17 februarie 2019

Cu cine, cum şi de ce se instruiesc Forţele pentru operaţii speciale (FOS) din fostele republici sovietice

Daniel Ilie

Sursă foto: Mediafax

”Dacă eşuezi în pregătire, vei fi pregătit pentru un eşec” (Mark Spitz, fost înotător american multiplu campion olimpic)

Instruirea în comun cu structuri similare aliate, sau partenere care au demonstrat profesionalism şi eficienţă în operaţii şi misiuni militare va fi un element cheie pentru o modernizare de succes în cadrul procesului de reformă a capabilităţilor de apărare şi securitate ale fostelor republici sovietice. Şi FOS nu fac excepţie de la acest proces, se antrenează aşa cum intenţionează să lupte.

Executarea cu succes a operaţiilor speciale presupune un înalt grad de instruire şi disciplină. Exersarea în mod repetat a tacticilor, tehnicilor şi procedurilor ajută, în mod logic, structurile de FOS să fie cât mai pregătite pentru executarea misiunii. Concret, atât comandanţii, cât şi operatorii, învaţă să utilizeze în operaţii structuri luptătoare închegate, bine sincronizate şi coordonate.

Totuşi, anumite particularităţi ale misiunilor speciale pot depăşi, uneori, şi experienţa celui mai bun planificator. În acest caz, efectuarea sistematică şi repetată a exerciţiilor înaintea executării efective a misiunii (instruirea operatorilor), poate constitui o unealtă excelentă în planificarea operaţiilor speciale. Tactici, tehnici şi proceduri noi sau neexersate anterior pot fi testate prin repetiţii reale ale unor părţi ale planului de operaţii, chiar în timpul elaborării acestuia. Şi, nu de puţine ori, astfel de repetiţii vor dezvălui chiar necesitatea modificării planului.

Instruirea operaţională şi antrenarea continuă sunt cheia succesului când vine vorba de operaţii speciale şi urmăresc să pregătească operatorii pentru a putea înfrunta pericolele şi pentru a îndeplinii sarcini fizice şi psihice solicitante, la cele mai înalte niveluri posibile de competenţă şi în condiţiile specifice câmpului de luptă. Acestea pun accentul pe disciplină, pregătirea colectivă, pregătirea pentru contingenţă şi sporesc încrederea de sine a militarilor, contribuind la îmbunătăţirea abilităţilor, experienţei şi eficienţei în luptă.

Cred că foarte bine a surprins, în câteva cuvinte, Mark Spitz, fost înotător american, de nouă ori campion olimpic, importanţa crucială a instruirii: ”Dacă eşuezi în pregătire, vei fi pregătit pentru un eşec!”. Eu aş adăuga că, în domeniul militar, cel puţin, nivelul de instruire atins poate face diferenţa între viaţă şi moarte atunci când militarii trebuie să-şi îndeplinească misiunile de luptă.

FOS ucrainene

Un caz elocvent este cel al FOS ucrainene care au eşuat în faza iniţială să ţină piept acţiunilor forţelor separatiste sprijinite de Federaţia Rusă, în cadrul aşa numitei ”operaţie antiteroristă - Anti Terrorist Operations - ATO” lansată de guvernul Ucrainei în estul ţării, în anul 2014. Şi una din cauzele eşecului a fost tocmai nivelul necorespunzător de instruire al militarilor FOS din corpul subofiţerilor.

La aceasta s-au adăugat, printre altele: greşita înţelegere a locului şi rolului structurilor de FOS în cadrul arhitecturii de comandă şi control, în general, şi în cadrul operaţiei contrateroriste desfăşurate în estul Ucrainei, în particular, de către decidenţii politico-militari, echiparea şi dotarea necorespunzătoare, modul deficitar de cooperare cu structurile de intelligence, precum şi modul greşit de întrebuinţare în luptă a acestor capabilităţi, ele fiind utilizate, preponderent, pentru misiuni specifice infanteriei, sau în rol de forţă de răspuns rapid. Nu ştiu dacă s-au respectat, sau nu, principiile doctrinare valabile în armata ucraineană la acel moment, dar îndrăznesc să spun că a fost cu siguranţă ignorat unul din cele mai de bun simţ adevăruri FOS şi anume cel de-al doilea, ”Calitatea este mai importantă decât cantitatea”.

