Duşmanul duşmanului meu îmi este prieten

Legăturile economice dintre Iran şi Al-Shabaab

Una din metodele de finanţare ale organizaţiei teroriste Al-Shabaab este traficul ilegal cu cărbune. Cărbunele somalez, obţinut din arborele de salcâm, este foarte apreciat în zona Golfului, din cauza faptului că are o putere energetică mai mare decât cel produs din alţi arbori din zonă, are o aromă dulce care este pretabilă prăjirii cărnii şi arderii tutunului pentru narghilele. Conform OCCRP (Organised Crime and Corruption Reporting Project), Al-Shabaab obţine anual, din traficul ilegal cu cărbune, aproximativ 7 milioane dolari. Într-un raport al ONU, din octombrie 2018, se preciza că, la şase ani după ce Consiliul de Securitate al ONU a interzis (2012) exporturile de cărbune din Somalia, aproximativ 3 milioane de saci încărcaţi cu cărbune ies anual din această ţară. Principalele destinaţii sunt porturile din Iran, unde cărbunele, deja etichetat fals ca provenind din Comore, Ghana sau Coasta de Fildeş, este transferat în alţi saci etichetaţi ca fiind produşi în Iran. Sacii sunt mai apoi încărcaţi pe navele sub pavilion iranian şi trimişi în Dubai, Emiratele Arabe Unite, cu certificate care garantează provenienţa produsului. Veniturile Al-Shabaab provin din taxarea contrabandiştilor la diferite ”puncte de control” temporare, instalate pe rutele de transport deja cunoscute.

În cadrul unui summit ONU, din mai 2018, în care s-a discutat despre exporturile ilicite de cărbune din Somalia, oficialii somalezi au solicitat insistent cooperarea internaţională pentru a opri contrabanda cu acest produs, afirmând că alimentează nesiguranţa prin finanţarea Al-Shabaab şi contribuie semnificativ la degradarea mediului prin tăierea ilegală a copacilor dintr-o ţară deja afectată de secetă şi foamete.

În concluzie … o legătură economică între Al-Shabaab şi Iran există deja. Oare va fi extinsă această cooperare după uciderea liderului forţei Quds, Qassem Soleimani?

Atacul din Kenya

Duminică, 5 ianuarie 2020, membri ai organizaţiei Al-Shabaab au atacat Camp Simba, din districtul Lamu, o bază militară folosită de forţele antiteroriste ale SUA din Kenya. În interiorul acestei baze se află aeroportul militar Manda Bay. Camp Simba este utilizată de forţele americane din cadrul AFRICOM, pentru instruirea partenerilor kenyeni în lupta antiteroristă şi protejarea intereselor SUA în regiune. Conform Pentagonului, SUA are dislocaţi în Camp Simba mai puţin de o sută de militari.

În urma atacului, care a durat câteva ore până ca zona să fie declarată sigură, oficialii americani şi kenyeni au declarat că au fost ucişi trei americani (un militar şi doi contractori) şi au fost avariate şase aeronave. Un raport al poliţiei din Kenya vorbeşte de acelaşi număr de victime, dar de pagube materiale mai extinse care includ două aeronave Cesna (unul din SUA şi unul din Kenya), două elicoptere americane, precum şi numeroase autovehicule. Comunicatul Al-Shabaab, prin care a fost revendicat atentatul, se referă la 17 victime în rândul cetăţenilor americani, nouă militari kenyeni şi şapte aeronave distruse. În ciuda acestui atac, pista aeroportului a rămas funcţională, iar capacitatea operaţională a fost afectată doar pe termen scurt.

Anul trecut (2019), Al-Shabaab a atacat o bază militară a SUA din Somalia (Baledogle), care este folosită pentru a lansa atacuri cu aeronave fără pilot, dar atacul a fost respins fără ca membrii Al-Shabaab să reuşească pătrunderea în obiectivul militar.

