De la OSINT la SOCINT. Cum devine Social Media un teren în dispută între serviciile de informaţii şi societate

Aşa sună cererea de ofertă prin care agenţia guvernamentală a SUA îşi face publică intenţia de achiziţionare a unui program destinat monitorizării social-media, obiectivul declarat fiind de exploatare a mijloacelor de comunicare socială pentru detectarea şi investigarea unei game diversificate de ameninţări la adresa intereselor naţionale ale SUA: grupări teroriste, ameninţări interne, activităţi de crimă organizată.

Şi asta în timp ce, la Moscova, hackerii au reuşit să fure 7,5 Terabiţi de date, unele dintre acestea referitoare la proiecte secrete dezvoltate de FSB pentru a controla reţelele sociale.

Concepte şi domenii noi pentru un Intelligence din ce în ce mai cuprinzător.

Faptul că serviciile secrete îşi obţin datele şi din mass media, virtuale şi non virtuale, nu este un secret, conceptul de open-source intelligence (OSINT) fiind, deja, unul familiar: culegerea de informaţii din surse deschise ... orice informaţii care pot fi obţinute legal din surse publice. Din punct de vedere tehnic, în categoria OSINT intră orice informaţie publică, articole sau comunicate de presă, cărţi sau documente aflate într-o bibliotecă publică, însă, în practică, e vorba în special de informaţii care se găsesc pe Internet.

Informaţiile sunt culese din surse publice de serviciile secrete, dar, la fel de bine, şi de către firme şi organizaţii, datele fiind necesare, în general, formulării de strategii defensive prin cunoaşterea caracteristicilor potenţialului adversar. Colectarea lor e facilitată de diferite instrumente informatice, programe care reuşesc să realizeze scanări complexe, de la preluarea adreselor de email la căutare în social media sau dark web.

Conceptului de OSINT i s-a alăturat în ultima vreme un altul, acela de social media monitoring, termen prezent în acel Request for Proposal prezentat de FBI şi care, la o primă vedere, nu pune mari probleme de înţelegere.

Numai că acesta poate fi întâlnit, de cele mai multe ori, fără a exista delimitări riguroase, alături de social media listening, social media analytics ori social media intelligence. Sau, alături de online analytics, buzz analysis, social media measurement.

Pentru unii, aceste sintagme sunt aproape sinonime, pentru alţii, termenii respectivi denumesc realităţi între care există diferenţe subtile.

De pildă, social media listening ar dezvălui informaţii despre consumatorii de media, se concentrează pe cunoaşterea publicului şi a emoţiilor, în timp ce social media monitoring ar viza doar menţinerea unui punct de referinţă, a unui standard obţinut în relaţie cu publicul ţintă prin social media listening. Social media monitoring ar fi o culegere pasivă de date din social media, în timp ce social media listening presupune o ascultare activă a ceea ce se petrece în mediu şi trecere la acţiune, ceea ce ar însemna că duce social media monitoring la un alt nivel ce implică o analiză mai profundă a ceea ce este observat şi înţeles într-o fază iniţială.

La rândul său, social media intelligence (SOCMINT) se referă la metodele tehnologice utilizate pentru a monitoriza mediile sociale, inclusiv conversaţiile sociale, şi ulterior analizarea şi folosirea conţinutului semnificativ astfel obţinut în luarea de decizii. Termenul a fost introdus într-o lucrare din 2012, de către David Omand, Jamie Bartlett şi Carl Miller, autorii conisderându-l ca cel mai recent membru al familiei de intelligence, împreună cu IMINT, HUMINT, SIGINT, OSINT etc.

Şi pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate la nivel conceptual, fără să fie nici el unitar definit şi fără să fie acceptat ca ramură oficială în intelligence, este vehiculat termenul de SOCINT (Social Intelligence). Laura K. Donohue (The Dawn of Social Intelligence) îl utilizează precizând că este un potenţial membru al colecţiei HUMINT, SIGINT, OSINT... cu referire la datele digitale privind relaţiile sociale, extragerea din surse digitizate (metadate, mass media sociale, informaţii geolocaţionale) de date destinate construirii unei imagini detaliate a reţelelor. La fel de bine, însă, pentru Kerry Patton, SOCINT reprezintă un instrument cheie în operaţiunile de intelligence, presupunând observarea şi analizarea oamenilor şi comunităţilor, înţelegerea aspectelor comportamentale ale relaţiilor şi sistemelor, atitudini şi culturi sociale fiind integrate în analiza informaţiilor colectate pentru a maximiza eficienţa iniţiativelor de securitate.

Social media - o valoroasă bază de date cu acces, aparent, nerestricţionat

În esenţă, pentru a reveni la elementul de interes pentru FBI, social media monitoring este actul de culegere a datelor (de pe platformele sociale) şi de conţinut online (forumuri, blogguri), a căror analiză este necesară pentru a construi, pe baza întelegerii fenomenelor şi evoluţiilor sociale din comunităţile ţintă, o strategie şi a adopta o decizie, în zona de business sau în domeniul securităţii naţionale.

Observarea postărilor online ale concurenţei, dar şi ale domeniului de afaceri propriu, ale unor grupuri ţintă, noile tendinţe, problemele consumatorilor şi multe altele, reprezintă cea mai bună modalitate pentru a identifica oportunităţile de care poate beneficia o anumită marcă sau produs . Companiile folosesc datele din social media pentru a înţelege mai bine baza de clienţi şi pentru dozarea eficientă a eforturilor de marketing. Colectarea acestor date este urmată de o analiză asupra lor destinată înţelegerii publicului, a grupurilor de persoane. Astfel, monitorizarea canalelor sociale şi conversaţiilor online este primul pas. Analizarea datelor obţinute, diferenţierea între autentic şi fake news constituie următoarea etapă către construirea unei strategii, crearea unei campanii de marketing necesitând o analiză detaliată a audienţei în jurul emoţiilor, opiniilor şi comportamentelor posibililor clienţi.

Ori a potenţialilor adversari. Pentru că social media oferă o cantitate imensă de informaţii despre indivizi - preferinţele şi opiniile lor politice şi religioase, şi nu numai, identitatea prietenilor şi a familiilor etc. - care s-au dovedit a fi irezistibile deopotrivă pentru entităţi comerciale, cât şi pentru guverne, pentru agenţiile de securitate, apărare şi ordine publică.

Companiile de transport maritim monitorizează mesajele Twitter şi Facebook ale piraţilor somalezi pentru a înţelege modul în care organizaţiile criminale vizează navele şi îşi planifică atacurile. O postare geografică pe o reţea de socializare a unui luptător aparţinând „statului islamic” poate fi utilă unui serviciu de informaţii.

Analiza datelor obţinute din social media are un potenţial semnificativ în susţinerea operaţiunilor comunităţilor de informaţii, oferind o imagine a ideilor, intenţiilor, opiniilor unor segmente de public relevante. Aşa pot fi identificaţi, de pildă, extremişti şi grupări care se radicalizează. Şi nu în ultimul rând, detaliile obţinute prin astfel de analize ar putea fi utilizate, de asemenea, pentru influenţarea percepţiilor, comportamentului, deciziilor.

Soluţii tehnologice pentru analiza informaţiilor din social media

Comunicarea electronică a sporit capacitatea de a transfera şi utiliza rapid cantităţi mari de date, dar a generat şi noi vulnerabilităţi. Volumul mare şi diversitatea de informaţii din social media - numai utilizatorii Twitter pot posta câte 500 de milioane de tweet-uri pe zi, fotografii, videoclipuri şi actualizări de stare, profiluri care includ de multe ori detalii personale - crează probleme de selecţie a informaţiilor relevante necesare în planificarea şi derularea de operaţiuni civil-militare destinate atingerii unor obiective de apărare şi securitate.

Procesarea cantităţii uriaşe de date necesită instrumente specifice, programe destinate colectării în timp real a datelor privind ameninţările şi evenimentele de securitate, algoritmi care să permită înţelegerea activităţilor unui grup criminal sau terorist, să contribuie la identificarea acestora, să permită cunoaşterea opiniei publice, dar şi modificarea ei, să permită, de ce nu, prognoze.

Culegerea datelor, dar mai ales selectarea şi extragerea informaţiilor relevante, are nevoie de software special conceput, de crawlere web (programe de căutare) care realizează un prim nivel de selecţie şi reducerea cantităţii de informaţii ce pot fi puse, ulterior, la dispoziţia analiştilor.

În social media monitoring există un număr însemnat de instrumente informatice care diferă în funcţie de acurateţea şi viteza de selectare a datelor, capacitatea de a utiliza mai multe limbaje, inclusiv slang (comunicarea în jargon) şi emoji (comunicarea prin ideograme), de a analiza opiniile subiective din spatele postărilor, capacitatea de integrare. Este vorba de software de analiză a aplicaţiilor web, majoritatea funcţionând prin accesarea continuă a site-urilor şi indexarea acestora.

Mai cunoscute publicului larg ar fi Google Analytics, Twitter Analytics, Facebook Insight. Potrivit unui raport al Electronic Privacy Information Center din 2018, intitulat sugestiv Supravegherea guvernamentală a spaţiului public, există un număr însemnat de instrumente destinate social media monitoring, număr aflat în creştere semnificativă în ultimii ani. În SUA, peste 500 de companii, politicieni, organe federale, agenţii de intelligence, contractori din domeniul apărării, forţele armate au achiziţionat astfel de produse: XI Social Discovery, Geofeedia, Dataminr, Duanmi, MediaSonar, SocioSpyder.

CIA deţine chiar fond de investiţii, In-Q-tel, înfiinţat în 1999, pentru a identifica soluţii inovatoare de tehnologie în sprijinul misiunii agenţiei şi comunităţii americane de informaţii. Potrivit prezentării de pe site-ul propriu, „de la boom-ul dot-com până la epoca inteligenţei artificiale, In-Q-tel” a fost interesat de instrumente revoluţionare de tehnologie „pentru a ajuta comunităţile de informaţii şi apărare să păstreze naţiunea în siguranţă”. Alături de investiţiile în domeniul social media, In-Q-tel a dezvoltat un laborator de tehnologie specială în Silicon Valley, numit Lab41, unde specialişti din comunitatea de intelligence şi industria tehnologică sunt preocupaţi să obţină o mai bună înţelegere a modului de a lucra cu - şi în cele din urmă de a folosi - analiza datelor.

În 2004, FBI a devenit şi el partener In-Q-tel, au urmat Agenţia de Informaţii a Apărării, în 2005, Agenţia Naţională de Securitate, în 2009, Departamentul pentru Securitate Internă, în 2010.

In-Q-Tel a investit, printre altele, în Visible Technologies şi Palantir Technologies, importanţi furnizori de instrumente destinate social media monitoring. Software-ul Visible Technologies monitorizează Twitter, Facebook, Flickr, YouTube, Amazon, şi este capabil de urmărirea în timp real a comunicaţiilor şi realizarea de analize. Palantir Technologies, start up deţinut de Peter Thiel, cofondator PayPal, membru în consiliul de administraţie al Facebook este, printre altele celebru pentru că ar fi ajutat, prin tehnologia sa, la prinderea lui Osama bin Laden.

La rândul său, FBI are contract de utilizare a algoritmului furnizat de Dataminr, capabil să monitorizeze Twitter, şi a achiziţionat SocioSpyder, software de investigaţie care adună date de pe mai multe platforme social media.

Între timp, Agenţiile de informaţii au devenit parte din fenomen, având propriile pagini / conturi de Facebook şi Twitter şi utilizează social media atât ca sursă de culegere de date şi creare de intelligence, cât şi ca pe o modalitate de prezentare, de interacţiune cu opinia publică.

Exploatarea social media între legalitate şi dreptul la confidenţialitate 

Monitorizarea reţelelor sociale este legală, însă chiar dacă informaţiile în cauză sunt, din punct de vedere tehnic, open source, iar creatorii instrumentelor de monitorizare susţin că ele acţionează doar asupra a ceea ce este public disponibil, folosirea datelor astfel obţinute pentru investigaţii sau operaţiuni interne de către servicii poate fi problematică.

Criticii susţin, de exemplu, că, în lipsa unei minime supravegheri, angajaţi ai agenţiilor de intelligence ar putea fi tentaţi să folosească instrumentele de social media monitoring de care dispun pentru a compila informaţii despre personalităţi politice, jurnalişti şi alte persoane şi să exploateze aceste informaţii pentru a obţine avantaje politice. Mai susţin, de asemenea, că algoritmii de monitorizare a social media pot fi discriminatorii şi pot avea rate de eroare ridicate. Lee Rowland, avocat în cadrul Uniunii pentru Libertăţi Civile Americane, afirmă că există o tendinţă periculoasă a guvernului, bazându-se pe companiile de tehnologie, „de a construi dosare masive asupra oamenilor”, folosind nimic altceva decât „un discurs protejat constituţional”.

Privacy International, societate britanică de caritate cu sediul la Londra, care apără şi promovează dreptul la confidenţialitate, sugerează, de pildă, că ar fi necesar ca termenul SOCMINT, definit ca exploatarea analitică a informaţiilor disponibile în reţelele de social media, să fie utilizat ca un concept distinct de OSINT, considerând că supravegherea mijloacelor de comunicare socială ar trebui eliminată din definiţia OSINT. S-ar asigura astfel o reglementare mai nuanţată a zonei, cu politici şi măsuri de protecţie care să ţină cont de natura unică şi specifică a social media, aceea de spaţiu dificil de încadrat în public sau privat.

Culegerea, utilizarea, difuzarea şi păstrarea datelor din social media de către agenţiile de intelligence ar trebui să implice cunoaşterea şi utilizarea adecvată a elementelor de drept intern şi internaţional, respectarea unor principii de etică şi aplicarea unor măsuri destinate respectării confidenţialităţii.

Şi nu doar de către comunitatea de intelligence. Şi nu doar de către SUA. Facebook îţi află preferinţele culinare. Uber ştie unde călătoreşti de obicei. În China, până în 2020, toată populaţia va fi înscrisă într-o vastă bază de date naţională şi fiecărui cetăţean îi va fi atribuit un scor de credit social, astfel că în funcţie de punctaj, un angajator îşi poate evalua viitorul angajat, iar un proprietar viitorul chiriaş.

Într-o lume descrisă de Eric Schmidt (directorul Google) că produce la două zile mai multă informaţie decât a produs din zorii civilizaţiei până în prezent, e nevoie de păstrarea  rezonabilului între nevoia de asigurare a securităţii şi necesitatea păstrării intimităţii, a protejării vieţii private şi drepturilor personale, după cum este necesar un răspuns la aşteptările publice de transparenţă.