A fost o lecţie usturătoare învăţată de FOS ucrainene, din nefericire pe pielea lor, dar care i-a ajutat, în cele din urmă, să realizeze nivelul scăzut la care erau şi să-i determine să ia măsurile necesare de profesionalizare şi, în cele din urmă, operaţionalizare reală a forţei. Printre acestea şi regândirea şi reformarea modului de planificare şi executare a instruirii trupelor FOS proprii. De altfel, după ani de participare în cadrul operaţiei antiteroristă împotriva forţelor separatiste, în estul Ucrainei, FOS ucrainene cu siguranţă dispun de o multitudine de lecţii identificate şi, ulterior, învăţate şi aplicate în mediul operaţional, având în prezent o experienţă bogată în lupta împotriva forţelor paramilitare sprijinite, nu de puţine ori, de către trupe ale Federaţiei Ruse.

În regândirea şi transformarea modului de instruire a trupelor, specialiştii militari ucraineni au căutat sprijinul experţilor în domeniul FOS din ţările NATO precum Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Lituania, Polonia, dar, în ultima vreme, şi-au îndreptat atenţia şi către expertiza provenită din cadrul forţelor speciale israeliene, trupe de elită cu o vastă experienţă şi rezultate concrete şi notabile în domeniile securităţii şi apărării, inclusiv lupta împotriva terorismului, lupta împotriva criminalităţii organizate, dar şi securitatea naţională. Bineînţeles, parteneri cheie în acest sens s-au dovedit a fi Comandamentul NATO de Operaţii Speciale (NATO Special Operations Headquarters - NSHQ) şi Centrul Internaţional de Operaţii Speciale (International Special Training Centre - ISTC).

Astfel, în luna decembrie 2018, FOS ucrainene s-au instruit participând pentru prima oară la exerciţiul multinaţional Combined Resolve XI desfăşurat în Centrul Întrunit de Pregătire Multinaţională al Armatei SUA din Europa (U.S. Army Europe’s Joint Multinational Readiness Center - JMRC) din Hohenfels, Germania, împreună cu militari FOS din Bulgaria, Macedonia de Nord, Romania, precum şi militari de forţe speciale din Grupul 10 Forţe speciale al SUA (Airborne).

A fost pentru prima dată când FOS ucrainene au participat într-un mare exerciţiu multinaţional întrunit în cadrul unui scenariu fictiv pe parcursul căruia au putut să se familiarizeze cu modelul NATO de arhitectură de comandă şi control al unor forţe întrunite, cu standardele militare ale FOS ale Alianţei, dar şi cu procesul de planificare operaţională specific, concomitent cu îmbunătăţirea coordonării dintre forţele convenţionale şi FOS. Partenerii ucraineni au apreciat ca foarte valoroase know-how-ul şi abilităţile deprinse pe timpul participării la exerciţiu şi îşi doresc să participe în continuare la astfel de stagii de instruire/ pregătire.

În plus, potrivit agenţiei de ştiri ucrainene UNIAN, în urma unei vizite oficiale efectuate în Israel la sfârşitul lunii ianuarie 2019, ministrul ucrainean al apărării a declarat că ia în considerare posibilitatea instruirii FOS ucrainene în Israel, la Academia IMI (Israel Military Industry Ltd.) de Instruire Avansată în domeniul Securităţii şi Anti-terorismului (IMI Academy for Advanced Security & Anti-Terror Training).

