22 mai 2020

”DEFENDER EUROPE 20” a fost despre blocajul COVID-19. ”DEFENDER EUROPE 2022” va exersa mobilitatea

Sorin Butiri

În condiţiile actualei pandemii a COVID-19, cea mai mare parte din exerciţiile militare care urmau să se desfăşoare în cadrul ”Defender Europe 20” au fost anulate. Chiar dacă ”Defender Europe 20” a fost redimensionat, oficiali militari americani şi europeni au afirmat că vor analiza manevra de forţe şi mijloace realizată din SUA către Europa şi invers, urmând să desprindă concluzii care să se transforme, ulterior, în lecţii învăţate. Noul Comandament Întrunit pentru Sprijin şi Mobilitate (JSEC) va participa la ”Defender Europe 20” în calitate de observator, urmărind să înveţe cum îşi poate îndeplini rolul de coordonator în zona din adâncimea dispozitivului. Dar adevăratul test al JSEC va fi în 2022, pe timpul exerciţiului ”Defender Europe 2022”, când va trebui să demonstreze că noua structură este capabilă să îşi îndeplinească misiunile.

Sursă foto: EUCOM

Comandamentul Întrunit pentru Sprijin şi Mobilitate – scurtă prezentare

Într-un articol publicat de Monitorul Apărării şi Securităţii (MAS), în luna septembrie 2019, se menţiona că, pe 18 septembrie, noul Comandament Întrunit pentru Sprijin şi Mobilitate (JSEC – Joint Support and Enabling Command) a atins faza capacităţii iniţiale (IOC – Initial Operational Capability). Comandamentul este situat în localitatea Ulm din Germania. ”Noul comandament din Ulm va ajuta forţele noastre să devină mai mobile, ceea ce va permite o manevră de forţe şi mijloace la locul şi momentul potrivit” a mai adăugat purtătorul de cuvânt al NATO, Oana Lungescu.

Comandamentul, a cărui înfiinţare a fost aprobată de NATO în 2018, este unul dintre cele două comandamente ale Alianţei a căror misiune este de a asigura mobilitatea echipamentelor şi forţelor militare în caz de criză. Cel de al doilea comandament are sediul în Norfolk şi asigură mobilitatea între America de Nord şi Europa.

Noul comandament de la Ulm are, în prezent, 160 de militari şi, până în 2021, va ajunge la încadrarea completă (280 militari). În timpul unei crize, personalul va fi completat până la 600 de persoane. Comandamentul pentru Sprijin şi Mobilitate de la Ulm este subordonat comandantului suprem al Comandamentului Aliat din Europa (SACEUR), generalul Tod Wolters.

 

Comandamentul Întrunit pentru Sprijin şi Mobilitate – o necesitate 

După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, în 2014, şi intensificarea provocărilor de securitate din sud (războiul din Libia, atacurile brutale ale ”Statului Islamic din Irak şi Levant” / SIIL şi ale altor organizaţii teroriste), NATO a alocat mai multe resurse financiare pentru a face faţă provocărilor de securitate colective şi şi-a schimbat strategia de acţiune, luând în considerare, pe lângă ameninţările non-convenţionale, şi pe cele convenţionale.

Exerciţiile militare desfăşurate în ultimii ani au evidenţiat o lacună în zona de responsabilitate a SACEUR. Dacă în timpul unui conflict se produce un incident semnificativ de securitate la aproximativ 1.000 de kilometri în spatele ”liniei de contact”, responsabilitatea intervenţiei nu este în sarcina niciunui comandant – nici a SACEUR, nici a comandanţilor celor două comandamente întrunite (JFC Brunssum şi Napoli). În aceste condiţii, înfiinţarea  JSEC va permite asigurarea unei zone ”de spate” sigure, concomitent cu asigurarea logistică a celor două JFC, astfel încât acestea să se poată concentra pe îndeplinirea misiunilor primite.

Există trei motive principale care au condus la decizia înfiinţării noului comandament: postura de descurajare şi apărare în actualul mediu de securitate, extinderea NATO şi planificarea.

În primul rând, capacităţile militare ale NATO s-au redus enorm în ultimii 30 de ani. Spre deosebire de perioada Războiului Rece, în prezent, NATO are o prezenţă limitată la flancul estic al Alianţei. Această realitate impune necesitatea unor disponibilităţi şi capacităţi rapide de a consolida forţele de la graniţa estică a NATO - un element esenţial de descurajare şi apărare.

În al doilea rând, odată cu aderarea la NATO a unor ţări din estul şi sud-estul Europei, distanţele s-au mărit. Dacă, până la extinderea NATO, un convoi debarcat în portul Rotterdam trebuia să parcurgă apx. 500 de kilometri până la graniţa de vest a Germaniei, traversând o singură graniţă. Acum, pentru a ajunge la Tallinn (Estonia), distanţa parcursă este de apx. 2.200 de kilometri şi include cinci treceri de frontieră.

