Doi şefi de servicii secrete într-un dialog transatlantic

Meta-probleme care impun meta-soluţii

Tensiunile globale - cele cu China şi Rusia, criza profundă cu Iranul în Golf, ameninţarea continuă din partea  „statului islamic” şi a Al Qaeda - au făcut ca lumea să fie mai puţin sigură şi deciziile să fie luate sub presiune, existând abordări riscante. Este ceea ce ia ca premiză în afirmarea punctului său de vedere, Alex Younger.

La rândul său, fostul lider al serviciului de informaţii canadian face o descriere a lumii care s-a schimbat, dar mai nuanţată, propunând luarea în considerare a patru meta-probleme care, prin amploare şi semnificaţii, au consecinţe asupra tuturor celorlalte provocări cu care se confruntă mediul internaţional: întărirea statelor revizioniste, un Vest disfuncţional, creşterea radicalismului până la violenţă, prezenţa cyber-ului în toate realităţile lumii contemporane.

Statele revizioniste sunt ţări profund nemulţumite de ordinea internaţională şi de locul pe care îl deţin, toate fiind într-o oarecare măsură astfel, în sensul că toate doresc unele schimbări sau îmbunătăţiri. Dar cele care sunt pregătite să folosească orice mijloc – cu excepţia războiului - pentru a-şi atinge obiectivele, iar activităţile lor acoperă sfera politică, militară şi economică, sunt doi Mari - China şi Rusia – şi alte câteva ţări mai mici, printre care Iranul şi Coreea de Nord.

Nicio problemă importantă în materie de securitate naţională nu poate fi abordată fără a ţine cont de faptul că aceste state nu sunt doar concurenţi agresivi, ci sunt adversari strategici.

Vestul este disfuncţional din câteva motive de bază. În primul rând, unele dintre state s-au îndepărtat de idealurile democratice, orientându-se către autoritarismul de dreapta, către naţionalism excesiv, către o aplecare spre interior. În al doilea rând, absenţa unui leadership global din partea Statelor Unite este însoţită de lipsa de capacitate sau de dorinţă din partea puterilor tradiţionale de pe al doilea nivel - Regatul Unit şi Franţa şi poate Germania - pentru a umple golul lăsat de Statele Unite. Şi, în al treilea rând, Occidentul nu acţionează împreună şi unitar atât cât ar putea şi ar trebui.

Dintr-un anumit punct de vedere, războiul împotriva terorismului nu a fost câştigat. S-au cheltuit miliarde de dolari, lire sterline şi euro pentru măsuri antiteroriste, s-au modificat legile şi s-au schimbat multe aspecte din viaţa noastră, dar nu s-a reuşit abordarea cauzelor fundamentale pentru care multe grupări din întreaga lume continuă să folosească teroarea ca mijloc de a-şi face cunoscută agenda. Terorismul este viu şi bine mersi şi nu va dispărea curând. Cel puţin trebuie recunoscut că nicio ţară, ea singură, nu poate aborda această problemă.

Cyber peste tot. Aceasta însemnând: toate salturile tehnologice, războiul cibernetic care a devenit un instrument uşor de utilizat, cyber-spionajul care reprezintă o ameninţare majoră atât pentru securitatea naţională, cât şi pentru economie, criminalitatea cibernetică în general, cyber-propaganda, răspândirea unor ideologii sau de informaţii false menite să îndemne indivizii la violenţă sau să perturbe instituţiile. Multe dintre problemele şi provocările lumii nu pot fi soluţionate fără a face faţă cyber-ului.

Pentru Richard Fadden, un principiu cu valabilitate la nivel de individ are valabilitate şi la nivel de stat. Avându-i în minte pe Socrate (cunoaşte-te pe tine însuţi), Shakespeare (fii ţie însuţi credincios) şi John Donne (nicio o persoană nu e o insulă), Richard Fadden consideră că o importantă parte a devenirii ca persoană este cunoaşterea de sine, care, însă, nu poate fi completă fără o cunoaştere a mediului din care faci parte.

Ca stat, mai întâi analizează mediul internaţional, apoi revizuieşte-ţi locul în cadrul acestuia. Prin urmare, Canada trebuie să se ocupe de noile provocări ale lumii din care face parte, acesta fiind un prim pas către ea însăşi.