Înfiinţată, în anul 1999, de veterani ai forţelor israeliene de securitate, ca filială a companiei de stat Israel Military Industries Ltd., Academia IMI este specializată într-o gamă largă de programe de instruire în domeniul securităţii, precum lupta împotriva terorismului, lupta împotriva criminalităţii organizate şi securitatea naţională. Facilităţile sale moderne, instructorii cu experienţă şi curricula de cursuri şi seminarii au poziţionat Academia IMI ca o organizaţie de top de acest gen.

Şi toate acestea în timp ce poziţiile ucrainene din Donbas sunt, încă, bombardate aproape zilnic cu lovituri de artilerie, la 4 ani distanţă de la semnarea, la Minsk, în 2015, a pachetului de măsuri pentru punerea în aplicare a acordurilor de încetare a focului.

Unii specialişti militari cu contacte de partea ucraineană sunt tentaţi să creadă că guvernul ucrainean îşi consolidează parteneriatele şi pregătirea, posibil cu intenţia de a organiza o controversată şi riscantă contra-ofensivă în regiunea Donbas. Ei sugerează că atât ucraineni, cât şi forţele separatiste, se pregătesc pentru o ultimă ofensivă, iar zvonurile din tranşee ar fi că forţele separatiste sprijinite de Federaţia Rusă vor forţa preluarea oraşului Mariupol în această vară pentru a afecta negativ economia Ucrainei şi a întări poziţia separatiştilor în zona Donbas.

Personal nu cred că acest scenariu se va produce, iar declaraţia recentă a ministrului afacerilor externe al Ucrainei potrivit căreia ”Ucraina nu vede nicio alternativă la instrumentele politice şi diplomatice pentru soluţionarea conflictului din Donbas”, confirmă, întrucâtva, această opinie. Dar, aşa cum menţionam, militarii, în general, trebuie să se instruiască şi pregătească pentru contingenţă.

FOS georgiene

Atât anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea în 2014, sprijinul acordat de Rusia separatistilor din estul Ucrainei, cât şi intervenţia militară rusă din Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud) în 2008, au fost condamnate de către ONU, NATO şi UE şi, totuşi, aceste teritorii continuă să se afle încă sub control rusesc.

În urma conflictului cu Rusia, gradul de operativitate al capabilităţilor militare ale Georgiei a scăzut, iar refacerea capacităţii operaţionale a necesitat şi necesită, în continuare, asistenţă militară NATO, inclusiv sub forma instruirii în comun cu structuri militare similare ale aliaţilor.

În aceste condiţii, FOS georgiene s-au orientat către cooperarea militară (instruire în comun), participarea la exerciţii bi-laterale şi multinaţionale cu FOS din ţările NATO, în special cu cele din estul Europei (Polonia, România, Slovenia, Turcia etc.) căutând să atingă un nivel corespunzător de interoperabilitate cu acestea. Mai mult, în ultimii ani SUA au reluat programele de asistenţă de securitate pentru FOS georgiene, cu accentul pe instruirea întrunită în cadrul unor exerciţii bi-laterale, iar Polonia a decis să joace un rol de lider în consilierea, evaluarea şi certificarea structurilor georgiene de FOS, de către FOS  ale NATO.

Se pare că atât eforturile FOS ale NATO, materializate în asistenţă militară de specialitate, cât şi ale FOS georgiene, de a se instrui la standarde NATO, au dat roade şi, începând cu anul 2017, georgienii sunt certificaţi să participe la efortul NATO cu un Grup de FOS (Special Operations Task Group - SOTG) în măsură să execute operaţii speciale. O capabilitate unicat, de altfel, pusă la dispoziţia NATO de o ţară parteneră.

FOS din alte foste republici sovietice

Forţele navale de operaţii speciale (FNOS) şi trupe speciale ale Ministerului Securităţii Naţionale din Azerbaijan au beneficiat de programe de asistenţă de securitate oferite de SUA prin care s-au putut instrui, inclusiv pentru lupta împotriva traficului de narcotice.

