DODON PREDĂ PREŞEDINŢIA, NU ŞI PUTEREA

Învins în recentele alegeri prezidenţiale, Igor Dodon nu se predă şi pesemne că recurge politic la Planul B, însemnând operaţionalizarea unei strategii prin care vrea să păstreze controlul asupra puterii efective. Într-o mare grabă, netransparent şi fără respectarea procedurilor, noua majoritate construită în jurul socialiştilor a reuşit să treacă prin Parlament, în a doua lectură, mai multe legi care reflectă mai degrabă împlinirea unor obligaţii faţă de Kremlin, decât aspiraţiile legitime ale alegătorilor din Republică. Alături de socialişti au votat deputaţii din Partidul Şor (creat de Ilan Şor, condamnat în primă instanţă pentru implicarea în „furtul miliardului”) şi cei din grupul „Pentru Moldova”, cunoscuţi ca fiind la dispoziţia oricui plăteşte mai bine pentru ca să asigure o majoritate parlamentară. Succesiv, Vladimir Plahotniuc, Adrian Candu şi Igor Dodon au fost implicaţi în determinarea acestor deputaţi să accepte un preţ în schimbul voturilor pentru adoptarea legilor care să susţină guvernele vremii.

Calea directă şi totodată cea care a devoalat aceste intenţii a fost adoptarea legilor bugetului şi a celor privind exerciţiul financiar pe 2021, chiar fără asigurarea clară a surselor de venit. Într-o formulă care indică favoruri pentru cercuri politice, de afaceri sau instituţii de forţă, aceste legi răspund intereselor specifice ale lui Igor Dodon. Liderul socialiştilor are nevoie de obedienţa şi influenţa acestor reţele.

La capitolul venituri, bugetul prevede împrumuturi externe, însă ele sunt sub semnul întrebării de pe acum. Republica Moldova nu a ajuns la un acord cu FMI-ul, iar fondurile UE pot fi accesate doar în anumite condiţii, pe care Chişinăul nu le îndeplineşte încă. De altfel, neglijarea realităţilor economice şi sociale reale de către legiuitori a determinat recent producătorii agricultori din Republică să îşi manifeste nemulţumirea în stradă mai multe zile la rând, protestând faţă de corupţia generalizată şi modul politicianist în care puterea a ales să distribuie ajutoarele de secetă. Foarte probabil, guvernul de la Chişinău ar demisiona doar dacă vistieria se va goli după ce se vor fi epuizat şi fondurile primite de la UE pentru combaterea efectelor negative din economie generate de pandemia de coronavirus.

Igor Dodon decupează bucăţi din Republica Moldova

Legislaţia adoptată în domeniul administraţiei prevede termenul de „autorităţi ale administraţiei publice locale de nivel special” pentru  Chişinău şi pentru Găgăuzia, cele de nivel doi fiind raioanele şi municipiul Bălţi, care este fieful lui Renato Usatîi şi totodată un important centru urban cu populaţie ucraineană.

Găgăuzia urmează să se bucure, la drept vorbind, de o inutilă garantare a autonomiei sale. Ni se arată că scopul final ar fi ridicarea Găgăuziei spre un statut special din ce în ce mai puternic, care să o impună de facto drept a doua entitate cu pretenţii de independenţă, alături de Transnistria, într-o viitoare arhitectură constituţională inspirată din proiectul Kozak.

Au fost eliminate restricţiile legislative care limitau transmiterea posturilor de televiziune ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Noua lege privind statutul special acordat limbii ruse trimite cât se poate de clar la controlul pe care Moscova doreşte să îl redobândească asupra spaţiului mediatic pentru a-şi desfăşura propriul plan propagandistic. Să nu uităm, Republica Moldova este şi vecinul Ucrainei, iar consolidarea vectorilor de expresie pro-Kremlin la Chişinău are potenţial negativ şi în privinţa situaţiei din Ucraina, ca şi pentru raporturile Kievului cu vecinii.

Masca lui Dodon este populistă

În loc să se ocupe serios de pregătirea populaţiei pentru vaccinare şi pentru a face faţă iernii, Dodon vine cu masca populismelor, pe teme de justiţie, securitate şi afaceri interne.

