20 ianuarie 2019

Dilema Administaţiei Trump în Orientul Mijlociu :Ne retragem sau nu?

Claudiu Nebunu

Sursă foto: Mediafax

Doi oficiali americani de rang înalt au fost trimişi în Orientul Mijlociu într-o misiune de salvare menită să calmeze aliaţii SUA şi să clarifice viitorul politicii Washingtonului în regiune după anunţul surpriză de luna trecută al preşedintelui Donald Trump privind retragerea trupelor SUA din Siria.

Vizitele au urmat unor nuanţări ale declaraţiilor iniţiale ale lui Trump potrivit cărora retragerea militarilor americani nu are încă un calendar stabilit. Preşedintele american pare să facă un pas înapoi de la decizia iniţială, luată fără consultări interne sau cu aliaţii din regiune.

Mesajele transmise pe timpul vizitelor au fost contradictorii, generând un climat de incertitudine privind (re)orientarea politicii americane în Orientul Mijlociu sau chiar existenţa acesteia. Între timp, evoluţiile din teren par să nu favorizeze retragerea.

Anunţul făcut de preşedintele american, Donald Trump, în decembrie anul trecut, privind retragerea trupelor SUA din nordul şi estul Siriei a condus la demisia secretarului apărării, James Mattis, şi la critici în Congres, atât din partea republicanilor, cât şi a democraţilor, precum şi la o atmosferă de incertitudine privind viitoarea implicare a Washingtonului în Orientul Mijlociu.

Postările preşedintelui american pe Twitter legate de subiect au generat agitaţie printre aliaţii SUA din regiune, inclusiv în Israel. Pe de altă parte, Rusia, Iranul şi autorităţile de la Damasc au salutat decizia, generând un efect de domino: preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunţat că va lansa în curând o operaţiune la est de Eufrat împotriva miliţiilor kurde sprijinite de SUA; kurzii sirieni, simţindu-se abandonaţi şi sub ameninţarea unor acţiuni violente din partea Turciei, au iniţiat negocieri cu Damascul şi au cerut medierea Moscovei pentru a preda poziţii cheie trupelor regimului sirian în schimbul garantării unui statut de autonomie.

În acelaşi timp, afirmaţia preşedintelui american potrivit căreia Statul Islamic (SI) ar fi fost înfrânt, folosită ca argument în favoarea retragerii, a fost exagerată, mai multe rapoarte confirmând că organizaţia teroristă este încă activă în deşertul din estul Siriei. Atacul terorist din Manbij confirmă acest fapt. Trump a fost aparent asigurat de Erdogan că Turcia va prelua de la americani responsabilitatea acţiunilor anti-SI în Siria, dar agenda Ankarei se dovedeşte mai mult orientată împotriva kurzilor decât împotriva SI.

Dar miza adevărată a intervenţiei americane în Siria nu este SI. Adevărata motivaţie este reprezentată de reducerea influenţei Iranului şi, mai nou, a Rusiei în zonă. Să fi renunţat Trump la aceasta în favoarea concentrării pe confruntarea cu China?

Ne retragem...

În mijlocul incertitudinilor internaţionale iscate de poziţia lui Trump privind forţele SUA în Orientul Mijlociu, secretarul de stat american, Mike Pompeo, a caracterizat (sâmbătă, 05 ianuarie) decizia preşedintelui ca fiind extrem de clară (“The president’s guidance is incredibly clear”/ postul de televiziune CBS), adăugând că retragerea celor aproximativ 2.000 de militari americani din Siria este în curs de desfăşurare. Diplomatul american a descris retragerea drept “o schimbare tactică” în strategia militară a SUA, rezultată şi din demisia secretarului apărării, Jim Mattis, precizând însă că misiunea principală va rămâne aceeaşi în ceea ce priveşte eforturile Washingtonului de a distruge SI şi de a anihila ameninţările teroriste din partea Iranului.

Să fie această declaraţie un indiciu că SUA renunţă la politica de dominaţie strategică în Orientul Mijlociu în favoarea unor răspunsuri tactice?

...dar nu chiar acum...

