25 iulie 2020

Cursa pentru înarmare şi supremaţia militară în spaţiul cosmic relansată

Cristian Eremia

Militarizarea spaţiului cosmic a devenit o realitate strategică, iar ipoteza ca spaţiul va deveni o arenă pentru viitoare ostilităţi militare pare o chestiune deja clarificată de acţiunile puterilor militare care pot angaja eforturi pe această dimensiune: SUA, China şi Rusia. La modul declarativ, Rusia se exprimă pentru adoptarea unei rezoluţii a CS al ONU pentru prevenirea relansării unei curse a înarmării spaţiale, dar nu renunţă la niciun program care i-ar putea asigura drumul către de supremaţia militară în domeniu. Rusia critică vehement noua Strategie de apărare spaţială a SUA - apărută în iunie 2020, care stabileşte că spaţiul cosmic este o zonă specială cu potenţial militar şi care va aduce cea mai importantă reformă din istoria programelor militare spaţiale americane. Strategia americană mai este criticată de instituţiile ruse şi chineze de stat pentru că aduce acuze serioase la adresa Rusiei şi Chinei pentru militarizarea netransparentă a Cosmosului. China îşi consolidează capabilităţile spaţiale militare, contrar poziţiei politice oficiale exprimată de autorităţile sale comuniste, extrem de vocală împotriva militarizării spaţiului.

Sursă foto: Profimedia

Accesul sporit la tehnologii moderne cu costuri mai acceptabile va genera proliferarea sistemelor spaţiale militare şi cu dublă destinaţie, consecinţa imediată fiind aceea că mai multe state vor trece la integrarea sistemelor spaţiale în arhitectura generală a capabilităţilor militare naţionale. Dezvoltarea din ce în ce mai frecventă a tehnologiilor spaţiale cu dublă utilizare va face mai dificilă delimitarea clară a echipamentelor spaţiale cu destinaţii paşnice de cele cu misiuni militare potenţial ostile. De aici şi reducerea încrederii reciproce între puterile militare concurente.

Noua Strategie americană de apărare spaţială

În dezvoltarea noii Strategii de apărare spaţială a SUA, Departamentul american al apărării pleacă de la premiza că spaţiul a devenit un mediu strategic distinct, ceea ce presupune schimbări la nivelul politicii de apărare, a strategiilor militare, a planificării operaţiilor şi a investiţiilor în noi capabilităţi spaţiale militare. Pe scurt, asta va însemna cea mai importantă ”transformare din istoria Programului spaţial al SUA de securitate naţională”, care va asigura superioritatea sau supremaţia militară a SUA la nivel global în condiţiile unei mari concurenţe de putere. În sinteză, Strategia de apărare spaţială a SUA stabileşte o dezvoltare în etape a apărării spaţiale pentru următorii zece ani, pe patru ”linii de efort”:

(1) Realizarea unui avantaj militar cuprinzător în Cosmos, prin construirea Forţelor Spaţiale, adoptarea fundamentelor doctrinare de putere spaţială, construcţia şi dislocarea de capabilităţi spaţiale (inclusiv a unor capabilităţi care să contracareze utilizarea ostilă a spaţiului), perfecţionarea capabilităţilor de informaţii militare, de comandă şi control (C2), care să asigure superioritate militară în domeniul spaţial.

(2) Integrarea puterii spaţiale în operaţiile militare naţionale, întrunite sau combinate, prin capacitarea USSPACECOM pentru a planifica şi executa operaţii spaţiale întrunite şi combinate într-un conflict militar, prin realinierea autorităţii operaţionale şi actualizarea regulilor de angajare, respectiv prin integrarea aliaţilor şi partenerilor în planificarea şi ducerea de operaţii, în exerciţii şi activităţi de informaţii militare.

(3) Modelarea mediului strategic spaţial, cu precădere prin descurajarea agresiunilor adverse împotriva capabilităţilor spaţiale ale SUA, promovarea de standarde şi norme de comportament militar în Cosmos favorabile SUA şi aliaţilor săi.

(4) Cooperarea cu aliaţii interesaţi, cu partenerii, industria şi alte agenţii de stat ale SUA, prin alinierea politicilor spaţiale, extinderea cooperării în procesele de cercetare, dezvoltare şi achiziţii de tehnologii militare spaţiale.