Noua lege prin care Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SISRM) reintră sub controlul Parlamentului este, aparent, în beneficiul cetăţeanului care, chipurile, ar putea cere astfel socoteală mai des structurilor de forţă. După ce s-a folosit de SISRM în mandatul său de preşedinte al ţării, Igor Dodon vrea de fapt să-şi păstreze investiţia. Tocmai pentru că ştie cât de util poate fi SISRM, Dodon este conştient că preşedintele Maia Sandu ar putea să întărească Serviciul pentru a ţine sub observaţie o bună parte din dezvoltările interne şi pentru a preveni alunecarea Republicii în direcţii controlate de Kremlin.

În forma adoptată la comanda socialiştilor, „legea miliardului” anulează măsurile legislative anterioare privind preluarea de către Stat a pierderilor suferite de bănci prin „furtul miliardului”. Reamintim aici că măsura a fost necesară pentru a salva sistemul financiar al Republicii Moldova şi pentru a permite noi împrumuturi şi operaţiuni externe. Elocvent este faptul că exact Partidul Şor, al cărui lider a jucat un rol central în decapitalizarea sistemului bancar, este acum alături de Dodon în promovarea acestei măsuri.

Socialiştii mai pregătesc o lege a lustraţiei, care sună justiţiar, dar care în realitate le-ar permite să îndepărteze din aparatul de Stat toţi funcţionarii necooperanţi, pentru ca în locul acestora să instaleze oameni loiali lui Igor Dodon şi liniei sale politice.

De ce acum şi cui folosesc aceste prefaceri?

Acţiunile deputaţilor socialişti, susţinuţi de aliaţi conjuncturali, par mai degrabă că vor să slăbească Republica Moldova şi să o pregătească pentru federalizare. Judecând după reacţiile interne şi din diaspora, nu cetăţenii Republicii sunt cei care se arată satisfăcuţi de hărnicia de ultim moment a socialiştilor sub bagheta lui Dodon. Modul în care majoritatea parlamentară ar vrea să redistribuie averea naţională, pe baze strict politice, nu face decât să lase impresia unui dezinteres total faţă de echilibrul de care are nevoie Republica în urma alegerilor prezidenţiale. Tactica „pământului pârjolit” pe care o aplică Dodon expune guvernul Chicu unor critici majore, dar pe socialişti pare să nu îi preocupe consecinţele. Acum au această fereastră de oportunitate, iar după ei, potopul. Aparent, cartea rusă pe care pariază Dodon este şi singura lui şansă de a mai rămâne liber şi relevant în viaţa politică.

Privind la schimbările accelerate care au loc în Republica Moldova, se poate ca un rânjet satisfăcut să se fi arătat dincolo de zidurile Kremlinului. Este de aşteptat chiar ca aceste evenimente să dea naştere unei oferte ruseşti de salvare financiară, economică şi sanitară a Republicii, care ar putea să fie un alt „măr otrăvit”. Vom vedea recompensa cu care Dodon va reveni din următoarea sa vizită la Moscova şi ne vom da seama pentru cât timp Moscova o să mai investească în soluţia care îl ţine pe Dodon în fruntea socialiştilor moldoveni.

Opoziţia parlamentară şi preşedintele Maia Sandu au puţine mijloace cu care să răspundă eficace în direcţia reinstaurării normalităţii. De aceea, cu atât mai importante sunt condiţionările şi presiunile occidentale în sprijinul majorităţii cetăţenilor Republicii a căror opţiune politică pro-Vest este covârşitoare. România a reacţionat diplomatic până acum, exprimându-şi îngrijorarea faţă de ultimele evenimente de la Chişinău. S-ar putea să nu fie suficient. Multe rămân a fi rezolvate după ce noua majoritate parlamentară la Bucureşti va învesti Guvernul ce se conturează în negocierile curente. România a fost adesea ocolită de alţi actori interesaţi de vecinătatea noastră estică, dar cu ce costuri? Aliaţii şi partenerii din Uniune şi din regiune au nevoie de România, dar şi invers, pentru ca votul exprimat la prezidenţialele din Republica Moldova acum o lună să nu fie irosit şi pentru ca perspectiva europeană să nu îngheţe în suflul Crivăţului pe o perioadă care se va dovedi critică. Experimentele politice s-au epuizat. Timpul nu mai poate fi recuperat, dar cursul pro-Vest al Republicii poate şi trebuie să fie recuperat, cu fermitate şi ireversibil.