De asemenea, în timpul Războiului Rece, a fost acordată o atenţie deosebită planificării manevrei de forţe. Toate planurile erau actualizate pe baza exerciţiilor militare desfăşurate. Unităţile din naţiunile aliate care ar fi intervenit în cazul unei escaladări a situaţiei ştiau foarte clar unde trebuie să ajungă şi pe ce rute. Infrastructura rutieră, navală, fluvială şi feroviară era pregătită să suporte numărul şi greutatea tehnicii care efectua marşul. Odată cu dezvoltarea şi modernizarea tehnicii, precum şi ca urmare a concentrării Alianţei pe misiunile contra-insurgenţă şi contra-terorism din Afganistan şi Irak, multe din aceste planuri au necesitat o re-evaluare. După exerciţiul ”Saber Guardian - 2017”, a fost evidenţiată birocraţia care împiedică manevra de forţe şi mijloace atât între ţările membre ale UE, cât şi în afara acestora, dar şi starea precară de întreţinere sau impracticabilitatea comunicaţiilor rutiere şi feroviare. Aşa se afirma într-un articol din luna  octombrie al MAS, problema cea mai gravă se înregistrează între Germania şi Estonia unde există mai multe râuri majore (Dunărea, Rin, Elba şi Oder) şi peste 4.500 de poduri - dintre care 800 mai lungi de 100 metri. Dacă 1% din aceste poduri ar fi degradate, 5.500 de metri de poduri militare ar fi necesari pentru a le înlocui. În context, şeful geniului din cadrul forţelor terestre americane, generalul locotenent Todd Semonite declara ”Nici SUA, nici statele europene membre ale NATO nu au o cantitate suficientă de poduri de asalt necesare a facilita trecerea acestor obstacole”.

 

JSEC va participa la ”Defender Europe 2022”

În prezent, dezvoltarea JSEC urmează patru linii de efort:

1. definirea rolului JSEC (împreună cu JFC Norfolk şi alte entităţi ale Alianţei Nord-Atlantice), a procedurilor de lucru şi a doctrinei;

2. implicarea statelor interesate la efortul comandamentului şi îmbunătăţirea parteneriatelor în cadrul Alianţei. De asemenea, această direcţie de acţiune implică mediatizarea faptului că JSEC este noul comandament destinat asigurării securităţii şi mobilităţii în adâncimea zonei de responsabilitate a SACEUR;

3. participarea la exerciţii militare. Participarea la exerciţiul ”Defender Europe 2020”, mai mult cu rol de învăţare, dar şi de definire a procedurilor de lucru;

4. construirea infrastructurii informatice şi dezvoltarea acţiunilor JSEC.

Misiunea principală a JSEC are două componente: sprijinul şi mobilitatea forţelor, la solicitarea naţiunilor membre ale NATO.

În primul caz, un posibil scenariu într-o situaţie de criză ar putea implica o naţiune gazdă care nu are capabilitatea de a asigura recepţia şi tranzitul trupelor aliate, fie pentru că forţele naţiunii gazdă sunt angajate într-o operaţie militară, fie pentru că au o capacitate militară limitată. Această naţiune ar putea aborda JSEC pentru asistenţă. Un alt scenariu ar putea consta în punerea sub comanda tactică a JSEC a unor forţe necesare asigurării securităţii unor obiective critice sau itinerarii de deplasare.

Cea de a doua componentă a misiunii JSEC este asigurarea mobilităţii, mai precis facilitarea tranzitului dinspre şi către zona de operaţii a resursei umane, materialelor şi echipamentelor necesare desfăşurării operaţiei militare. În prezent, statele membre NATO sunt responsabile pentru transportul propriilor trupe şi echipamente către şi dinspre zona de operaţii. Aceste manevre de forţe şi mijloace sunt organizate prin acorduri bilaterale. În cazul activării articolului 5, numeroase unităţi vor aflui către zona de operaţii, generând o presiune crescută atât asupra naţiunii gazdă, cât şi asupra naţiunilor de tranzit. Multe state membre NATO nu dispun de capacitatea logistică militară necesară pentru a-şi transporta propriile trupe şi, prin urmare, se bazează pe actualele structuri ale NATO sau pe companii civile de transport. Într-o criză severă, aceste companii civile vor fi supra-încărcate, iar rutele de transport ar fi supra-aglomerate putând genera blocaje. Mai trebuie luate în calcul şi deplasările dinspre ”faţă” către ”spate”, inclusiv militarii morţi şi răniţi, refugiaţii civili sau evacuarea tehnicii avariate sau distruse. Aici ar trebui să intervină JSEC. Pe baza îndrumărilor primite de la SACEUR şi în strânsă coordonare cu membrii şi alte structuri NATO, acesta ar trebui să prioritizeze, sincronizeze şi armonizeze manevra de forţe şi mijloace.

În ceea ce priveşte exerciţiul ”Defender Europe 2020”, comandantul JSEC, generalul locotenent Jürgen Knappe (Germania), a afirmat că acesta ”va fi prima ocazie pentru JSEC să observe şi să înveţe cum îşi poate îndeplini rolul de coordonator în zona din adâncimea dispozitivului”. Afirmaţia comandantului JSEC a fost făcută în condiţiile în care ”Defender Europe 2020” a fost planificat cu mult înainte de înfiinţarea JSEC, iar comandamentul este, în prezent, în etapa de acumulare de resurse umane, informatice şi cunoştinţe. Chiar dacă ”Defender Europe 20” a fost redimensionat, oficiali militari americani şi europeni au afirmat că vor analiza manevra de forţe şi mijloace realizată din SUA către Europa şi invers, urmând să desprindă concluzii care să se transforme, ulterior, în lecţii învăţate.

Pentru a atinge FOC / Final Operational Capability, până în septembrie 2021, JSEC trebuie să desfăşoare cu succes un exerciţiu de certificare. ” Certificarea este obligatorie, dar nu va arăta în realitate ce putem face ”, a afirmat generalul Knappe.

Dar adevăratul test al JSEC va fi în 2022, pe timpul exerciţiului ”Defender Europe 2022” când va trebui să dovedească că noua structură este capabilă să îşi îndeplinească misiunile şi va sprijini naţiunile aliate, uşor şi rapid.