Dispozitivele explozive improvizate şi atacurile sinucigaşe - tactici asimetrice folosite în scop strategic de către insurgenţi în zonele de conflict

Atacatorii folosesc elementul surpriză şi încearcă să menţină o presiune permanentă atât pe forţele locale de apărare şi securitate, cât şi pe cele ale coaliţiilor internaţionale implicate în rezoluţia unor conflicte asimetrice şi în efortul de stabilizare a zonelor afectate, evitând confruntările militare directe cu aceste forţe net superioare. Ei urmăresc lovirea centrului de greutateⁱ al adversarilor, anume coeziunea acestora. Obiectivul strategic de natură psihologică al insurgenţilor este ca, prin intimidare şi prin menţinerea unui climat de frică şi teroare, să-i determine pe astfel de actori statali să renunţe la acţiunile de forţă îndreptate împotriva insurgenţei.

În acest joc nesfârşit de-a şoarecele şi pisica, insurgenţii iniţiază deseori atacuri cu dispozitive explozibile improvizate (DEI), atacuri sinucigaşe şi atacuri din interior împotriva structurilor guvernamentale, forţelor de apărare şi securitate naţionale, membrilor coaliţiei internaţionale, dar şi împotriva civililor, chiar cu riscul încălcării grave a prevederilor articolului 3 comun celor patru convenţii de la Geneva care stabilesc standardele dreptului internaţional în ceea ce priveşte problemele umanitare.

Din nefericire, de-a lungul timpului, pe timpul participării la misiuni în afara teritoriului naţional, militari români, ca dealtfel multe alte naţionalităţi, au căzut victime ale unor acţiuni violente de acest gen fiind răniţi, mutilaţi pe viaţă sau ucişi.

Cu toate acestea, lăsând la o parte tragedia pierderii incomensurabile de vieţi omeneşti şi grava afectare a vieţii şi demnităţii populaţiilor aflate temporar în zone de conflict, acţiunile violente ale insurgenţilor menite să impresioneze opinia publică la nivel regional şi global nu par să fi avut o eficacitate decisivă în zdruncinarea coeziunii forţelor membre ale unor coaliţii internaţionale care luptă împotriva terorismului, ba dimpotrivă.

Ce sunt DEI şi atacurile sinucigaşe?

Mi-aduc aminte că, în urmă cu 15 ani, pentru prima dată în viaţă, m-am confruntat, pe lângă altele, cu riscul sporit de a cădea victimă unor atacuri cu DEI sau sinucigaşe ale insurgenţilor irakieni (un mix complex de naţionalişti Sunni, susţinători ai fostului regim Ba’ath-ist, islamişti irakieni Suuni, membri ai Armatei Mehdy a lui Muqtada Al-Sadr, extremişti islamişti străini, voluntari fără o afiliere distinctă, grupuri arabe şi islamiste de voluntari străine, precum cel condus de Abu Musab al-Zarqawi - Organizaţia Qaeda pentru Războiul Sfânt din Irak, dar şi infractori plătiţi sau motivaţi politic) pe timpul participării mele la prima misiune de lungă durată din teatrul de operaţii Irak.

Atunci am aflat practic ce înseamnă teama permanentă în faţa riscului ridicat de a fi implicat într-un astfel de atac când de nenumărate ori executam misiuni de patrulare mixte (împreună cu parteneri de coaliţie) sau însoţire de convoaie pe rutele principale de aprovizionare din sud estul Irakului, între graniţa cu statul Kuweit şi diverse baze militare, sau rafinării de carburanţi din Basra, Shuaiba, Portul Umm Qasr sau Tallil.

Potrivit NATO, un dispozitiv explozibil improvizat (DEI) este un tip de armă explozibilă neconvenţională care poate lua orice formă şi poate fi activată într-o varietate de moduri, vizând ca ţinte atât personalul militar, cât şi civilii. Aşa cum reiese din denumire ei, aceasta poate fi confecţionată artizanal.

