Divergenţe între Berlin şi Washington în legătură cu Kosovo

Preşedintele R.Serbia, Aleksandar Vučić, şi-a exprimat recent surprinderea faţă de declaraţiile ministrului german de externe, Heiko Josef Maas, legate de taxele impuse de autorităţile de la Priština pentru mărfurile importate din Serbia şi din Bosnia şi Herţegovina. Mai precis, preşedintele sârb a explicat că este dezamăgit de susţinerea de către Berlin a autorităţilor kosovare, în condiţiile în care Priština nu renunţă la taxe, împiedică libera circulaţie a mărfurilor şi capitalului şi blochează reluarea dialogului. Pe acest fond, preşedintele sârb a anunţat că, împreună cu guvernul, va analiza poziţiile exprimate de diverse state privind taxele, pentru a acţiona ca atare.

In context, preşedintele A.Vučić a explicat că înţelege această poziţie a Berlinului ca pe un sprijin ”pentru copilul născut în comun cu americanii, întâi au legănat leagănul şi acum trebuie să aibă grijă de albanezi...”

***
Declaraţiile preşedintelui sârb vin în condiţiile în care SUA cer imperios Prištinei să suspende taxele şi să revină la masa negocierilor cu Belgradul. Ca urmare a refuzului repetat al autorităţilor kosovare de a suspenda taxele, Washingtonul a recurs la o serie de sancţiuni - diminuarea sau suspendarea temporară a colaborării în domeniul apărării şi securităţii (anularea vizitei la Priština a comandantului Gărzii Naţionale din Iowa cu ocazia celebrării independenţei Kosovo, în perioada 16-18.02.2019) şi anularea invitaţiilor pentru participarea personalului Forţelor de Securitate ale Kosovo/FSK la opt cursuri la Centrul European de Studii de Securitate ”George C.Marshall” din Germania, perioada martie-septembrie 2019.

În realitate, este vorba despre un ”conflict de suprafaţă”. În esenţă ambele state, SUA şi Germania, sprijină ferm independenţa Kosovo şi acţionează pentru consolidarea acesteia. Diferenţele principale dintre cele două state constau în ritmul, modalităţile de confirmare a independenţei Republicii Kosovo şi graniţele noului stat.

Berlinul a manifestat dintotdeauna o poziţie relativ dură şi clară privind independenţa Kosovo, sens în care, ocazional, au fost vehiculate şi condiţii şi criterii, dar cu tact, pentru a nu descuraja Belgradul să avanseze în parcursul european. Germaniei i se atribuie un rol important nu doar în încheierea ”Acordului de la Bruxelles” (aprilie 2013) privind normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priština, dar şi în conştientizarea de către Serbia a necesităţii soluţionării problemelor sale în relaţia cu ”provincia Kosovo şi Metohija” înainte de aderarea la UE, cadru care cuprinde un ”acord comprehensiv obligatoriu din punct de vedere juridic”. Nu în ultimul rând, Berlinul (ca şi Washingtonul!) consideră legitimă hotărârea ”statului suveran Kosovo” din decembrie 2018 de a-şi înfiinţa o armată, prin transformarea FSK, şi a făcut apel la Belgrad să dea dovadă de reţinere.

Sprijinul Berlinului pentru suprataxe poate fi interpretat şi ca o dorinţă de a finaliza ”dosarul kosovar” în actualul mandat al Comisiei Europene. La presiunea necesităţii reluării negocierilor de la Bruxelles se adaugă şi faptul că raportul privind progresul Serbiei în parcursul ei european va fi întârziat, cel mai probabil,  de desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European (la sfârşitul lunii mai 2019), astfel că până în luna iunie nu va fi clar câte noi capitole de negociere va putea deschide Serbia.

Poziţia Germaniei este susţinută în SUA de funcţionarii diplomatici ai fostei administraţii americane, ca şi de o serie de ”cercuri”, apropiate de lobby-ul albanez. Noua administraţie de la Washington, inspirată personal de către preşedintele Donald Trump, manifestă mai multă disponibilitate pentru ”dosarul kosovar” şi pare dispusă să accepte chiar şi o modificare a graniţelor, dacă părţile direct implicate, Belgradul şi Priština, sunt capabile să ajungă la un astfel de acord şi dacă acordul ar garanta o soluţie sustenabilă şi durabilă. Germania, însă, se opune ferm modificării graniţelor Kosovo.
Situaţia poate fi complicată de eventuala desfăşurare de alegeri parlamentare anticipate atât în Serbia, cât şi în Kosovo, ceea ce contravine intereselor statelor membre ale UE care doresc încheierea unui acord între Belgrad şi Priština în actualul mandat al Comisiei Europene.