Drumul mătăsii trece prin Balcanii de Vest

Uniunea Europenă (UE) constituie cel mai mare partener comercial şi investitor al Kosovo. Turcia se află printre partenerii comerciali de top ai Serbiei şi Bosniei şi Herţegovinei (BIH). Investiţiile Rusiei deţin o cotă semnificativă în sectoare cheie, precum cel energetic, din Serbia, Muntenegru şi BIH. Şi, totuşi, pe zi ce trece China devine un investitor din ce în ce mai puternic în domeniul economico-financiar din regiune.

În comparaţie cu Rusia şi Turcia, China nu îşi bazează consolidarea influenţei pe legături istorice, culturale şi etnice importante cu statele / entităţile din regiunea Balcanilor de Vest.

Iniţiativa "Belt and Road" (BRI), cunoscută şi ca iniţiativa "One Belt, One Road" (OBOR) este văzută de mulţi ca o schimbare ambiţioasă a planurilor Beijingului pentru a-şi proiecta influenţa economică şi politică la nivel mondial. Chiar dacă, în termeni geografici, această iniţiativă face referire la Eurasia şi estul Africii, atitudinea Beijingului şi ambiţiile manifestate şi în alte regiuni ale lumii, cum este şi cea a Balcanilor de Vest, ne fac să credem că această iniţiativă depăşeşte vechiul Drum al Mătăsii din următoarele considerente:

• pentru un stat precum China, cu o economie bazată în foarte mare măsură pe exporturi, apare inevitabil necesitatea de a reduce costurile de transport la beneficiarii din diverse zone ale lumii;
• deţinerea unor capacităţi de producţie supradimensionate în anumite sectoare ale
  economiei chineze, cum ar fi industria de producere a oţelului şi cimentului, face imperios necesară identificarea continuă de oportunităţi pentru valorificare produselor în străinătate;
• - nevoia stringentă de a stimula şi modela dezvoltarea economiilor din statele aflate în zonele de interes, în special a celor aflate de-a lungul rutelor BRI şi, implicit, de a impulsiona creşterea cererii de bunuri şi servicii din China;
• puternica dorinţă a Chinei de a-şi investi rezervele imense de valută străină deţinute (estimate la peste 3 trilioane de dolari la sfârşitul anului 2016);

În aceste condiţii, legăturile economico-financiare dintre China şi statele din Balcanii de Vest s-au intensificat în mod semnificativ începând cu anul 2012, când a fost pus în mişcare aşa-numitul format "16+1", care include Albania, BIH, Macedonia, Muntenegru şi Serbia, cu excepţia Kosovo, entitate a cărui independenţă nu este recunoscută de Beijing.

China, un actor nou, dar din ce în ce mai eficient în Balcanii de Vest

Dacă în urmă cu aproape un deceniu, China nu îşi manifesta interesul pentru investiţii în statele din Balcanii de Vest, în prezent, Beijingul se situează printre investitorii economici de vârf din unele ţări din regiune .

Acţiunile Chinei au cunoscut o intensificare substanţială în special între 2015 şi 2017, cu precădere în infrastructura din Albania, BIH, Macedonia de Nord, Muntenegru şi Serbia. Această ”ofensivă” economică a crescut presiunea acestora asupra UE şi a intensificat acţiunile de integrare a statelor balcanice în spaţiul comunitar european.

Începând cu anul 2015, prin intermediul formatului de cooperare "16+1", China a  creat un fond de investiţii de 10 miliarde de dolari pentru finanţarea diferitelor proiecte în Europa Centrală şi de Sud-Est (CESEE), cooperarea devenind din ce în ce mai instituţionalizată şi mai planificată, mai ales prin încheierea unor acorduri bilaterale, exemple edificatoare în acest sens fiind cele cu Albania, Muntenegru şi Serbia. Pe lângă crearea fondului de investiţii, Beijingul a format un secretariat care să faciliteze cooperarea şi a încurajat  desfăşurarea comerţului în ambele sensuri cu statele partenere.  

Astfel, China a introdus Balcanii de Vest în Drumul Mătăsii. Este de aşteptat ca, în câţiva ani, infrastructura de transport finanţată de China să treacă dincolo de Europa de Sud-Est, realizându-se conexiunea cu porturile, capitalele şi nodurile economice vitale din celelalte părţi ale Europei.