Înfiinţarea Forţelor Spaţiale (USSF) - cea mai nouă categorie a Forţelor Armate ale SUA şi a Comandamentului Spaţial (USSPACECOM), precum şi realizarea unei reforme semnificative de achiziţii militare în domeniul spaţial au pavat calea pentru extinderea puterii spaţiale a SUA la nivel global. În aceste condiţii, Departamentul apărării îşi propune să întreprindă în viitor acţiuni inovatoare şi îndrăzneţe pentru a asigura superioritatea SUA în Cosmos, precum şi interesele lor vitale pe această dimensiune.

Împreună împotriva SUA, pe cont propriu în cursa pentru înarmare spaţială

Strategii americani consideră că spaţiul nu este ”un sanctuar” ferit de atacuri, iar sistemele spaţiale americane sunt ţinte potenţiale la toate nivelurile unui conflict militar. China şi Rusia (n.n. - în această ordine) reprezintă cele mai mari ameninţări strategice, imediate şi durabile, la adresa apărării spaţiale a SUA. Ameninţări în dezvoltare, dar de anvergură mai mică, pot proveni din Coreea de Nord şi Iran.

Strategia americană stabileşte că politicile militare spaţiale chineze şi ruse sunt agresive şi permit dezvoltarea, testarea şi desfăşurarea unor capabilităţilor militare strategice în spaţiu, iar doctrinele lor militare permit angajarea de conflicte militare şi extinderea acestora în spaţiul cosmic. Strategii americani susţin că ambele state fabrică şi dislocă arme în Cosmos ca şi mijloace de reducere a eficacităţii militare a SUA şi aliaţilor acestora, ceea ce reprezintă o provocare la libertatea de operare în spaţiu. China şi Rusia sunt la curent cu ”dependenţele critice ale SUA” de spaţiul cosmic şi au dezvoltat doctrine, organizaţii şi capabilităţi special dedicate pentru a interzice sau a îngreuna accesul sau operaţii militare americane în spaţiul cosmic.

Totodată, ambele state sunt angajate individual în cursa pentru înarmare spaţială şi au trecut la utilizarea extinsă în interes naţional a spaţiului cosmic, inclusiv pe dimensiunea militară. Doctrinele militare chineze şi ruseşti stabilesc că spaţiul cosmic este foarte important pentru ducerea unui război modern şi consideră imperios necesară utilizarea de arme anti-capabilităţi militare spaţiale americane, ca şi mijloc esenţial pentru reducerea puterii militare a SUA, respectiv pentru câştigarea viitoarelor războaie. Mai mult, China şi Rusia au dislocat arme spaţiale şi pentru a descuraja şi contracara potenţiale intervenţii militare ale SUA din spaţiu într-un conflict militar local sau regional.

Răspunsul Moscovei la noua Strategie spaţială a SUA

Astfel nu este de mirare că, în ultima lună, înalţi reprezentanţi ai Moscovei au (re)început să acuze Washingtonul că încearcă să militarizeze Cosmosul, să dezvolte noi sisteme de arme spaţiale şi să treacă la desfăşurarea de acţiuni militare în spaţiul cosmic. Ca atare, nu sunt excluse ciocniri militare ruso-americane în Cosmos. MAE rus afirmă că Moscova face tot posibilul pentru a preveni dezvoltarea unui astfel de scenariu, deşi până în prezent nu ar fi reuşit să convingă SUA de necesitatea de a conlucra în vederea stopării cursei de înarmare în spaţiul exterior şi desfăşurării de armamente grele în Cosmos.

În parlamentul rus se admite că o foarte costisitoare cursă a armelor spaţiale poate fi accelerată şi scăpată de sub control, dar că Rusia nu se teme pentru că deţine deja mijloace militare necesare pentru a plasa în Cosmos personal militar şi echipamente militare de luptă ale Forţelor Aero-Cosmice (VKS) ruse. Gruparea cosmică rusă actuală şi de perspectivă ar fi capabilă să facă faţă ameninţărilor americane. Există voci interesate la Moscova care se arată convinse că o cursă de înarmare spaţială cu Rusia va ruina economic SUA. Moscova acuză, în afară de SUA, unele state europene care, la ultima conferinţă internaţională pentru dezarmare, nu au acceptat instrumente diplomatice propuse împreună cu Beijingul pentru stoparea cursei de înarmare cosmică. Ar fi vorba despre un tratat internaţional de dezarmare spaţială. SUA sunt acuzate şi de faptul că nu au acceptat ideea unei rezoluţii a CS al ONU pe aceeaşi speţă.