Ulterior (duminică, 06 ianuarie), preşedintele american s-a arătat mai evaziv faţă de calendarul retragerii din Siria. “Ne retragem” a declarat acesta, nuanţând însă: “într-o anumită perioadă de timp. N-am spus niciodată că ne vom retrage peste noapte. Noi vom părăsi Siria într-un ritm adaptat situaţiei concrete din teren, continuând în acelaşi timp să combatem SI şi să facem ceea ce este prudent şi necesar pentru toţi ceilalţi'”, a scris Donald Trump într-o postare pe Twitter.

Consilierul preşedintelui american pe probleme de securitate, John Bolton, a vizitat (duminică, 06 ianuarie) Ierusalimul, unde a dat asigurări că retragerea trupelor americane din Siria nu va afecta securitatea Israelului, adăugând că retragerea va fi condiţionată de acceptul Turciei că îi va proteja pe aliaţii kurzi din nordul Siriei. “Vom discuta despre decizia preşedintelui Donald Trump cu privire la retragere, dar aceasta trebuie să se facă în aşa fel încât gruparea teroristă Statul Islamic să fie învinsă, iar protecţia Israelului şi a altor prieteni din regiune să fie asigurată pe deplin”, a declarat Bolton cu ocazia întâlnirii cu premierul israelian, Benjamin Netanyahu.

Bolton a avertizat Turcia să nu atace kurzii sirieni şi să se coordoneze cu Washingtonul înainte de dislocarea de trupe în zonele controlate de aceştia. Declaraţia a stârnit mânia preşedintelui turc, care a anulat întâlnirea pe care urma să o aibă cu Bolton, reiterând faptul că Turcia va acţiona aşa cum crede de cuviinţă împotriva luptătorilor kurzi sirieni. Astfel, cărţile jocului au fost din nou amestecate.

După vizitele lui Bolton, secretarul de stat american, Mike Pompeo, a început marţi, 08 ianuarie, un turneu în regiune (Iordania, Egipt, Bahrain, Emiratele Arabe Unite/EAU, Qatar, Arabia Saudită, Oman şi Kuwait), având ca misiune asigurarea aliaţilor că SUA rămân prezente în Orientul Mijlociu şi nu se vor retrage, aşa cum o vor face din Siria.

Punctul culminant al turneului a fost discursul de la Cairo (joi, 10 ianuarie) care s-a vrut a fi un eveniment care să marcheze redefinirea politicii americane în regiune. Era de aşteptat ca Pompeo să anunţe (re)alinierea politicii SUA într-o serie de probleme regionale, de la confruntarea ameninţărilor iraniene la anihilarea SI şi stoparea războiului din Yemen dar, până la urmă, discursul nu a fost decât un atac la adresa politicii duse de Administraţia Obama, fără să lămurească ce vor face SUA pe viitor.

...ne retragem acum...

“Armata Statelor Unite a început retragerea efectivelor militare din Siria”, a anunţat vineri (11 ianuarie) un oficial militar citat de cotidianul USA Today, fără a oferi detalii operaţionale. Anunţul a fost făcut de colonelul Sean Ryan, purtătorul de cuvânt al coaliţiei antiteroriste internaţionale coordonate de Statele Unite.

Oficiali americani ai apărării au căutat să clarifice această declaraţie, subliniind că retragerea a vizat doar anumite tipuri de echipamente, nu şi de trupe. „În acest stadiu noi nu retragem trupele”, a declarat un oficial american de la apărare. Un al doilea oficial american de la apărare a precizat pentru AFP că armata a efectuat o serie de pregătiri pentru o retragere deliberată. „Aceasta include planificarea mutării oamenilor şi a echipamentului, pregătirea platformelor şi instalaţiilor pentru retragere”, a declarat oficialul, menţionând însă că niciun militar nu a fost retras.

Ne mai retragem?

Între timp, situaţia din Siria a început să se încingă. Vineri noaptea (11-12 ianuarie), după anunţul începerii retragerii americane, forţele israeliene au executat cele mai puternice raiduri (din septembrie, anul trecut) asupra unor ţinte din periferiile din sudul Damascului, sub suspiciunea că acestea aveau legătură cu transferul de armament iranian către Hezbollah. Confruntat cu scenariul retragerii americane şi cu inabilitatea sau lipsa de voinţă a Rusiei în a se implica în limitarea prezenţei iraniene în Siria, Israelul va recurge, ori de câte ori va avea suspiciuni, la lovituri asupra unor ţinte din Siria, crescând riscul unei confruntări pe scară largă.