Printr-un astfel de comportament, este uşor de înţeles faptul că strategia autorităţilor chineze se bazează, în principal, pe ipoteza exploatării actualului proces de integrare a statelor din Balcanii de Vest în UE, obiectivul principal fiind ca, în final, această regiune să devină pentru companiile chineze un pod de legătură cu principalele pieţe ale UE.

Nu în ultimul rând, producătorii chinezi ar putea considera regiunea Balcanilor de Vest ca fiind una care oferă oportunitatea şi cadrul favorabil pentru relocarea unor capacităţi de producţie mai aproape de pieţele UE, deoarece, din punct de vedere politic, zona încă se confruntă cu o instabilitate ridicată şi, implicit, face dovada că este dispusă să accepte orice alţi parteneri de afaceri care acceptă riscuri de securitate, mai ales pe aceia care au un potenţial financiar propriu ridicat.

Statul chinez se află printre investitorii de top din unele ţări din Balcanii de Vest şi devine din ce în ce mai clar că parteneriatele realizate de China cu statele din această regiune oferă indirect acces la o zonă europeană de comerţ liber de aproximativ 550 de milioane de potenţiali consumatori.

În ceea ce priveşte punerea în aplicare a proiectelor, Serbia se dovedeşte a fi partenerul cheie al Beijingului în regiune. China a investit deja peste 1 miliard de dolari, fiind necesar a fi specificat că aceste resurse financiare sunt mai ales sub formă de împrumuturi, banii fiind destinaţi finanţării unor proiecte pentru infrastructura de transport, dar şi a unor proiecte energetice. Achiziţionarea de către compania Hebei Iron and Steel (acum Grupul Hesteel) a unei fabrici de oţel din Smederevo pentru suma de 46 de milioane de euro a reprezentat cea mai mare investiţie străină în Serbia în 2016. Beijingul a semnat şi un acord pentru construirea unei căi ferate Belgrad-Budapesta pentru trenuri de mare viteză. Un astfel de mediu favorabil, se dovedeşte a fi o bună oportunitate pentru companiile chineze de participare la procesul de privatizare din Serbia, în care mai mult de 500 de companii sunt listate pentru vânzare.

Comerţul dintre China şi Serbia s-a triplat în perioada 2005-2016, până la 1,6 miliarde de dolari, dar relaţia dintre cele două state este una dezechilibrată, deoarece în timp ce China exportă în Serbia mărfuri în valoare de 1 miliard de dolari, statul sârb exportă în China mărfuri în valoare de 1 milion de dolari.   

Putem observa aceeaşi implicare a Beijingului şi în Muntenegru. Compania de construcţii China Civil Engineering Construction Corporation modernizează un segment de 10 km al căii ferate care leagă oraşul Bar (Muntenegru), port la Marea Adriatică, cu Belgradul (Serbia), în timp ce China Pacific Construction Group a semnat un acord pentru construirea unei autostrăzi între Muntenegru şi Albania.

Este, de asemenea, de remarcat împrumutul de 689 de milioane de euro acordat
de Exim (Export-Import) Bank din China pentru construcţia secţiunii de autostradă Podgorica-Kolasin, ca şi pentru legătura rutieră de la oraşul Bar până la graniţa cu Serbia, dar şi un alt împrumut Exim Bank în valoare de 56 de milioane de euro, destinat construcţiei de noi nave de către China Poly Group Corporation.

Nu în ultimul rând, în Bosnia şi Herţegovina (BIH), construcţia unei autostrăzi este finanţată prin împrumuturi acordate de Exim Bank din China, iar alte companii chineze dezvoltă în prezent două centrale termice pe bază de cărbune, una în Stanari (Republica Srpska/RS) şi alta în Tuzla (Federaţia Bosnia şi Herţegovina/FBiH).

Şi în R.Macedonia de Nord, stat aflat în linie dreaptă în procesul de integrare în NATO şi într-o fază avansată a aderării la UE, China este implicată în construirea a două autostrăzi, secţiunea Skopje-Ştip, în partea estică a ţării, şi cea de la Kichevo-Ohrid, în vest. Pentru Asigurarea cooperării cu R.Macedonia de Nord este foarte importantă în contextul strategiei BRI din China, deoarece ţara, fără ieşire la mare, se află pe o potenţială cale comercială care leagă facilităţile portuare pe care chinezii le exploatează în Piraeus (Grecia) şi în Budapesta (Ungaria), acest coridor de transport fiind considerat o poartă de acces către pieţele din Europa Centrală şi de Vest.

În decembrie 2014, Exim Bank a convenit şi cu guvernul Albaniei asupra termenelor privind construcţia autostrăzii Arbër, o porţiune care merge spre R. Macedonia de Nord şi spre Bulgaria, legând astfel Marea Ionică şi partea bulgară a ţărmului Mării Negre. Nu în ultimul rând, două companii chineze, China Everbright şi Friedmann Pacific Asset Management, au anunţat achiziţia Tirana International Airport SHPK, care operează aeroportul din capitala Albaniei. Grupul va conduce facilitatea până în 2025, cu o prelungire de doi ani, până în 2027, sub rezerva aprobării de către guvernul albanez.

Albania este o piesă importantă pentru China în puzzle-ul din Balcanii de Vest, în mare măsură datorită poziţionării sale pe coasta Mării Adriatice şi resurselor sale considerabile de energie, deţinând o poziţie cheie pe porţiunea maritimă a "New Silk Route" / NSR. De exemplu, Geo-Jade Petroleum Corporation din Shanghai a cumpărat drepturile de control asupra a două câmpuri petroliere albaneze de la o companie canadiană pentru suma de 442 milioane USD. În plus, Albania ocupă un loc important de-a lungul conductei de gaze Trans-Adriatice, care este în prezent în construcţie. Finalizată, acesta va servi la distribuţia gazelor din Marea Caspică prin Turcia, Grecia şi Albania către Italia şi restul Europei de Vest.

Dacă analizăm activităţile desfăşurate în cadrul formatului de cooperare "16+1", în educaţie, cultură, cercetare şi dezvoltare, devine clar că iniţiativa "Belt and Road" nu se limitează la investiţii economice. Acest lucru demonstrează că Beijingul construieşte treptat în regiunea Balcanilor de Vest un model diferit de "putere soft", devenind un jucător important pe tabla de şah în competiţia cu UE, Rusia şi Turcia.

În esenţă, influenţa şi obiectivele Beijingului sunt cu totul diferite faţă de cele ale Moscovei, deoarece China, spre deosebire de Rusia, are mult mai mult de câştigat din stabilizarea regiunii şi continuarea procesului de integrare a Balcanilor de Vest în UE, cel mai mare partener comercial al zonei.

Într-un astfel de context, piaţa balcanică prezintă un interes cu totul deosebit pentru firmele chineze atunci când vine vorba de comerţ şi investiţii. Europa Occidentală este mult mai interesantă pentru companiile chineze, dar importanţa Balcanilor de Vest a devenit inseparabilă de acest obiectiv al Beijingului de a dezvolta relaţiile economice cu Europa Occidentală.

În contextul în care integrarea deplină a Balcanilor de Vest în piaţa unică europeană este în concordanţă cu interesele Chinei, teoretic, rolul Beijingului nu ar trebui să reprezinte o ameninţare pentru procesul de integrare a statelor din Balcanii de Vest în UE. Cu toate acestea, unii lideri europeni, printre care Angela Merkel (Germania) şi Emmanuel Macron (Franţa), şi-au exprimat temerile că prezenţa Chinei ar putea deturna eforturile UE de democratizare a regiunii. Conform unui astfel de raţionament, statele din regiune care beneficiază de investiţii chineze ar putea fi tentate să apere interesele Beijingului în cadrul UE în abordarea problemelor economico-financiare şi chiar a celor politice la nivel european, în special în ceea ce priveşte problemele legate de drepturile omului şi comerţ. Chiar dacă proiectele economico-financiare angajate de China în Balcanii de Vest sunt percepute a nu avea ataşate şi obiective politice, totuşi, după cum remarca şi Michal Makocki[1], "cu fiecare proiect mare, modelul său de dezvoltare,condus de stat, se extinde în Balcani şi creşte şi riscul de subminare a agendei reformiste a UE".

Aşa cum Moscova a dezvoltat dependenţa energetică a regiunii faţă de resursele de petrol şi gaze ruseşti, Beijingul acţionează din ce în ce mai intens pentru a dezvolta şi consolida dependenţa Balcanilor de Vest de resursele financiare chineze. Se pare că îndeplinirea unui astfel de obiectiv, face parte dintr-o amplă strategie care permite Chinei să obţină concesii politice la nivel internaţional cu privire la interesul de bază legat de suveranitate. Poziţiile altor state legate de Taiwan, Hong Kong, Tibet, Xinjiang şi Marea Chinei de Sud sunt de importanţă deosebită pentru Beijing, iar liderii chinezi nu vor tolera nici o acţiune din partea unor ţări străine, care ar putea veni în contradicţie cu politica oficială a Chinei. În Balcanii de Vest, politica autorităţilor de la Beijing primeşte cea mai mare susţinere din partea Serbiei, autorităţile de la Belgrad susţinând interesele Chinei atât în ​​privinţa Tibetului, cât şi a provinciei autonome, Xinjiang. Comportamentul Serbiei este motivat parţial de faptul că şi China susţine politica Serbiei de nerecunoaştere a independenţei Kosovo, dar pare a fi mult mai mult legat de sprijinul economic primit de la Beijing.

Cu toate că legăturile financiare şi economice dintre China şi ţările din Balcanii de Vest s-au intensificat semnificativ începând cu 2015, conform măsurătorilor convenţionale privind investiţiile străine directe în regiune, statisticile subestimează implicarea statului chinez, deoarece, în multe cazuri, această implicare este structurată mai mult ca o finanţare, prin îndatorare, a proiectelor de infrastructură mari din sectoarele transporturilor şi energiei. Un exemplu elocvent în acest sens este faptul că băncile chineze de stat, cum ar fi Exim Bank, finanţează de obicei 85% din proiectele "New Silk Route" (NSR) / "Belt and Road Initiative" (BRI), fiind necesar ca diferenţa de 15% să fie cofinanţate din surse naţionale. Drept urmare, scepticii se tem că acest lucru va conduce la îndatorarea statelor din Balcanii de Vest şi, în consecinţă, la o mai mare dependenţă economică şi politică faţă de China în viitor.

Este cunoscut faptul că sectoarele bancare din statele din Balcanii de Vest rămân dominate de bănci cu capital străin, în principal din Austria, Italia, Germania şi Franţa. De aceea, participarea chineză pe piaţa bancară din ţările din Balcanii de Vest este încă una limitată la deschiderea primei filiale a băncii Exim Bank, în Serbia, în 2016 (cota de piaţă mai mică de 1% din totalul activelor bancare în 2017). În ansamblu, băncile chineze nu vizează în prezent piaţa tranzacţiilor financiare, ci au ca principal obiectiv să acorde împrumuturi direct guvernelor din regiune pentru investiţii în infrastructură, autostrăzi şi căi ferate (Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord) sau în sectoarele energiei şi utilităţilor (BIH şi Serbia). De obicei, împrumuturile de la băncile chineze sunt împrumuturi acordate pe bază unor condiţii impuse în contracte şi a unei o rate a dobânzii între 2%-3%, pe o perioadă 20-30 de ani.

În timp ce condiţiile impuse în contracte pot părea atractive, efectele generate la nivelul economiei sunt percepute ca fiind uneori limitate, deoarece companiile chineze folosesc adesea în cadrul proiectelor în care se angajează proprii lor lucrători şi propriile lor materiale, rareori bazându-se pe exploatarea resurselor locale. Un studiu al practicii acordării împrumuturilor în perioada 2013-2015 a arătat că acordarea a 70% din credite s-a făcut cu condiţia ca cel puţin o parte din fonduri să fie utilizate pentru achiziţionarea de echipamente chinezeşti şi pentru a folosi forţă de muncă din China.

