Cum va răspunde NATO la colapsul Tratatului INF?

Ca urmare, subiectul central al primei zile a ministerialei l-a reprezentat discutarea modalităţilor în care Alianţa trebuie să răspundă la dezvoltarea şi dislocarea de către Moscova a sistemelor de rachete Novator 9M729 (SSC-8 în terminologie NATO), care reprezintă o sursă majoră de ameninţare pentru cea mai mare parte a aliaţilor europeni (practic, cu excepţia Portugaliei, întregul teritoriu european se află sub ameninţarea potenţială a acestui sistem de armament).

Tratatul INF a fost încheiat în 1987, între Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi a reprezentat o piesă esenţială a arhitecturii globale de control al armamentelor, cu o contribuţie importantă la echilibrul strategic de după încheierea Războiului Rece. Obiectul aplicării sale l-a constituit  eliminarea rachetelor nucleare şi convenţionale cu rază de acţiune cuprinsă între 500 şi 5.500 de kilometri, lansate de la sol.

Dezvoltarea şi implementarea de către Rusia a sistemului de rachete cu rază intermediară de acţiune SSC-8, cu capabilităţi duble – convenţionale şi nucleare, încalcă spiritul şi litera tratatului. În ciuda eforturilor diplomatice, a sancţiunilor economice şi a mesajelor de natură militară transmise de SUA şi Alianţă, Kremlinul a refuzat să revină la respectarea tratatului. Ca urmare, Statele Unite au anunţat suspendarea obligaţiilor ce le revin în temeiul Tratatului INF la 1 februarie a.c., cu acordarea unei perioade de 6 luni Rusiei pentru a reveni la respectarea prevederilor acestuia. Într-o mişcare în oglindă, Kremlinul a făcut paşi similari, prin decizia Dumei de Stat, iar recent Ministerul rus de externe a definit situaţia actuală în termenii crizei rachetelor din Cuba (1962).

În acest context strategic tot mai complicat, NATO este în plin proces de evaluare a implicaţiilor de securitate ale noilor dislocări de rachete ruseşti în Europa şi discută măsurile care trebuie adoptate pentru consolidarea propriei posturi de descurajare şi apărare. Este mai mult decât evident că rezultatul trebuie să fie credibil şi robust, în sensul contracarării oricărui avantaj militar potenţial al Moscovei faţă de Alianţă, rezultat din încălcarea repetată a prevederilor tratatului.

În unele cercuri aliate se vorbeşte inclusiv de potenţiala revizuire a Conceptul strategic al NATO din 2010 şi a Posturii de descurajare şi apărare din 2012, în sensul reflectării de o manieră  adecvată a degradării mediului internaţional de securitate. Având în vedere mixul pe care se bazează actuala postură, format din cababilităţi convenţionale, nucleare şi de apărare antirachetă, orice proces de revizuire trebuie să aibă în vedere determinarea celei mai eficiente combinaţii din cele trei elemente pentru asigurarea unei apărări cât mai eficiente a aliaţilor.

Din briefingurile prezentate de oficiali NATO şi din comunicările Secretarului general pe acest subiect a rezultat că Alianţa nu urmăreşte să duplice în oglindă acţiunile Rusiei, fiind scoasă din calcul potenţiala dislocare în Europa a unor sisteme terestre de rachete nucleare cu raza medie de acţiune, aşa cum s-a întâmplat în anii 80 ai secolului trecut. De altfel, o astfel de evoluţie este respinsă în prezent de cea mai mare parte a societăţilor ocidentale. Pe de altă parte, este asumată nevoia de contracarare a acţiunilor Rusiei prin care au fost încălcate regulile jocului în vederea restabilirii echilibrului strategic. În mod repetat, Secretarul general NATO a dat asigurări că Alianţa nu se va implica într-o nouă cursă a înarmării în Europa, evoluţie care este destul de greu de imaginat în condiţiile în care o serie de state occidentale sunt tot mai înclinate să negocieze cu Moscova, inclusiv în ceea ce priveşte conturarea unui sistem general de control al armamentelor. De altfel, Stoltemberg a şi anunţat decizia de a organiza, în cursul săptămânii viitoare, o nouă reuniune a Consiliului NATO-Rusia, ca o ultimă încercare de a elimina tensiunile, convinge Moscova să abandoneze sistemele de rachete SSC-8 şi, în final, de a salva Tratatul INF.