DEI-urile sunt folosite de insurgenţi, terorişti, atacatori sinucigaşi, sau chiar vandali pentru a ucide, distruge, a hărţui, a crea haos şi panică sau a distrage atenţia. Pentru că aceste dispozitive improvizate sunt uşor şi ieftin de construit, iar încărcătura explozibilă poate avea putere mare de distrugere ele se dovedesc a fi arme neconvenţionale foarte eficace la dispoziţia rebelilor.

Ele pot fi ascunse sub pietre, pe marginea drumului sau îngropate în pavaj ori în calea de rulare, pot fi ascunse într-o doză de băuturi sau într-o bucată de conductă plasate în apropierea căii de rulare, într-o pungă sau un bagaj, într-un camion sau un autoturism, pot fi amplasate în interiorul unor corpuri de animale decedate pe marginea drumului, pot fi agăţate în infrastructura sau în vegetaţia aferentă căilor rutiere sau pot fi purtate de un individ într-un ghiozdan care se infiltrează într-o piaţă sau magazin aglomerate etc. Prin soluţia constructivă majoritatea pot fi detonate de la distanţă prin apăsarea unui buton de pe o telecomandă sau telefon mobil.

Un atac sinucigaş poate fi considerat orice atac violent motivat de raţiuni politice sau anumite nemulţumiri în care atacatorul îşi acceptă propria moarte ca rezultat direct al metodei folosite (adesea prin acroşarea de încărcături şi dispozitive explozible pe corpul propriu sau prin transportul acestora într-un vehicul capcană şi detonarea sa ulterioară), pentru a dăuna, deteriora sau distruge complet o ţintă desemnată sau de oportunitate.

O combinaţie între cele două tipuri de tactici asimetrice este utilizarea unor autovehicule încărcate cu material explozibil (pe interior sau exterior) şi care urmează a fi detonate din interior de către conducătorul de autovehicul sau alţi ocupanţi împotriva unor ţinte desemnate sau de oportunitate (în limba engleză Suicide Vehicle Borne Improvised Explosive Device - SVBIED).

Unul din scopurile utilizării unor astfel de tactici SVBIED este de a executa breşe de securitate în dispozitivul de apărare al adversarului şi de a pătrunde ulterior în obiectiv pentru executarea ulterioară de alte tipuri de atacuri. Astfel de tactici au fost folosite recent de insurgenţii talibani pentru iniţierea celor două atacuri din Kabul de la începutul lunii septembrie în care au fost ucişi inclusiv doi operatori de forţe pentru operaţii speciale români.

Când vine vorba despre planificarea, iniţierea şi executarea atacurilor cu DEI sau sinucigaşe imaginaţia insurgenţilor sau a teroriştilor nu are limite. În plus, aceştia sunt ori foarte motivaţi ori disperaţi. Recent citeam că militanţi ai grupării aşa numitului ”Stat Islamic” (ISIL) din Irak au început să folosească bovine pe post de atacatori sinucigaşi (Bovine Suicide Bombers) fiind rezervaţi în privinţa utilizării atacatorilor sinucigaşi umani ca urmare a lipsei de personal cauzate de pierderile suferite în ultimii 4 ani de conflict.

Cum poţi detecta iminenţa şi răspunde la iniţierea unor astfel de atacuri?

Mi-amintesc că cele mai utilizate şi simple expresii pe care le-am învăţat încă de la prima misiune şi folosit frecvent, ulterior, pe timpul misiunilor de patrulare îmbarcată (atât în rol de comandant, conducător auto, cât şi ca pasager) din teatrele de operaţii au fost: ”Trage dreapta!”; ”Trage stânga!”; ”Încetineşte!”; ”Accelerează”; şi evident ”Stop!”. Erau comenzile de avertizare ale celui care era comandantul patrulei sau convoiului în cazul detectării oricărui fel de ameninţare cu DEI sau SVBIED, după caz, prin care se solicita forţei proprii evacuarea rapidă a zonei de pericol, prin deplasare faţă, spate, lateral sau oprire, şi mutarea către o poziţie şi la o distanţă de siguranţă tactice.