Atacul din dimineaţa zilei de 5 ianuarie marchează o escaladare semnificativă a acţiunilor organizaţiei teroriste somaleze în Kenya. Acest atac a fost primul de acest fel (împotriva unei baze americano-kenyene) executat pe teritoriul kenyan de Al-Shabaab. Organizaţia teroristă a mai desfăşurat atacuri pe teritoriul kenyan începând cu 2011, când această ţară est africană a decis să trimită trupe în Somalia pentru a sprijini lupta împotriva organizaţiei Al-Shabaab, sub egida Uniunii Africane. Dar în niciun atac, Al-Shabaab nu a vizat obiective sau ţinte americane. Să se fi schimbat ceva după numai două zile de la eliminarea liderului forţei Quds, generalul maior Qassem Soleimani?

Un alt nivel de cooperare între Iran şi Al-Shabaab?

Al-Shabaab a declarat că atacul din Kenya a făcut parte dintr-o campanie ”jihadistă” pro-palestiniană numită ”Al-Quds (Ierusalim) nu va fi niciodată iudaizat”, pornită odată cu atacul împotriva complexului hotelier Dusit din Nairobi, în ianuarie 2019 şi care s-a soldat cu 21 de morţi.

Dacă privim la comentariile martorilor oculari şi la declaraţiile oficiale, atacul nu a fost sofisticat conceput, iar armamentul folosit a fost cel uzual, folosit de Al-Shabaab, rezultatele finale ale atacului confirmând aceste afirmaţii. Atacul a fost realizat ”clasic”, în sensul în care putem afirma că obiectivele atacului au fost: producerea de pierderi umane şi pagube materiale, demonstrarea capacităţii operaţionale şi publicitate pentru atragerea de fonduri şi resurse umane. În acelaşi timp, cel mai probabil, atacul s-a dorit o revanşă faţă de acţiunea eşuată din Baledogle (Somalia).

Dacă din punct de vedere acţional nu putem afirma că există o legătură între Iran şi Al-Shabaab, din punct de vedere al momentului situaţia nu este la fel.

Moartea liderului forţelor Quds,  Qassem  Soleimani, a oferit şi continuă să ofere un potenţial motiv pentru un atac împotriva personalului sau facilităţilor americane din zona Orientului Mijlociu, şi nu numai, indiferent de orientarea religioasă a atacatorilor – sunniţi sau şiiţi. Întâmplător sau nu, campania desfăşurată de Al-Shabaab are ca obiectiv principal eliberarea Al-Quds (Ierusalimul) de iudei, care este o retorică similară cu cea folosită de iranieni pentru a legitima operaţiunile desfăşurate sub comanda generalului Soleimani  … şi care a comandat forţele ”Al-Quds”.

Iar la final câteva gânduri ...

La o primă vedere, o cooperare între Al-Shabaab şi forţele Quds ar fi imposibilă din cauza diferenţelor ideologice dintre sunniţi şi şiiţi. Dar, aşa cum afirmam la începutul acestui articol, intersectarea economică există deja între Al-Shabaab şi Iran. Şi cum ambele părţi ar avea de câştigat dintr-o astfel de relaţie nimic nu poate fi exclus căci … ”duşmanul duşmanului meu îmi este prieten” sau ”fă-te frate cu necuratul până treci puntea”. Poate că atacul din 5 ianuarie a fost şi un semnal oferit de Al-Shabaab Iranului pentru o cooperare ”tactică” … pe obiective precise. De ce nu ar profita Iranul de pe urma unei cooperări mai strânse cu Al-Shabaab? Primul are nevoie de lovirea intereselor americane oriunde pe glob, iar gruparea teroristă este în căutare de fonduri. Consilierea militară sau sprijinul material, financiar sau logistic ar ”uşura” acţiunile Al-Shabaab, iar religia, tranzacţiile economice şi politica pot fi abordări separate, până la urmă.