Rusia nu acceptă, ba chiar evită să vorbească despre circumstanţele reale create de lipsa de încredere a occidentalilor în Moscova, mai ales după momentul Crimeea 2014. Ca să nu mai vorbim despre totala lipsa de încredere a occidentalilor, în mod particular a SUA, în autorităţile comuniste ale Chinei, care sfidează normele mondiale elementare cu lipsa de transparenţă privind afacerile militare proprii. De altfel, Moscova omite - cel mai probabil cu premeditare, să facă referiri la provocările şi pericolele generate de China, inclusiv în ceea ce priveşte înarmarea spaţială şi pregătirile de război cosmic.

Parlamentarul rus Sherin proclamă superioritatea rusă în Cosmos - ”în acest domeniu noi suntem lideri ... deţinem mijloace pentru dislocarea de personal militar în Cosmos” (este vorba despre Gruparea cosmică rusă şi mijloacele aero-spaţiale de transport a cosmonauţilor pe orbită), desemnând China ca fiind de facto un stat concurent pentru SUA în domeniul înarmării spaţiale.

În aceeaşi logică politică, Moscova omite să accepte ca fiind îndreptăţite acuzele şefului Comandamentului Spaţial american, John Raymond, la adresa VKS ruse privind desfăşurarea de experimente cu racheta DA-ASAT (rachetă anti-satelit cu interceptare directă), care reprezintă ”un alt exemplu că ameninţările la adresa sistemelor spaţiale ale SUA sunt reale, serioase şi în continuă creştere”. Oficialul american a mai subliniat că testarea unor arme noi ruseşti este ”o dovadă suplimentară a propagandei ipocrite a Rusiei privind controlul armelor spaţiale”. Moscova încearcă să limiteze capabilităţile SUA în Cosmos, în timp ce Rusia nu ”taie” niciun program de înarmare spaţială. Ca atare, potrivit oficialului american, SUA sunt în dreptul lor legitim să descurajeze orice agresiune sau activitate ostilă în spaţiul cosmic. Concret, este vorba despre încercările Rusiei şi Chinei de câştigare a supremaţiei militare în Cosmos, este vorba despre diferite noi arme spaţiale ale acestor două state care ar putea nimici sateliţii militari americani. Şi mai este vorba despre gradul de toleranţă şi de încredere reciprocă între cele trei puteri militare, care se reduce pe zi ce trece.     

Lipsa de transparenţă a Chinei acoperă şi activităţile militare spaţiale

Agenţia de Informaţii pentru Apărare a SUA (DIA) avertiza încă de acum un an într-un raport public asupra faptului că China îşi consolidează capabilităţile spaţiale militare, contrar poziţiei politice oficiale exprimată de autorităţile comuniste, extrem de vocală împotriva militarizării spaţiului. Deşi realizările ”secrete” chineze în materie de tehnologii şi capacităţi militare spaţiale nu reprezintă ceva neapărat de noutate, ceea ce produce o preocupare majoră pentru Pentagon ar fi faptul că militarii chinezi devin din ce în ce mai experimentaţi în militarizarea tehnologiilor spaţiale comerciale şi testarea în Cosmos a unor tehnologii cu dublă utilizare, care ar putea fi folosite în misiuni militare spaţiale.

Dincolo de propaganda de stat, strategii militari chinezi consideră că abilitatea de a utiliza sistemele dislocate în spaţiu pentru a interzice acţiunile adversarilor este esenţială în angajarea unui război modern. DIA sugerează că noile capabilităţi spaţiale chineze ar trebui să asigure descurajarea SUA sau a altor state pentru a interfera în conflictele militare din regiunea Asia-Pacific.

