Declaraţia finală a summitului NATO 2019 - Analiză pe text

În perioada 3-4 decembrie a avut loc la Londra Summit-ul aniversar NATO cu ocazia împlinirii a 70 de ani de existenţă. Înfiinţată la data de 4 aprilie 1949, Alianţa Nord Atlantică, pentru a face faţă schimbărilor mondiale,  şi-a adaptat permanent, în cadrul prevederilor Tratatului de la Washington, modul şi aria de executare a misiunilor. Dintr-o alianţă militară aşa cum a fost iniţial concepută, NATO a devenit, în prezent, o alianţă de securitate, apărând statele membre nu numai în faţa unei agresiuni militare dar protejându-le şi „libertatea, valorile pe care le împărtăşim, incluzând democraţia, libertăţile individuale, drepturile omului şi statul de drept”. „NATO rămâne fundamentul apărării colective şi un forum esenţial pentru consultările de securitate şi de decizie între aliaţi”     

Ca în fiecare declaraţie finală a summit-urilor Alianţei de la înfiinţarea organizaţiei în 1949 şi până astăzi, este subliniat conceptul, prevăzut în art.5, „unul pentru toţi şi toţi pentru unul” care este, de fapt, liantul organizaţiei. Au apărut uneori declaraţii ale unor reprezentanţi ai statelor europene şi sondaje de opinie, potrivit cărora unele ţări au sub 50% procentaj al populaţiei care este de acord să trimită trupe în altă ţară NATO ipotetic agresată. Nu trebuie uitat faptul că participarea conf. art.5 nu se  referă numai la participarea cu trupe ci şi cu alte mijloace dintre care furnizarea de informaţii este cea mai importantă.

Urmare a insistenţei Administraţiei Trump de creştere, de către statele europene şi Canada, a contribuţiei la cheltuielile Alianţei, paragraful 2 din declaraţie, precizează faptul că în ultimii 5 ani, a crescut contribuţia statelor non-SUA. Acestea au investit în apărare aproximativ 130 miliarde de dolari SUA. Toate statele membre trebuie, conform programului “Angajamentul de Investiţii în Apărare”, să continue să investească, pentru a face faţă noilor tehnologii agresive, care se pot transforma în noi ameninţări ce apar pe întregul spectru de securitate. Documentul NATO evidenţiază, în acelaşi paragraf faptul că statele membre continuă să investească pentru atingerea obiectivului de 2% din PIB, pentru cheltuieli de apărare.

Trecând succint în revistă ameninţările la adresa securităţii statelor membre ale Alianţei, Declaraţia de la Londra, începe cu Rusia ale cărei „acţiuni agresive constituie o ameninţare la securitatea euro-atlantică”. În acelaşi paragraf sunt menţionate ca ameninţări: terorismul, actorii statali şi non-statali care sunt provocări la adresa ordinii mondiale ca şi ameninţările de tip cyber sau cele hibride.

Tonul declaraţiei de la Londra la adresa Rusiei este mult mai blând decât în cazul declaraţiei de la Bruxelles din 2018. Atunci, ameninţarea Rusiei a fost menţionată pe parcursul a 7 paragrafe pe când în  recenta Declaraţie, acestui agresor la securitatea europeană  i-au fost dedicate doar 9 cuvinte într-un singur paragraf. Ar putea fi acesta un răspuns la dilema vest - europeană, “securitate europeană cu Rusia sau împotriva Rusiei”? Nu trebuie să uităm că deşi a semnat legislaţia de impunere de sancţiuni Rusiei,  Trump, care l-a lăudat pe Putin în campania electorală din SUA, nu l-a criticat nici după preluarea Administraţiei.