Câteva zile mai târziu (miercuri, 16 ianuarie), cel puţin 16 persoane, inclusiv patru militari americani, au murit în urma unui atentat executat de SI în nordul Siriei (oraşul Manbij). Totuşi, preşedintele american, Donald Trump, şi vicepreşedintele Mike Pence au reiterat intenţia SUA de a retrage trupele din Siria şi faptul că organizaţia teroristă SI a fost învinsă.

În noaptea de joi spre vineri, avioane ale SUA au atacat şi lovit o moschee din valea Eufratului unde SI ar fi avut un centru de comandă şi control, iar coaliţia antiteroristă condusă de SUA a transmis, printr-un comunicat, intenţia de a continua nu doar atacurile, dar şi sprijinul acordat grupărilor rebele siriene.

În aceste condiţii putem afirma că evoluţia situaţiei din teren nu favorizează, cel puţin pentru moment, implementarea planului de retragere. Obiectivele finale, reale sau declarate (anihilarea SI şi combaterea ameninţării iraniene în Siria), nu au fost atinse. Să fie aceasta varianta de compromis care să permită ieşirea lui Trump dintr-o situaţie dificilă şi prelungirea prezenţei militare americane în Siria?

Concluzii

Deocamdată, dincolo de atingerea sau nu a obiectivelor misiunii lui Pompeo şi Bolton (de a gestiona efectele deciziei lui Trump), impredictibilitatea preşedintelui american şi abordările neconformiste ale unor probleme complicate i-au lăsat pe aliaţii săi, ca şi pe oponenţi, în mijlocul îngrijorărilor generate de incertitudinea viitorului politicii americane în Orientul Mijlociu.

În timp ce ambii oficiali americani încearcă să explice decizia lui Trump privind Siria şi să-şi (re)asigure aliaţii de implicarea SUA în regiune, rămâne aproape cert faptul că trupele americane vor fi retrase la un moment dat – posibil în lunile următoare, dacă preşedintele nu-şi va schimba abordarea. Un oficial american a declarat săptămâna trecută că “au fost concepute planuri privind retragerea într-un mod premeditat şi coordonat”, adăugând că “vom pleca într-o manieră care nu va lăsa în loc un vacuum care să fie exploatat de terorişti”.

Această situaţie de incertitudine va avea consecinţe geopolitice pentru kurzi, Turcia şi regimul sirian, precum şi pentru Israel, Rusia şi Iran. Viziunea lui Trump privind prezenţa militară americană în Orientul Mijlociu, şi chiar în lumea întreagă, poate suferi o basculare în orice moment. Reacţia sa privind o posibilă vulnerabilitate a Israelului ca rezultat al retragerii propuse a şocat conducerea acestei ţări (Trump a menţionat că SUA plăteşte Israelului miliarde de dolari în fiecare an şi că Israelul poate să se apere singur). Declaraţia sa se înscrie în linia altor mesaje postate pe Twitter privind faptul că SUA cheltuie miliarde de dolari în regiune fără a primi nimic în schimb.

Efectele politice ale viziunii antreprenoriale şi deciziilor precipitate ale preşedintelui american privind Orientul Mijlociu se fac deja simţite. Retragerea SUA din Siria ar oferi Rusiei statutul de prim factor de influenţă în regiune, iar Iranul şi gruparea Hezbollah vor rămâne în postura de jucători principali în centrul geostrategic al Orientului Mijlociu, la graniţa cu cinci aliaţi ai SUA – Israel, Liban, Iordania, Irak şi Turcia. Turcia va trebui să aleagă între un parteneriat cu Moscova şi varianta confruntării în ceea ce priveşte securitatea în Orientul Mijlociu, iar Israelul va trebui să gestioneze prezenţa ameninţării iraniene prin proxy la graniţa de nord. Retragerea din Siria ar fi şi o trădare la adresa miliţiilor kurde, cele mai eficiente forte în luptele anti-SI.

În concluzie, în timp ce parte din aliaţii SUA pot fi cel puţin (re)asiguraţi de Bolton şi Pompeo privind continuarea implicării americane în regiune, realitatea este că, în lumea lui Trump, status-quo-ul poate fi schimbat în orice moment. Pe când un anunţ al preşedintelui american pe Twitter privind retragerea SUA din NATO (extrem de profitabilă din punct de vedere antreprenorial)?!

 

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional