Despre cum acoperă industriile de apărare din unele state aliate deficite de tehnică militară ale Ucrainei

Astfel, în scopul refacerii parcului de maşini blindate şi piese de artilerie, Ucraina a achiziţionat recent din Cehia vehicule de luptă pentru infanterie, BMP-1AK (o maşină blindată, amfibie, variantă modernizată a modelului sovietic, BMP-1), respectiv obuzierele auto-propulsate amfibii 2S1. Compania cehă ”Escalibur Army” (1), care a asigurat valorificarea la extern a armamentelor menţionate, este parte componentă a holdingului industrial ceho-slovac ”Czechoslovac Group S.A.”. Lucrările tehnice de modernizare, de (re)stabilire a capacităţii de luptă şi de pregătire pentru export a acestor armamente au fost realizate în cooperare cu compania ”Wtorplast” din Polonia, compania poloneză având şi licenţele de comercializare exernă a acestor armamente. Compania ”Wtorplast” este certificată pentru producţia de serie şi comercializarea de sisteme 2S1.

Ambele achiziţii au fost controversate şi criticate în media ucraineană, în primul rând pentru că achiziţiile presupuneau importul de tehnică militară veche de origine sovietică şi pentru că industria de apărare ucrainiană nu a reuşit să stabilească linii proprii de producţie la aceste tipuri de armamente. Oricum, importul ar fi fost necesar în regim de urgenţă pentru completarea deficitului existent în dotarea unităţilor militare combatante în cadrul JFO.

Achiziţia obuzierului de 122 mm 2S1 ”Gvozdika” - mic studiu de caz

Compania cehă ”Escalibur Army” a finalizat în luna iunie a.c. lucrările de restabilire a stării tehnice de operativitate la 33 de obuziere auto-propulsate amfibii 2S1 ”Gvozdika”. Livrarea către Ucraina a întregului lot s-a finalizat la 29 iulie, prin intermediul firmei poloneze ”Wtorplast”. Obuzierele sunt de producţie poloneză, dar au fost în proprietatea şi serviciul armatei cehe. Livrarea s-ar fi făcut către Uzina ucraineană de Reparaţii Shepetovsky, de unde şi unele speculaţii că tehnica livrată ar necesita totuşi unele lucrări tehnice suplimentare sau de omologare. 

2S1 ”Gvozdika” este un obuzier de 122 de mm cu autopropulsie (mai este cunoscut şi sub numele de instalaţie de artilerie autopropulsată amfibie), bazat pe şasiu de maşină blindată. Modelul modernizat a primit un motor diesel SW680T, un nou sistem hidrodinamic pentru deplasarea pe apă, precum şi aparatură modernă de asistare a focului. Acest sistem este destinat pentru distrugerea forţelor şi mijloacelor terestre inamice (de exemplu, personalul şi bateriile de artilerie), a infrastructurilor inamice de amenajare a teritoriului pentru apărare (amenajări genistice, buncăre etc.), dar şi pentru misiuni militare mai complexe care presun traversarea unor câmpuri de mine sau obstacole terestre speciale.

Sistemul este recunoscut ca fiind foarte fiabil şi uşor de întreţinut tehnic în condiţiile unui teatru de operaţii. În plus, există personal militar ucrainean specializat, care este în măsură să pregătească noii militari pentru întrebuinţarea în luptă a acestui sistem, fără cheltuieli suplimentare. Adică exact cam ce este necesar pentru confruntările militare cu separatiştii din Donbas, după cum consideră unii cunoscători ai tabloului tactic general al luptelor din estul Ucrainei. Aceasta ar explica şi raţiunea pentru care militarii ucrainieni au optat rapid pentru importul acestui tip de armament.

Dar mai este ceva de adăugat. Paradoxal sau nu, în anul 2013, conducerea politico-militară ucraineană a ex-preşedintelui Ianukovici, decisese scoaterea din exploatare a acestui obuzier. Motivul este foarte cunoscut în Europa: un război terestru clasic pe teritoriul ucrainean nu mai era previzibil. După declanşarea confruntărilor ruso-ucrainiene din anul 2014, revista ”Military Balance” consemna că, din cele 312 de instalaţii 2S1 deţinute de Ucraina, 12 au fost total distruse pe durata ostilităţilor din Crimeea, iar 159 erau depozitate în condiţii necorespunzătoare, care au şi generat lucrări suplimentare serioase de restabilire a stării tehnice de luptă (în spaţiul mediatic din Ucraina sunt criticate şi ilustrate şi în prezent condiţiile precare în care s-a avut ”grijă” de aceste armamente). La începutul războiului din Est, forţele ucraineeane aveau la dispoziţie 141 de instalaţii 2S1, din care, ulterior, 10 au fost distruse în lupte, iar 12 au fost capturate de separatişti. După unele calculele ucrainiene, forţele terestre ar mai fi avut nevoie de circa 30-40 de piese 2S1 (2).

De ce a apelat industria de apărare ucraineană la importuri

Ucraina are posibilităţi de a face lucrări de revizii şi reparaţii tehnice capitale la obuzierele 2S1 la Uzina de Reparaţii Shepetovsky. Este însă incert că aici se pot face şi modernizări. Capacităţile acestei uzine sunt limitate, mai ales că armata solicită reparaţii şi la şi alte tipuri de maşini blindate şi piese de artilerie necesare în Donbas, de asemenea, în regim de urgenţă.