Ca un alt argument la poziţia mai conciliantă a NATO la adresa Rusiei, în recenta declaraţie se menţionează faptul că Alianţa Nord – Atlantică „rămâne deschisă oricărui dialog, şi unei relaţii constructive cu Rusia atunci când acţiunile Rusiei vor face ca acesta să fie posibil”. De altfel, în aceeaşi perioadă de timp Putin a declarat că este, oricând. disponibil pentru reînceperea dialogului cu Alianţa Nord-Atlantică.

Declaraţia de la Londra subliniază faptul că NATO îşi va dezvolta şi adapta capacitatea de descurajare şi apărare cu un mix potrivit de capabilităţi nucleare, convenţionale şi de apărare antirachetă. Cât timp există arme nucleare în lume, NATO rămâne o alianţă nucleară.

Alianţa Nord-Atlantică va acţiona în aşa fel încât să asigure creşterea securităţii tuturor, nu numai statelor membre. De aceea NATO a ”întărit parteneriatul cu statele vecine şi mai departe de acestea, adâncind dialogul politic, sprijinul şi angajamentul cu ţările partenere şi organizaţiile internaţionale”.  

NATO va rămâne angajată în politica sa de a menţine uşile Alianţei deschise noilor state democratice pentru a adera la aceasta. Este o promisiune pe care NATO o face la fiecare declaraţie finală şi s-a ţinut ferm de ea.

Prin declaraţia sa finală, de la Londra, Alianţa Nord-Atlantică îşi declară determinarea de a asigura securitatea statelor membre în toate domeniile de interes strategic prin “creşterea rezilienţei societăţilor noastre la fel ca şi infrastructura critică şi securitatea energetică“.

Unul dintre obiectivele Alianţei este acela de a asigura „securitatea comunicaţilor, inclusiv 5G, recunoscând necesitatea de a se baza pe un sistem securizat şi rezilient”. Spaţiul cosmic a fost declarat, pentru prima dată, “domeniu operaţional pentru NATO„. Alianţa Nord-Atlantică  îşi “întăreşte capabilităţile de răspuns la atacurile cibernetice şi îşi consolidează abilităţile  de a se pregăti, descuraja şi a se apăra împotriva tacticilor hibride care subminează securitatea noastră şi a societăţilor”.

Declaraţia de la Londra recunoaşte faptul că  mărirea  influenţei Chinei şi a politicilor sale reprezintă atât oportunităţi cât şi provocări la care statele NATO trebuie să răspundă împreună, ca o Alianţă. În declaraţia finală a Summit-ului din anul 2018 nu era deloc menţionată China. Menţionarea sa acum, poate fi apreciată prin faptul că aceasta a devenit o ameninţare, în creştere, la adresa statelor NATO.

Documentul oficial prezentat liderilor statelor membre spre semnare, face un apel către acestea de a face parte dintr-un grup de reflecţie care să vină în faţa plenului cu soluţii politice pentru a face faţă evoluţiei, uneori neaşteptate, a securităţii globale.

Declaraţia de la Londra este un mesaj de unitate şi solidaritate adresat statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

Faţă de Declaraţia finală a Summit-ului de la Bruxelles care conţinea 79 de paragrafe, recenta declaraţie de la Londra, conţine doar 9 paragrafe. Aceasta nu trebuie interpretată ca o recunoaştere că lumea a devenit mult mai sigură ci prin faptul că acest Summit s-a dorit a fi doar unul aniversar, la 70 de ani de la Înfiinţarea NATO.  

Înainte de Summit, în cadrul unui interviu, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron încercând să convingă statele Uniunii Europene că ţara sa ar trebui să fie liderul european pe probleme de securitate a avut nefericita remarcă potrivit căreia „NATO este în moarte cerebrală”. Ar fi bine ca statele membre NATO să o interpreteze ca pe o necesitate de schimbare a Alianţei care să fie capabilă să reacţioneze la ameninţările unei lumi în schimbare. De altfel Jens Stoltenberg, Secretarul general NATO, a şi subliniat în acest sens “Lumea se schimbă. NATO se schimbă şi el”.