Drept urmare, influenţa economică a Chinei în regiunea Balcanilor de Vest ar putea genera riscuri pentru UE, în special prin creşterea dependenţei de împrumuturile chinezeşti, aspect nominalizat şi în raportul Conferinţei de securitate de la München, din 2019. În acest context, a fost evidenţiată îndatorarea a patru ţări balcanice, Muntenegru fiind lider în ceea ce priveşte procentul datoriei faţă de China, fiind cuantificat la valoarea de 39% din datoria externă totală. Un împrumut de 809 de milioane de euro destinaţi extinderii unei autostrăzi către Serbia a determinat creşterea datoriei Muntenegrului la 80% din PIB.

Macedonia de Nord este pe locul doi în ceea ce priveşte datoria faţă de Beijing, o cincime din datoria sa externă provenind din împrumuturi din China. Celelalte două state balcanice cu datorii semnificative faţă de China sunt Bosnia şi Herţegovina, cu  14% din datoria externă totală şi, respectiv, Serbia, cu 12%.

Într-un astfel de context, este semnificativ de evidenţiat că, prin influenţa pe care o are în procesul de implementare a unor diverse proiecte care necesită investiţii considerabile, Beijingul reuşeşte să-i convingă pe liderii statelor din Balcanii de Vest să îndrepte cu speranţe spre China, în loc să se concentreze pe creşterea vitezei de implementare a strategiilor UE pentru un viitor european cert.

Concluzii

Creşterea şi consolidarea rolului Chinei în Balcanii de Vest generează consecinţe multiple şi diverse pentru UE. În acest context, liderii europeni trebuie să pună în operă cu foarte mare atenţie strategia UE în Balcanii de Vest şi să ofere guvernelor din această regiune sentimentul certitudinii cu privire la integrare, dar şi să acţioneze într-o manieră coordonată pentru a creşte nivelul de certitudine şi predictibilitate pentru ţările din Balcanii de Vest.

UE trebuie să îşi reconsidere politica în Balcanii de Vest pentru a contracara influenţa crescândă a Chinei în regiune, luând în calcul mai mulţi paşi:

• statele balcanice trebuie sprijinite şi consiliate pentru a avea o viziune clară şi certă asupra aderării la UE, incluzând aici atât condiţiile şi obligaţiile în plan politic, cât şi  normele şi instrumentele UE în plan politic şi economico-financiar ce trebuiesc asumate fără echivoc. A devenit destul de clar că o mare parte din resursele financiare chineze sunt tentante şi accesate cu prioritate din cauza faptului că ţările din Balcanii de Vest nu dispun de multe oportunităţi de a accesa finanţări ieftine (chiar nerambursabile) ale UE pentru proiectele de infrastructură, în pofida faptului că anumite fonduri de preaderare ar trebui puse la dispoziţie şi utlizate eficient în acest sens:
• este necesar să fie promovate cu prioritate în Balcanii de Vest investiţiile companiilor europene deoarece, prin contribuţia adusă la ocuparea forţei de muncă din regiune şi folosirea unor resurse materiale produse prin capacităţile de producţie locale, se poate stimula creşterea credibilităţii şi îmbunătăţirea imaginii UE la nivelul societăţilor din întreaga zonă.

Se impune ca, la nivelul UE, să se intensifice preocupările nu numai cu privire la cum va folosi China zona Balcanilor de Vest ca punct de intrare pe piaţa europeană, ci şi cu privire la cum şi cât de repede ar putea încerca Beijingul să-şi promoveze propriul model politic în ţările cu un anumit nivel de instabilitate şi vulnerabilităţi în procesul de guvernare, promovare ce ar fi în detrimentul modelului UE de democraţie liberală.

În contextul în care UE se va confrunta cu o divizare din ce în ce mai accentuată şi cu necesitatea soluţionării unui număr din ce în ce mai mare şi mai variat de probleme interne, procesul de integrare a întregii regiuni a Balcanilor de Vest s-ar putea transforma într-unul nerealist, fapt ce ar constitui o oportunitate pentru China, dar nu numai, să ocupe un spaţiu instabil, şi cu o paletă largă de puncte slabe şi vulnerabilităţi.

[1] Michal Makocki a fost analist senior în cadrul Institutului de Studii de Securitate al UE (EUISS) şi s-a ocupat de China.