China derulează programe paralele pentru sateliţi de comunicaţii militare şi comerciale, deţinând circa 30 de sateliţi. Din puţinele date publice, rezultă că, în 2020, China îşi va completa Gruparea globală cu 27 de sateliţi pentru navigaţie ”Beidou”, menţinând simultan o Grupare regională care să acopere Asia. Rapoarte ale unor analişti independenţi arată că Beijingul acţionează în ultimii ani pentru realizarea unui veritabil arsenal de arme anti-capabilităţi spaţiale adversare, cum ar fi arme cu energie direcţionată anti-satelit, sau rachete anti-satelit. Deşi, aşa cum a obişnuit deja auditoriul internaţional, China nu a recunoscut public existenţa vreunui program de arme anti-capabilităţi spaţiale. Specialiştii nu uită însă că în 2007, Beijingul a confirmat că a folosit o rachetă anti-satelit pentru a distruge un satelit meteorologic propriu.

Rusia nu vrea să cedeze în faţa SUA şi a Chinei   

Programul Cosmic al Rusiei, de consolidare şi înarmare a Forţelor Aero-Cosmice (VKS) este în plină desfăşurare. Potrivit unui bilanţ provizoriu al Programului rusesc de stat 2020 pentru înarmare, ponderea armelor noi sau moderne în cadrul VKS este de circa 75%. Probabil că generalul rus Sergey Surovikin – comandant şef al VKS, nu exagerează prea mult cu realizările ruse, având în vedere atenţia specială şi fondurile consistente alocate de Putin pentru industriile aero-spaţiale şi de rachete. Asta nu înseamnă că VKS şi industria de apărare de profil nu au probleme serioase legate de finanţarea insuficientă, sau de acces la tehnologiile de vârf occidentale.

Practic s-a trecut la reechiparea tehnică a Grupării orbitale ruse de nave spaţiale militare. Noul satelit de cercetare Bars-M este gata de a intra în exploatare. În prezent, Gruparea orbitală a Rusiei deţine 150 de nave spaţiale cu diverse destinaţii, din care peste 90 operează în interesul Ministerului rus al apărării. Acestea realizează o gamă largă de misiuni - comunicaţii, informaţii militare, navigaţie, meteorologie, teledetecţie şi monitorizarea situaţiei, sau ştiinţifice. A fost perfecţionată fiabilitatea navelor spaţiale şi durata de viaţă a acestora pe orbită, care se ridică acum la circa 15 ani. Programul de stat 2027 pentru înarmare urmăreşte consolidarea Grupării orbitale a VKS, precum şi realizarea unui sistem de protecţie a acesteia împotriva contra-acţiunilor externe.

Generalul rus a mai informat că VKS lucrează în continuare la construcţia aşa numitului Sistem Cosmic Unic (EKS), care va permite asigurarea misiunilor militare de control global a întregii suprafeţe terestre, precum şi creşterea eficacităţii sistemelor de comandă/control C2 ale forţelor ruse în condiţii de contra-acţiuni cu bruiaj inamic masiv.

În acest an este prevăzută finalizarea testării unui complex cosmic de comunicaţii militare cu aparate cosmice ”Blagovest” pe orbită geo-staţionară, iar până în 2024 este planificat să se finalizeze desfăşurarea Grupării orbitale de aparate cosmice. În 2022 este planificată ”a treia etapă”, cea de dislocare a Sistemului Satelitar Unificat de Comunicaţii, iar din 2023 va începe desfăşurarea Sistemului cosmic de informaţii militare pe orbită înaltă. În construcţie se mai află Sistemul unificat de comandă ”Topaz” dedicat VKS, care va permite controlul aparatelor spaţiale pe toate tipurile de orbite.

Cursa pentru înarmare spaţială şi Tratatul New START

Cursa pentru înarmare spaţială are influenţă şi asupra negocierilor americano-ruse privind prelungirea după februarie 2021 a Tratatului New Start. Rusia şi SUA nu pot ajunge la un compromis cu privire la prelungirea Tratatului privind reducerea şi limitarea armelor ofensive strategice, aşa cum nu au putut tranşa nici cursa înarmării spaţiale. Probabil şi din cauza faptului că SUA invocă includerea Chinei în negocieri.

Fostul preşedinte rus, Dmitry Medvedev, acuză SUA de lipsa ”unui dialog onest”. În acelaşi timp, Departamentul de Stat al SUA a anunţat recent că doreşte ca Tratatul New Start să acopere şi noile arme ”exotice” ale Rusiei. Iar noile arme strategice cosmice ruse intră cel mai probabil în categoria ”armelor exotice”.