Diplomaţie rusă cu sprijinul mercenarilor

Competiţia marilor puteri domină, în prezent, relaţiile internaţionale. Conceptul acesta a depăşit de mult domeniile economic şi financiar şi se dezvoltă în forţă în domeniile politic, diplomatic şi paramilitar.

În domeniul diplomaţiei, modul de acţiune, care presupune sprijinul companiilor private de securitate (CPS), este aplicat tot mai mult de Rusia, nefiind însă singurul stat care foloseşte aceste mijloace. Prin folosirea CPS, Rusia participă la stabilirea unei noi ordini globale fără să confrunte direct SUA.

Aceste companii, denumite adesea contractori, folosesc un vid legislativ la nivel mondial, care nu împiedică asigurarea de asistenţă locală de tip militar diferitelor state. Pentru CPS ruse zonele predilecte de acţiune sunt în Orientul Mijlociu şi Africa. Acestea se aliniază şi vin în sprijinul obiectivelor politicii externe ruse pentru care cele două zone reprezintă priorităţi politice, economice şi de securitate. În cadrul competiţiei marilor puteri, se observă atât o creştere a dezinteresului SUA faţă de aceste regiuni, cât şi o creştere a interesului Chinei. Nu trebuie uitată, însă, întâlnirea dintre Vladimir Putin şi Xi Jinping, în care cei doi mari lideri se asigurau reciproc că nu vor întreprinde acţiuni unul împotriva celuilalt, care să le afecteze interesele, chiar dacă unele dintre acestea sunt în competiţie. Până acum, nu şi-au încălcat cuvântul.

Dintre CPS ruse, „Wagner”, cea mai mare firmă de mercenariat din Rusia, acţionează numai în interesele Kremlinului sau în interes privat, atunci când acesta nu afectează interesele guvernamentale. Este specializată în pregătirea personalului militar şi de securitate din diferite ţări, de regulă cele aflate în zone potenţial conflictuale, asigurarea securităţii unor perimetre, vânzări de armamente, participarea la operaţii militare de mare intensitate şi, mai nou, în intermedierea şi participarea la negocieri diplomatice şi vizite oficiale la nivel înalt.

Fondatorul companiei Wagner este Dimitri Valerievici Utkin, care iniţial a fost cetăţean ucrainean. Până în anul 2013, acesta a fost locotenent colonel şi comandant al unei brigăzi de forţe speciale (Spetsnaz) ce aparţinea Serviciului de Informaţii al Armatei (GRU). S-a retras din serviciul activ al armatei şi s-a angajat la compania de securitate „Moran Security Group” fondată de veterani foşti militari. Compania a desfăşurat misiuni de securitate şi pregătirea personalului în acest domeniu, în diferite ţări ale lumii, specializându-se în lupta antipiraterie. „Moran” a înfiinţat „Slavonic Corps” cu sediul în Hong-Kong, companie de securitate specializată în protecţia câmpurilor petroliere şi conductelor în Siria. Ulterior compania a fost dezintegrată, acuzată fiind de activităţi de mercenariat ilegal.

În anul 2014, Utkin a fondat compania „Wagner”, numele fiindu-i dat după pseudonimul sub care acţiona acesta în misiunile operative şi care exprima aprecierea sa pentru al treilea Reich.  Conform unor surse deschise, în anul 2017, Utkin a fost decorat de către preşedintele Putin, fiind dată publicităţii şi o fotografie a celor doi.

Implicarea companiei „Wagner” în state din Africa a urmat, cu adaptări minore ce ţin de situaţia şi cultura locală, cam acelaşi model. Totul începe cu o vizită la Moscova cu întâlniri la nivel de decidenţi. Rusia se oferă să acorde asistenţă locală în domenii în care are informaţii că ţara africană ar avea nevoie. Aceasta este poarta care se deschide intrării CPS care să ajute, de exemplu, extracţia resurselor naturale şi asigurarea securităţii acestor exploatări. Această activitate se încadrează în practicile internaţionale, neavând nici o implicare ilegală. Următorul pas logic este solicitarea organelor guvernamentale locale pentru efectuarea de vizite militare la categoriile de forţe care fac obiectul viitoarelor pregătiri ale trupelor statului african respectiv. În cursul acestor pregătiri „apare necesitatea” de  a se deschide un aeroport sau un port pentru aviaţia sau flota rusă. Acest scenariu a fost folosit de Wagner în Libia, Sudan, Republica Centrafricană si Madagascar.

În Libia aplicarea acestui scenariu a început în anul 2016, când Rusia a început dezvoltarea de relaţii cu ambele structuri de conducere libiene: cea recunoscută de ONU, Guvernul Acordului Naţional din Tripoli şi Armata Naţională Libiană din Tobruk, condusă de generalul Khalifa Haftar. După o vizită la Moscova, în iunie 2016, unde Haftar s-a întâlnit cu mai mulţi oficiali ruşi, inclusiv cu ministrul apărării, Serghei Şoigu, a început dezvoltarea, cu prioritate, a relaţiilor cu generalul libian în dauna relaţiilor cu armata guvernamentală. În anii 2017-2018 grupările ISIS din Libia au efectuat atacuri în estul acestei ţări, în zona controlată de Haftar. Riposta decisivă a Armatei Naţionale Libiene a venit cu ajutorul consistent al trupelor din „Wagner Group”. Contractorii  lui Utkin au început operaţiunile de deminare în estul Libiei, pe teritoriul pe care oamenii lui Haftar l-au eliberat de la ISIS.

În a doua parte a anului 2019, trupele grupării „Wagner” au  început pregătirea intensivă a luptătorilor libieni, ai lui Haftar, pe care i-a dotat cu armament modern şi au participat cu aceştia la lupte.  Ca urmare a sprijinului acordat, Rusia a început discuţiile pentru construcţia unei baze navale în Libia.

Republica Centrafricană (RCA) este un alt exemplu al paşilor diplomatici făcuţi de Rusia cu asistenţa companiei „Wagner”. În octombrie 2017, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a efectuat o vizită oficială în Republica Centrafricană. Cu ocazia prezentării dificultăţilor pe care le întâmpină, preşedintele Faustin – Archange Touadera a subliniat necesitatea de sprijin militar în lupta sa cu cele peste 20 de miliţii rivale. În acest sens, peste 5 luni, contractorii de la „Wagner” au început imediat pregătirea militarilor africani, minarea terenurilor în zonele solicitate. ca şi exportul de armament rusesc. Trebuie menţionat faptul că RCA primise deja armament francez care a fost refuzat de instructorii ruşi.

Paralel cu această misiune, câteva companii private ruse au început operaţiuni de extragere resurse naturale şi de construire a unui aeroport pentru a facilita operaţiunile contractorilor de la „Wagner”.

Madagascar este o ţară cu mari zăcăminte de aur, cobalt, nichel şi uraniu. În urma vizitelor unor înalţi oficiali ruşi au fost puse bazele cooperării între cele două ţări. Prin acesta, Rusia primea acceptul Magadascarului de a avea acces la exploatarea resurselor minerale. Compania rusă „Ferrum Mining”, al cărei proprietar era Evgheni Prigozin, fost bucătar al lui Putin, devenit om de afaceri, a început lucrări ample de exploatare. Pentru a asigura securitatea perimetrală şi cea a personalului companiei, a apelat la Wagner, firmă privată de securitate finanţată de Kremlin tot prin Prigozin.

După vizita navei de luptă ruse „Severomorsk”, în octombrie 2018, un an mai târziu, Rusia şi Madagascar au semnat un acord de cooperare militară deschizând larg accesul CPS „Wagner” în ţara africană. Furnizarea de armament modern s-a făcut prin intermediul aceleiaşi companii.  

În luna martie 2018, Putin s-a întâlnit cu preşedintele Sudanului, care i-a cerut sprijin împotriva „acţiunilor agresive ale SUA”. Urmare a acestei întâlniri, compania rusă de minerit M Invest a primit acces privilegiat la minele de aur din Sudan. În luna iulie a aceluiaşi an, după semnarea unui acord de cooperare militară, compania Wagner a semnat contracte atât de securitate a exploatărilor miniere cât şi de pregătire a militarilor sudanezi.             

Unul dintre obiectivele de bază ale prezenţei Rusiei în statele africane a fost acela de primi din partea acestor ţări aprobarea de a construi baze militare aeriene sau navale. Astfel că, în curând, vor fi funcţionale baze ruse în Libia, Sudan, Egipt, Republica Centrafricană, Mozambic, Madagascar. De altfel, în Sudan au început deja să apară avioane de luptă ruseşti, SU-35. Bazele aeriene şi navale vor permite dezvoltarea de activităţi comerciale de anvergură ca şi livrări de armamente.

SUA nu s-au arătat a fi dispuse să intre în competiţie cu Rusia şi China pe continentul african. Washingtonul, atunci când îi vor fi afectate interesele, va introduce sancţiuni împotriva statelor africane. Cele două mari puteri competitoare nu se vor simţi, însă, obligate să le respecte şi îşi vor urmări în continuare interesele.

Pe de altă parte, Rusia şi China nu îşi vor periclita una alteia interesele, şi, practic, îşi vor distribui zonele de acţiune. Obiectivele acestora nu se suprapun atunci când este vorba de energie, dar ele apar atunci când este vorba de exploatarea de metale rare. China şi-a făcut prezenţa în Africa cu câţiva ani înainte de Rusia şi, de aceea, pare a fi avantajată. Rusia echilibrează balanţa prin prezenţa companiei militare private Wagner, care se constituie nu numai ca un factor de descurajare dar şi pentru a pregăti statele africane pentru întâlniri diplomatice la nivelul conducerii acestora cu reprezentanţi ai Rusiei. China nu dispune, încă, de companii private de acest gen, care să poată concura „Wagner” în domeniul militar, de securitate sau diplomatic.