În termeni concreţi, Canada are nevoie să-şi cunoască adversarii şi să traseze limite clare pentru ceea ce li se poate trece cu vederea, să accepte faptul că Statele Unite nu intenţionează să îşi reia rolul tradiţional de lider şi să-şi mobilizeze aliaţii occidentali pentru a face faţă într-un mod unificat ameninţărilor, provocărilor celor patru meta-probleme.

Deşi este, în comparaţie cu alte ţări, bogată, paşnică şi în siguranţă, Canada n-ar trebui să se culce pe lauri. E momentul să fie lăsate deoparte realizările trecutului (ţara fiind unul din principalii contribuitori economici şi militari la victoria din cel de-al Doilea Război Mondial), precum şi atributul de putere mijlocie care şi-a pierdut din relevanţă odată cu reconfigurarea lumii după Războiul Rece.

Lecţiile trecutului pentru soluţiile viitorului

O viziune comună a Vestului democratic asupra lumii a fost totdeauna necesară, însă acum a devenit critică. Şi poate una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Occidentul este lipsa unei evaluări comune a ameninţărilor.

La rândul său, Alex Younger consideră că, pentru a merge mai departe, e nevoie de o asimilare a lecţiilor trecutului pentru a evita repetarea greşelilor. Şi de un mediu în care părerile să fie exprimate cu sinceritate, dezbătute activ, astfel încât să se ajungă la un răspuns corect şi la consens. 

De consens este nevoie şi la nivelul profesioniştilor din intelligence care se confruntă cu dificultăţi în a oferi explicaţii, inclusiv în a prezenta oamenilor politici consecinţele pe care le pot avea promisiunile pe care aceştia le fac. Angajaţii agenţiei pe care o conduce trebuie să înţeleagă în mod corespunzător acţiunile politicienilor care prezintă poziţii extrem de dure în public, dar care pot fi susceptibile de a avea motivaţii mult mai complexe decât pare că au la prima vedere.

„C” – (de la chief) aşa cum este cunoscut Younger în cadrul MI6, tradiţie care datează de la fondatorul MI6, Mansfield Smith-Cumming - consideră că este importantă o poziţionare corectă a celor care fac parte din organizaţia sa şi o delimitare clară, în activitatea pe care o derulează, între fapt şi analiză.

Este necesară o disciplină a separării între realitate şi interpretarea ei, între prezentarea informaţiilor ca atare şi oferirea unei analize a acestora. O disciplină cu care cei din intelligence sunt obişnuiţi, fiind nevoiţi să fie permanent conştienţi în ce plan se află: al prezentării faptelor sau al rezultatului analizei acestora.

Şi pentru a rămâne în … logica serviciilor secrete: cele două ieşiri publice – din Marea Britanie, şeful MI6, din Canada, un fost şef al CSIS - se petrec la aproximativ un an de când (3 decembrie 2018) Alex Younger vorbea, la Universitatea St. Andrews din Scoţia, tot despre schimbarea lumii. Despre noile ameninţări şi despre o a patra generaţie de spionaj pregătită să facă faţă acestora. O generaţie care să intensifice parteneriate, să conducă operaţiuni sub acoperire în lumea digitală, să scoată în evidenţă care sunt costurile unei activităţi dăunătoare a adversarului şi să inoveze pentru a fi sigură că tehnologia va lucra în propriul avantaj şi nu al oponenţilor.

De peste Ocean, ca un ecou, se făcea auzit şi atunci (4 decembrie) ca şi acum, un lider de serviciu secret canadian (David Vigneault, directorul Canadian Security Intelligence Service): într-un context global marcat de o dinamică accelerată şi mai puţin predictibilă, sunt oameni care lucrează zi de zi ca să-i ţină pe canadieni în siguranţă, să le protejeze drepturile şi libertăţile. Cei care investighează ameninţările la adresa securităţii Canadei, dintre care cele mai familiare sunt teorismul şi extremismul violent, dar şi altele care generează provocări strategice la fel de mari: ameninţările cibernetice, interferenţele externe şi spionajul.

Un an mai târziu, două poziţionări publice ale unor şefi de servicii secrete din state membre NATO, într-un dialog de la distanţă care pare a fi devenit tradiţional, transmit ideea necesităţii unei evaluări comune a ameninţărilor la adresa securităţii, într-un mediu care să permită dezbaterea şi, în final, consensul.

Şi astfel, recenta afirmaţie a liderului de la Elysee – „Alianţa suferă de moarte cerebrală” – poate fi trecută într-un con de umbră.