Dacă ceva a mers cu adevărat prost în Armata României, acestea sunt achiziţiile militare

Chiar dacă Armata României a început un amplu proces de achiziţii militare de aproape opt ani şi au fost semnate contracte de achiziţii de peste 10 miliarde euro, majoritatea armelor folosite acum de militari sunt de concepţie sovietică, de la armamentul individual şi de grupă, la piese de artilerie, tancuri, transportoare până la nave.

Cel mai simplu ar fi fost introducerea unei noi arme de asalt. Programul nu ar fi costat mult, nu necesita o mare complexitate şi se putea folosi infrastructura de producţie din ţară. S-a început un program de cercetare-dezvoltare la MapN cu aproape 20 de ani în urmă, au fost şi încercări timide de achiziţii externe, dar până la urmă nu s-a realizat nimic. Ministrul Apărării promitea anul trecut că militarii vor primi armament de infanterie nou. Anul acesta promite acelaşi lucru.

Un alt program care trebuia implementat rapid a fost cel al aeronavelor F-16 luate din stocurile Portugaliei şi Norvegiei. Programul a început în 2012, iar astăzi avem doar două escadrile complete şi două avioane din cea de-a treia escadrilă. Şi vorbim de aeronave vechi, unele mai trebuie şi modernizate. Ucraina a trecut pe lângă noi cu viteza luminii, a primit aeronave F-16 şi şi-a pregătit şi piloţii în aşa fel încât au şi doborât primul avion rusesc Su-35, mult mai modern.

O altă achiziţie care a dat bătăi de cap a fost cea pentru transportoarele Piranha 5, contract semnat în 2017. După opt ani, avem doar o brigadă dotată cu acest blindat, o a doua este în curs de dotare şi s-au înregistrat mai multe întârzieri.

Se vorbeşte tot mai mult de necesitatea sistemelor de rachete antiaeriene, şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, recunoştea în urmă cu câteva săptămâni că nu avem destule pentru a apăra graniţa cu Ucraina. România a semnat în 2017 un contract guvern la guvern pentru şapte sisteme cu rază lungă PATRIOT. Astăzi avem doar două operaţionale, unul în curs de operaţionalizare şi alte patru comandate.

Luni, MApN a anunţat că a finalizat licitaţia pentru sistemele antiaeriene SHORAD/VSHORAD, de 1,9 miliarde euro, fără să anunţe câştigătorul, cel mai probabil compania Rafael din Israel, cu sistemul Spyder. De ce această secretomanie? Important este în cât timp aceste sisteme vor veni şi cum vor fi integrate cu cele PATRIOT. La final, ar trebui integrate inclusiv cu Aegis Ashore de la Deveselu.

De asemenea, vor fi cumpărate şi sisteme antiaeriene portabile Mistral 3, cu 700 de milioane euro. MApN analizează ca parte din bani să vină de la UE.

Există chiar şi o categorie de forţe unde nimic nu pare să funcţioneze normal: Forţele Navale. În 2018, se lansa licitaţia pentru rachetele de coastă, cu offset de 80%. MApN a anulat licitaţia, a semnat un contract guvern la guvern mai scump, fără offset de data aceasta, şi ni se spunea că, în 2024, vom primi sistemele de rachete antinavă. Nu le-am primit nici până acum.

Dar, de departe, achiziţia cu cele mai multe semne de întrebare este cea pentru corvete. Acest program a fost desemnat esenţial prin două hotărâri CSAT, S-147/2007 şi 174/2016. Suntem în 2027, la mai bine de 20 de ani de la iniţiere, şi nici măcar nu mai există o astfel de licitaţie pe rol. Surse militare ne spun că vom cumpăra fără licitaţie o singură navă de patrulare de la turci. De ce una singură? Nu mai avem nevoie de patru? Ne place să cumpărăm mai multe tipuri doar să-i enervăm pe cei de la logistică?

Se vorbeşte atât de mult de drone aeriene, terestre şi maritime şi am văzut cum Ucraina a reuşit să oprească ofensiva rusă bazându-se pe astfel de sisteme, dar exact la acest capitol pare că Armata Română nu are nicio strategie clară de implementare. Ultima achiziţie a fost de un singur batalion de tancuri Abrams, exact când Kievul anunţa că retrage tancurile grele din prima linie, deoarece sunt prea expuse la drone.

În achiziţiile militare, mai ales la licitaţii, au fost atât de multe probleme că presa s-a şi plictisit să le mai relateze. Este greu să dai vina pe cineva, deoarece sunt puţine informaţii despre cauzele reale ale acestor probleme, care pun în pericol securitatea naţionlaă.

Surse din apărare ne-au spus că au fost situaţii în care factorul politic s-a implicat pentru blocarea unor achiziţii deoarece ar fi afectat deficitul. În alte situaţii au fost influenţe politice pentru anumite programe sau tipuri de armament pe anumite platforme. O altă problemă destul de serioasă ar fi legislaţia stufoasă, din cauza asta şi s-a mers foarte mult pe contracte guvern la guvern, în special cu Statele Unite (PATRIOT, HIMARS, Piranha 5, F-35) şi Turcia (Bayraktar TB2).