La modul concret, în cele două reuniuni care au avut loc în după-amiaza zilei 26 iunie (Grupul de Planificare Nucleară/NPG şi Consiliul Nord-Atlantic/NAC), miniştrii au agreat un set de măsuri politice şi militare pentru consolidarea posturii de apărare şi descurajare, care urmează să intre în vigoare în data de 2 august, anul curent, în condiţiile în care Rusia nu revine la respectarea totală şi verificabilă a prevederilor Tratatului INF. Este vorba de creşterea semnificativă a programului de exerciţii al NATO, consolidarea capabilităţilor de Intelligence, supraveghere şi recunoaştere (ISR) şi a capabilităţilor aeriene şi de apărare anti-rachetă. Un întreg set de măsuri vizează dezvoltarea forţelor convenţionale aliate şi adaptarea posturii acestora. Totodată, pachetul de măsuri cuprinde acţiuni specifice pentru menţinerea credibilităţii capabilităţilor nucleare aliate, în vederea realizării eficiente a funcţiei sale de descurajare. Din perspectivă politică, este asumat sprijinul şi angajamentul aliaţilor pentru participarea la activităţile ce vizează controlul armamentelor, dezarmarea şi neproliferarea.

În aceste condiţii, se confirmă evaluarea anterioară privind opţiunile militare relativ limitate la dispoziţia NATO, centrate în principal pe consolidarea posturii şi capabilităţilor forţelor aliate convenţionale din Europa. Acest fapt a fost susţinut şi de reprezentatul permanent american la NATO, ambasadorul Kay Bailey Hutchison, în conferinţa de presă din 25 iunie: „toate opţiunile sunt pe masă, dar avem în vedere în primul rând sistemele convenţionale de capabilităţi de apărare şi asta este important pentru aliaţii noştri europeni să cunoască. În acelaşi timp, trebuie să precizez că nu au fost testate diferitele modalităţi de răspuns şi încă nu a fost adoptată nicio decizie privind ce apărare vom pregăti pentru a contracara toate sistemele de rachete pe care Rusia le deţine”.

În contextul participării în premieră a noului secretar interimar american al apărării, Mark T. Esper, şi la această reuniune se insistă asupra temei asumării echitabile a responsabilităţilor în cadrul Alianţei, cu un accent special pus pe finanţarea domeniului apărării. Este vorba de discutarea stadiului îndeplinirii angajamentului de alocare a cel puţin 2% din PIB pentru sistemul militar. În acest sens, Secretarul general a prezentat statistici actualizate pe subiect, din care reise faptul că presiunile exercitate de administraţia americană asupra celorlaţi aliaţi dau roade....Astfel, creşterea reală medie a bugetelor apărării pentru 2019 este de 3,9% pentru aliaţii europeni şi Canada. "Până la sfârşitul anului viitor, a subliniat Stoltemberg, pentru o perioadă de 5 ani consecutivi, aliaţii europeni şi Canada vor adăuga un total cumulat de peste o sută de miliarde de dolari la bugetul apărării". În aceaşi timp, aliaţii investesc mai mult în noile capabilităţi şi şi-au intensificat eforturile pentru a contribui cu mai multe forţe la misiunile şi operaţiile NATO.

Cu un procent planificat pentru anul 2019 de 2,04%, România face parte din grupul statelor care îndeplinesc angajamentul asumat în urmă cu 5 ani la Summit-ul din Ţara Galilor. Mai mult, dat fiind şi procentul relativ ridicat al alocaţiei din bugetul apărării destinat achiziţiei şi modernizării echipamentelor de apărare, de aproximativ 25% (peste nivelul de 20% recomandat de Alianţă), ţara noastră intră în clusterul celor mai sârguincioşi aliaţi, care îndeplinesc ambele angajamente (alături de SUA, Marea Britanie, Polonia şi statele baltice). Rămâne de urmărit, la încheierea anului, dacă angajamentul asumat în prezent se va regăsi în execuţia bugetară efectivă sau vor fi invocate, din nou, diferite argumente pentru a explica ratarea ţintei.

Reuniunea continuă în cursul zilei de 27 iunie, cu abordarea subiectelor consolidării posturii NATO de descurajare şi apărare, inclusiv a prezenţei forţelor aliate pe flancul estic şi al angajamentul NATO în Afganistan.