Urma stabilirea unui perimetru de securitate, scanarea zonei şi identificarea ulterioară a eventualelor DEI capcană amplasate suplimentar şi a semnelor de eventuală activitate inamică/ insurgentă (efectuarea de către acesta a manevrei, executarea de ambuscade, folosirea aruncătorului de grenade, angajarea cu foc etc.) pregătirea pentru ripostă şi, după caz, solicitarea sprijinului celei mai apropiate unităţi de reacţie rapidă, întăriri. Principalele informaţii care trebuiau trimise cu celeritate eşaloanelor superioare dar şi vecinilor erau cele cunoscute: Cine?; Ce?; Unde?; Când?; Prioritatea ameninţării.

Printre avertismentele ce trebuiau urmate se numărau: Niciodată nu te apropii de un DEI suspect! Nu atinge firele de detonare! Identifică şi urmăreşte traseul firelor de comandă! Nu te concentra pe găsirea DEI ci pe asigurarea protecţiei forţei! Evident, urmau alte instrucţiuni şi activităţi.

În cazul ameniţărilor sau eventualelor atacuri sinucigaşe cu maşini capcană SVBIED, însă, lucrurile deveneau mult mai complicate, iar pentru prevenirea lor singura modalitate era să fii mereu, mental şi fizic, într-o postură aşa numită ”gata de luptă” pregătit pentru a reacţiona ca un resort, în cel mai scurt timp şi a trece la escaladarea necesară a forţei. Era nevoie să-ţi supraveghezi şi să ţii sub control spaţiul tactic pe o rază de cel puţin 100 de metri şi să eviţi aglomeraţia sau masarea trupelor şi mijloacelor proprii într-un spaţiu de manevră restrâns.

Printre măsurile statice şi dinamice de apărare împotriva SVBIED se numărau montarea pe autovehiculul forţei a unor semne în limba arabă (păstrează distanţa sau nu depăşi), folosirea semnalelor date cu claxonul sau cu mâna de către ocupanţii autovehiculului şi folosirea intensă a tacticilor ofensive de condus autovehicule. Potrivit regulilor de angajare urma, inevitabil, folosirea armamentului din dotare cu aplicare regulilor de angajare. Uşor de zis, dificil de pus în practică fără o pregătire şi o instruire continue, dar şi sânge rece şi prezenţă de spirit. Din nefericire, au existat şi numeroase situaţii în care personalul aflat în misiune nu a mai putut reacţiona în timp util, incidentele terminându-se tragic (coloane auto blocate în trafic aglomerat, maşini oprite la stop sau puncte de control etc.).

Una din cele mai importante lecţii învăţate a fost că şansele să cazi victimă unor astfel de incidente scad considerabil dacă dispui în permanenţă de cele mai actuale şi precise informaţii despre starea de securitate pe traseul pe care urmează să execuţi misiunea şi dacă eşti, într-adevăr bine pregătit şi instruit pentru a o duce la bun sfârşit. Pe deasupra, şansa şi sprijinul divin au şi ele rolul lor.

În loc de epilog

În Afganistan unde România are dislocaţi cei mai mulţi militari în teatrele de operaţii (pe locul 5 ca naţiune contributoare), cu toate eforturile forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare şi ale forţelor coaliţiei de a limita abilitatea grupărilor insurgente de a executa atacuri cu victime în masă, atât insurgenţii talibani, cât şi membrii grupării afiliate aşa numitului ”Stat Islamic” (ISIS) ISIS-Kurasan (ISIS-K) continuă să utilizeze cu aparentă eficacitate atacurile cu DEI şi sinucigaşe teroriste.

Potrivit unor concluzii formulate de misiunea Coaliţiei Internaţionale condusă de NATO, Resolute Support şi menţionate în ultimul raport trimestrial SIGAR (Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction), deşi urmând un trend, oarecum, descrescător faţă de aceeaşi perioadă a anului 2018, numărul de atacuri eficace iniţate de insurgenţi în Afganistan a crescut cu 17% faţă de primul trimestru al acestui an. Majoritatea victimelor din rândul populaţiei civile (43%) a provenit din atacurile cu DEI.

În plus, dacă este să ne referim doar la ultima lună şi doar la capitala Afganistanului, Kabul, atât membrii grupării ISIS-K, cât şi talibanii au executat 3 atacuri sinucigaşe cu urmări dintre cele mai tragice. Cel mai sângeros atentat terorist din 2019 din această ţară a fost cel din 18 august în care un atacator sinucigaş membru al grupării asociate ISIS a ucis cel puţin 63 de peroane şi a rănit multe atele când s-a detonat în mijlocul unei mulţimi participante la o nuntă într-unul dintre districtele Shia din vestul capitalei afgane.

De la începutul anului nu mai puţin de 9 militari români din cadrul Batalionului 300 Protecţia Forţei “Sfântul Andrei” din Galaţi au fost răniţi pe timpul executării misiunilor în zona de responsabilitate din Provincia Kandahar, în sudul Afganistanului, în atacuri cu dispozitive explozive improvizate.

Alţi doi militar români de forţe speciale (unul membru al Serviciului de Informaţii Externe, iar celălalt membru al Batalionului 52 Operaţii Speciale din Buzău) au fost ucişi pe timpul executării misiunilor specifice, în urma unor atacuri sinucigaşe cu maşini capcană SVBIED iniţiate şi executate de insurgenţii talibani în aşa numită ”Zonă Verde” a capitalei Kabul, la începutul lunii septembrie.

Deoarece operaţiile speciale sunt acţiuni militare cu un rol important în contracararea acţiunilor caracteristice conflictelor asimetrice precum cel din Afganistan, misiunile specifice de răspuns la acţiunile ofenisve ale insurgenţilor executate în teren de forţele speciale sunt numeroase. În consecinţă, există o probabilitate ridicată ca unii membri ai unor astfel de capabilităţi militare să fie printre cei mai expuşi la acest tip de atacuri, putând deveni oricând ţinte, inclusiv de oportunitate, pentru insurgenţi.

Dar, aşa cum îmi scria într-un mesaj pe una din reţelele de socializare unul din cei mai fideli şi foarte bine informaţi cititori MAS, imediat după cele două incidente nefericite recente în care au murit militari români, relativ la costurile participării la misiuni în teatre de operaţii din afara teritoriului naţional ”Nimic nu justifică şi nu poate inlocui o viata luata!”.

Eu mi-am exprimat aici punctul de vedere relativ la justificarea prezenţei militare a României în Afganistan şi la importanţa strategică a acestui efort. Mai explicam atunci că în ciuda negocierilor de pace cu talibanii aflate în desfăşurare, eu cred că FOS vor fi printre ultimile contingente naţionale care vor fi repatriate din TO Afganistan, nu mai devreme de anul 2020.

De altfel, între timp, în urma ultimului atac sinucigaş executat de către insurgenţii talibani, joi 5 septembrie 2019, cu o maşină capcană, împotriva unui convoi militar al Coaliţiei Internaţionale ce urma să pătrundă în aria securizată a aşa numitei ”Zonă Verde” din centrul Kabulului, soldat cu uciderea a 12 oameni, printre care şi doi militari din forţele pentru operaţii speciale (unul american, celălalt român), Preşedintele american Donald Trump a suspendat convorbirile de pace cu talibanii. Acesta se întreba retoric ”Ce fel de oameni ar ucide atât de mulţi pentru a-şi consolida poziţia de negociere?” răspunzându-şi într-un mesaj ulterior pe twitter că, de fapt, ”Nu şi-au consolidat poziţia de negociere, ci şi-au înrăutăţit-o!”

Dumneavostră ce părere aveţi, va mai dura mult misiunea din Afganistan?