De notat este faptul că Ucraina a deţinut licenţa de producţie de serie a acestui tip de obuziere (producţia a început la Uzina de Tractoare Harkov în 1971), linia de fabricaţie fiind însă închisă în anul 1991. Obuzierul a mai fost produs în serie, cu licenţă de fabricaţie, de către Polonia (din 1971) şi Bulgaria (din 1979). Ulterior, numai Polonia şi Rusia au dezvoltat linii de producţie pentru variante modernizate a obuzierelor 2S1. În prezent, Rusia a renunţat la acest model, trecând parcul de obuziere 2S1 la conservare pentru rezerva de război.

În aceste condiţii, Ucraina a rămas cu opţiunea de a achiziţiona variante noi modernizate din Polonia (cea mai costisitoare), de achiziţie a unor instalaţii vechi recondiţionate din state care au în surplus astfel de instalaţii, sau de achiziţiona instalaţii dezasamblate de 2S1, pentru a fi refolosite în propria industrie de apărare. Se înţelege de la sine că orice achiziţie din Rusia este exclusă. Acesta este contextul în care s-a dezvoltat cooperarea tehnico-militară dintre Ucraina, Polonia şi Cehia.

Sunt vehiculate informaţii potrivit cărora era aproape imposibil pentru industria de apărare ucraineana să treacă la construcţia rapidă a unui parc de astfel de armamente. Ca atare, se impunea o cooperare tehnico-militară cu state occidentale. În context trebuie remarcat că, după o lungă perioadă de timp în care complexul militar industrial al Ucrainei a avut de rezolvat probleme serioase de reformare şi reconsolidare, acum dă semnale că a depăşit momentele critice, reuşind să dezvolte armamente noi, ca de exemplu sistemul antiaerian de rachete ”Dnipro”, rachetele anti-navă ”Neptun”.

O concluzie nu poate fi evitată: este prevăzător să se menţină capacităţi de producţie flexibile şi agile ale industriei proprii de apărare pentru orice circumstanţe ale mediului naţional de securitate. Din păcate, acest lucru devine evident pentru planificatorii strategici numai când se ajunge în situaţii grele, complexe sau chiar excepţionale pentru apărarea integrităţii teritoriale a unui stat.

Despre reuşita de a construi o industrie de apărare agilă şi competitivă

Livrările discutate mai sus de materiale militare către Ucraina nu pot fi considerate extraodinar de spectaculoase din punct de vedere al cifrelor de afaceri (potrivit grupului industrial ceho-slovac, acestea sunt estimate la sute de milioane de euro), dar pun în evidenţă câteva aspecte mai importante. În primul rând este de remarcat maniera de dezvoltare a industriei de apărare în state aliate noi din Europa Centrală şi de Est.

Cehia şi Slovacia prezintă un succes în materie, construind împreună un holding industrial puternic ”Czehoslovak Group S.A.- CSG”, pentru a putea relua şi dezvolta o parte din tradiţiile industriale şi de cercetare-dezvoltare comune din zona civilă şi de apărare. Grupul este parte a industriei de apărare cehe şi slovace şi deţine companii în ambele state. Este specializat - şi certificat ca atare, în fabricarea de tehnică militară pentru forţele terestre şi aeriene, pentru efectuarea de operaţiuni de comercializare externă de armamente şi tehnică militară, respectiv pentru modernizarea şi repararea tehnicii militare existente în dotarea celor două state.

De remarcat că acest grup are activităţi comerciale, de producţie şi servicii conexe în domeniul industriei de autovehicule grele, de material feroviar, al industriei aviatice şi celei radio-electronice. În acest fel se evită într-un mod cât se poate de profitabil dependenţa de comenzile de stat pe linie de apărare şi securitate, se asigură finanţarea dezvoltării tehnologiilor şi diversificarea capacităţilor de cercetare tehnologică şi de producţie. Prin urmare, rezultatele economice sunt multiplicate faţă de situaţia dezvoltării în formulă naţională a industriilor de apărare, sau faţă de situaţia în care ar fi existat o limitare strictă la producţia cu destinaţie militară. Cert este că cifrele care descriu puterea industrială, performanţele în afaceri, gradul de competitivitate pe pieţele externe (pe mai toate continentele) sau personalul angajat sunt în creştere evidentă de la an la an.  

Pe de altă parte, este de remarcat şi colaborarea tehnico-militară strânsă dintre industriile de apărare ale statelor membre aliate în formatul Vişegrad (V4). Industriile de apărare din Cehia şi Polonia au capacitatea de a identifica cu uşurinţă oportunităţile de afaceri nu numai în folosul apărării statelor respective, dar chiar şi pentru a comercializa excedentul de tehnică militară veche pe piaţa externă, în zone de criză sau conflict. Cum este cazul livrărilor către Ucraina. Ca să nu mai vorbim de faptul că Ucraina a dat permanent curs invitaţiilor la cooperare în domeniul apărării şi securităţii cu statele V4, de unde şi cunoaşterea foarte bună a acestui potenţial client.

1. Compania ”Escalibur Army” este specializată pe lucrări de reparare, renovare sau modernizare a armamentelor bazate pe platforme militare terestre de provenienţă sau de proiectare sovietică, existente în surplus în statele membre NATO din estul Europei. Activităţile firmei vizează în special valorificarea la extern a tehnicii militare vechi, scoase din exploatare, sau în surplus. 
2. 2S1 "Gvozdika " of the Armed Forces of Ukraine during the war on the Donbass (2014-2015), Mikhail Zhirokhov, ttps://www.ukrmilitary.com/ 2016/01/2s1-gvozdika-in-Donbas-war.html