cu toate acestea, în scurt timp a devenit clar că astfel de arme nu sunt nici ieftine şi nici disponibile în cantităţi nelimitate. SUA a livrat Kievului o treime din stocurile de rachete Javelin aflate în depozitele sale. Fără îndoială, aceste arme au fost în mare parte responsabile pentru distrugerea a peste 2.000 de blindate şi vehicule ruseşti şi, respectiv, doborârea a 26 de avioane, 39 de elicoptere şi 50 de drone ruseşti.

Au mai fost livrate 16 elicoptere de transport Mi-17, peste 700 de drone de cercetare-lovire Switchblade 300/600, 121 drone tactice Phoenix Ghost, 200 de transportoare blindate pentru trupe şenilate M113 şi alte 100 de vehicule blindate de diferite tipuri (din care 70 Humvee), 14 radare de cercetare de artilerie şi patru radare de descoperire a focului cu aruncătoare de bombe.

Spre deosebire de Bayraktar, cele două tipuri de drone americane nu sunt dependente de piste de decolare/aterizare, sunt greu de descoperit de radarele adverse, iar Switchblade 600 poate distruge inclusiv tancurile ruseşti. Ambele tipuri de drone necesită antrenament minim în vederea utilizării – un avantaj considerabil pentru forţele ucrainene, iar costurile de achiziţie/operare sunt mai mici decât în cazul altor sisteme similare.

Drona Switchblade 300 are o lungime de 0,5m, lansatorul şi cutia de transport având o greutate de 2,7 kg. Acest lucru permite să fie transportată de un singur militar. Varianta Switchblade 300 poate fi controlată până la 10 km distanţă, ceea ce limitează executarea de misiuni de cercetare, dar poate sprijini angajarea ţintelor la distanţă mare de către alte sisteme de lovire. Drona a fost folosită în luptele din Afganistan împotriva forţelor talibane.     

În schimb, Switchblade 600 are o greutate de 23 kg şi necesită aproape 10 minute de pregătire. Viteza de croazieră este de 110 km/h şi poate atinge o viteză maximă de până la 185 km/h. Raza de acţiune este de 40 km şi poate supraveghea un raion pentru 20 de minute. Datorită încărcăturii de luptă antitanc cu care este echipată, drona poate ataca ţintele blindate la distanţe mari, în adâncimea dispozitivului inamic, fiind mai economic şi mai eficient decât Javelin.

Independent de dronele furnizate de guvernul american, firma Aerovironment va furniza, cu titlul de donaţie, peste 100 de vehicule aeriene fără echipaj Quantix Recon şi serviciile de pregătire operaţională pentru Ucraina. Quantix Recon este o dronă uşoară, cu un design hybrid, care combină avantajele unei drone cu posibilităţi de decolare/aterizare verticală (VTOL) cu raza de acţiune, viteza şi eficienţa unei drone standard. Platforma este foarte uşor de pregătit în câmpul tactic şi poate cerceta o zonă cu o suprafaţă de 1,6 kmp sau 20 km în linie dreaptă, în timpul unui zbor de 45 min executat cu o singură baterie. Firma producătoare susţine că poate zbura nedectată de radarele inamice şi dispune de rezistenţă la bruiajul advers.

În mai multe transporturi au sosit 75.000 de seturi cu căşti şi veste antiglonţ, peste 7.000 de arme de infanterie (mitraliere, puşti mitraliere, lansatoare de grenade portative, pistoale, etc), peste 60.000.000 de cartuşe pentru armament de infanterie şi peste 10.000.000 de bombe de aruncător sau pentru lansatoare portative.

Încă din februarie au fost expediate echipamente medicale, dispozitive de deminare, aparatură de observare şi vedere pe timp de noapte cu imagine termică, telemetre, echipamente de decontaminare CBRN, sisteme de comunicaţii securizate şi de război electronic, mine cu explozie dirijată M18A1 Claymore, două radare de cercetare aeriană, proiectile reactive cu dirijare pe fascicul laser, precum şi un număr neprecizat de vehicule aeriene fără echipaj Puma şi vase de patrulare în zona de coastă.

Totodată, este analizată posibilitatea trimiterii în Ucraina a două tipuri de arme antidrone portative: Dronebuster dezvoltată de firma Flex Force şi Dronekiller produsă de compania IXI.

Dronebuster reprezintă o armă antidronă compactă şi uşoară dezvoltată pentru combaterea dronelor comerciale. Disponibilă în trei versiuni, utilizează energia radio-frecvenţă (RF) pentru a perturba sau suprasatura frecvenţele radio de control a dronei, forţând-o să se oprească în aer, să planeze sau să se reîntoarcă la operator. De asemenea, poate bruia/suprasatura semnalul receptorului GPS al dronei forţând-o să se oprească din zbor, să aterizeze sau să se prăbuşească.

Dronebuster este singura armă antidronă portabilă autorizată pentru utilizare în cadrul armatei SUA. Poate fi folosită într-un loc fix sau ca unitate portabilă, furnizând operatorilor o oarecare flexibilitate.

În greutate de 4,5 kg, Dronekiller este o armă antidronă de mărimea unei puşti de asalt care utilizează energia RF pentru perturbarea/întreruperea legăturii cu sistemul de control şi dirijare al dronei, forţând-o să aterizeze sau să se reîntoarcă la operator. Poate fi activată în doar 3s şi dispune de o rază de acţiune de circa 950m. După descoperirea platformei aeriene inamice, Dronekiller transmite un semnal radio  în direcţia acesteia care interferează cu frecvenţa radio de lucru a dronei

Nu putem încheia fără să adaugăm pe listă sprijinul vital acordat de SUA pe linia culegerii de informaţii, imagini satelitare, zboruri de recunoaştere executate de platforme aeriene cu/fără echipaj, servicii de analiză şi interpretare a datelor obţinute, precum şi interceptări ale comunicaţiilor ruseşti.  

Echipamentele furnizate de statele neutre – Suedia şi Finlanda – au reprezentat o surpriză plăcută mai ales prin faptul că au depăşit fără reţineri anumite bariere tradiţionale vechi de decenii. După cum se ştie, ulterior, ambele ţări şi-au declarat intenţia de a adera în acelaşi timp la NATO.

Dacă cele două ţări încă neutre au surprins prin atitudinea pro-activă, am fi aşteptat mai multe de la Grecia sau Turcia. Desigur, dronele Bayraktar au făcut minuni în Ucraina, dar acelaşi lucru l-ar fi putut face multe modele de tancuri turceşti, ca să nu mai amintim de sistemele S-300 greceşti. Animozitatea dintre cele două state probabil că a afectat dimensiunea sprijinului către Ucraina, dar şi relaţiile bilaterale dintre Rusia şi Turcia.  

În linii mari, ajutorul anglo-american a depăşit multe aşteptări, s-a mişcat rapid şi a reprezentat baza asistenţei militare furnizate Ucrainei după declanşarea invaziei, dar şi înainte de 2022. Extrem de importante, dar mai puţin dezvoltate în spaţiul public din raţiuni evidente, au fost informaţiile vitale furnizate de serviciile de informaţii, interceptările comunicaţiilor ruseşti şi zborurile de recunoaştere în apropierea graniţelor Ucrainei executate de platforme de cercetare electronică cu/fără echipaj şi, mai ales, imaginile din spaţiu.  

Furnizarea de echipamente militare din ţările occidentale nu se va reduce în perioada următoare, acesta fiind cea de-a treia cale de asigurare a echipamentelor de luptă pentru ucraineni, după cele produse autohton şi cele capturate de la ruşi.

Citeşte şi:

Echipamentele militare furnizate Ucrainei (II) - Europa Occidentală

Echipamentele militare furnizate Ucrainei (I) - Ţările din Europa de Est