FOS din Uzbekistan au participat, începând cu sfârşitul lunii ianuarie 2019, pentru prima dată, la activităţi de instruire pe teritoriul SUA în cadrul unui exerciţiu multinational întrunit anual planificat, organizat şi executat de Garda Naţionala Aeriană din Statul Mississippi şi care asigură instruire de nivel tactic pe întregul spectru al conflictului. Exerciţiul a pus accentul pe dominarea aeriană, operaţii navale, sprijin aerian naval, targeting de precizie, sprijin aerian apropiat, comandă şi control, recuperare personal, evacuare medicală aeriană şi sprijin medical de luptă.

În trecut, Forţele speciale americane au condus mai multe stagii de instruire cu FOS din Tadjikistan (Garda Naţională) şi Forţele speciale din Kirghizstan, pe teritoriul acestor republici. În general instruirea a pus accentul pe tactici de combatere a terorismului, dar a constat şi în instrucţia tragerii, comunicaţii, patrulare, operaţii pe timp de noapte şi luptă apropiată (Close Quarter Battle - CQB).

În plus, FOS din ţări precum Belarus, Moldova şi Ucraina au participat în trecut la una din cele mai importante competiţii anuale de FOS, Annual Warrior Competition, desfăşurată într-unul dintre cele mai bune centre de instruire din lume, când vine vorba de infrastructură şi facilităţi, tehnologii şi experţi în domeniul combaterii terorismului, al operaţiilor speciale, dar şi al aplicării legii, King Abdullah Special Operations Training Center (KASOTC) din capitala Iordaniei, Amman.

De ce multe dintre fostele republici sovietice se reorientează către vest?

Multe din ţările enumerate anterior fac parte din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina) şi, potrivit raportului organizatorilor Conferinţei de Securitate de la Munchen, din perioada 15-17 februarie 2019, intitulat ”Marele Puzzle: Cine va aduna piesele?”, sunt printre cele mai dramatic afectate de concurenţa geopolitică dintre Rusia şi Occident, fiind prinse la mijloc. Pentru ele, o aliniere mai strânsă cu Rusia, mai slabă din punct de vedere economic decât Occidentul şi coercitivă din punct de vedere politic, nu este o opţiune atractivă.

Dar, cum nici politica uşilor deschise a NATO nu oferă în prezent o perspectivă serioasă de aderare, aceste state sunt lăsate într-o zonă de incertitudine în ceea ce priveşte securitatea proprie, dar şi viitorul lor. O zonă cu conflicte îngheţate şi în care au loc confruntări militare. Pare firesc ca ele să caute noi parteneriate şi să încerce să dezvolte cooperarea, inclusiv în domeniul securităţii, cu ţările din occident.

În acest context, atât Ucraina, cât şi Georgia, foste republici sovietice, aspiră să adere la Alianţa Nord-Atlantică, iar unul dintre criteriile de aderare se referă la reforma forţelor armate din aceste state. Până una alta, aşa cum spunea fostul comandant al trupelor Americane din Europa (US European Command - EUCOM), gen.lt. Ben Hodges, “NATO rămâne cea mai bună, cea mai de succes alianţă din istoria lumii.

Unele programe FOS NATO ajută ţările partenere să-şi dezvolte şi integreze capabilităţile militare prin planificarea şi executarea unor exerciţii care au menirea de a instrui militarii să planifice şi să execute operaţii speciale pe timp de pace, criză şi război. În paralel, state puternic dezvoltate precum SUA oferă acestor ţări programe de asistenţă de securitate în scopul consolidării unor alianţe şi atragerii de noi parteneri, obiective strategice clar stipulate în bugetul apărării pentru perioada 2019-2023.

Instruirea în comun cu structuri similare aliate, sau partenere, care au demonstrat profesionalism şi eficienţă în operaţii şi misiuni militare, va fi un element cheie pentru o modernizare de succes în cadrul procesului de reformă a capabilităţilor de apărare şi securitate ale fostelor republici sovietice. Şi FOS nu fac excepţie de la acest proces, se antrenează aşa cum intenţionează să lupte.

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional