Covid-19 - impact şi implicaţii în Orientul Mijlociu

Iran – o ţară confruntată cu probleme economice severe, a devenit epicentrul Covid-19 în OM...

Până pe 08 aprilie, Iranul a anunţat peste 64.586 de persoane infectate şi 3.993 de morţi din cauza bolii, cifrele reale fiind probabil mult mai mari. Deşi autorităţile iraniene au încercat să controleze răspândirea virusului, au atras critici interne şi din exterior pentru răspunsul întârziat şi lipsa de transparenţă. Criza a evidenţiat, de asemenea, consecinţele devastatoare ale sancţiunilor americane la adresa Teheranului, care au împiedicat fluxul de echipamente medicale şi bunuri umanitare necesare populaţiei. Dar, în pofida solicitărilor europene de a relaxa aceste măsuri, Washingtonul a introdus sancţiuni suplimentare...

Pe plan intern, problema cu care se confruntă conducerea iraniană este impunerea unei blocade la nivel naţional, aşa cum au recomandat unii medici şi autorităţi locale. Autorităţile au restricţionat tardiv accesul în oraşele şi provinciile cele mai afectate, au făcut pasul fără precedent de închidere a locurilor sfinte, au lansat o campanie de promovare a distanţării sociale şi au elaborat un sondaj online la nivel naţional pentru virus (despre care susţin că a fost completat de aprox. 18 milioane de de cetăţeni). Liderii iranieni sunt însă îngrijoraţi de implicaţiile economice ale măsurilor care ar limita şi mai mult activitatea în ţară. Ca reacţie la focarul de coronavirus din Iran, multe state vecine pe care ţara se baza pentru comerţ şi-au închis graniţele. Ca atare, guvernul din Teheran este dornic să minimizeze orice alte pagube...

În timp ce a solicitat SUA să ridice sancţiunile, Iranul a făcut şi prima cerere, în 60 de ani, către Fondul Monetar Internaţional, solicitând un împrumut de urgenţă de 5 miliarde de dolari. Această ultimă mişcare reflectă situaţia periculoasă cu care se confruntă Iranul, ce trebuie să plătească mărfurile importate într-un moment în care sancţiunile americane i-au blocat în mare măsură accesul în valută.

Conducerea politică a cerut unitate şi a evocat un spirit de rezistenţă naţională împotriva a ceea ce liderul suprem al Iranului a numit „atac biologic”, dar se pare că există o anumită competiţie între diferitele centre de putere autohtone. Preşedintele iranian, Hassan Rouhani, criticat în presa locală şi social media pentru absenţa sa în primele zile ale izbucnirii bolii, a respins ideea de blocadă la nivel naţional (în parte, poate, pentru a evita acordarea de puteri suplimentare Forţelor Armate / FA). Anunţul lui Rouhani a venit la scurt timp după ce şeful Statului Major al Armatei, Mohammad Bagheri, a vorbit despre „curăţarea drumurilor şi străzilor” în termen de 24 de ore, conform unei directive a liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. Directiva sublinia că FA ar trebui să coordoneze în aceste eforturi cu guvernul Rouhani şi cu Ministerul Sănătăţii, ceea ce a fost poate o încercare a liderului suprem de a afirma atât controlul asupra răspunsului statului, cât şi prevenirea unor confruntări într-un moment de urgenţă naţională.

În timp ce sectorul de sănătate iranian se luptă să facă faţă ratelor crescânde de infecţie, ONU şi SUA au solicitat eliberarea imediată a prizonierilor politici iranieni. În a doua jumătate a lunii martie, sistemul judiciar iranian a anunţat eliberarea temporară a 85.000 de deţinuţi şi graţierea a 10.000, inclusiv condamnaţi politic, pentru a reduce răspândirea virusului. Astfel, criza ar putea crea o deschidere restrânsă pentru statele cu resortisanţi reţinuţi în Iran (inclusiv Marea Britanie, Franţa, SUA) în vederea intensificării eforturilor diplomatice pentru eliberarea permanentă a deţinuţilor.

O altă posibilă deschidere diplomatică creată de criză este exprimarea clară a solidarităţii cu Iranul din partea unor membri ai Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG). Qatarul a livrat ajutoare medicale urgente Iranului. Emiratele Arabe Unite (EAU) au facilitat zborurile pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în vederea  oferirii de ajutor Iranului. Kuweitul a anunţat o donaţie de 10 milioane de dolari pentru lupta pentru sănătate din Iran. Deşi pare puţin probabil, o mişcare similară a Arabiei Saudite, şi poate un dialog la nivel tehnic CCG - Iran pentru a coordona eforturile medicale şi ştiinţifice de a combate coronavirusul, ar putea deschide o cale pentru reducerea tensiunilor dintre Teheran şi Riad.

Irak, Siria, Liban - deja afectate de conflicte, crize politice şi economice, vor fi în curând confruntate şi cu realitatea brutală a coronavirusului...

Deşi numărul cazurilor raportate rămâne deocamdată redus (Siria - 19 infectati, 2 morţi; Irak - 1202 infectaţi, 69 morţi; Liban - 576 infectaţi, 19 morţi / 08 aprilie), virusul pare să se răspândească pe scară largă în regiune, din cauza legăturilor puternice pe care Siria, Irakul şi Libanul le au cu Iranul şi din cauză că aceste ţări nu au capacitatea de a gestiona raspândirea bolii. Deşi guvernele au interzis deplasările cetăţenilor şi au suspendat zborurile internaţionale, perspectivele sunt destul de grave din cauza unei serii de crize profunde, de lungă durată, care au afectat deja puternic capacitatea acestor state de a gestiona o astfel de criză.

Războiul civil din Siria şi eşecul de facto al statului în Irakul şi Libanul învecinate au împiedicat aceste ţări să aibă conduceri politice puternice şi legitime, precum şi structurile instituţionale necesare pentru a face faţă ameninţării reprezentate de pandemia globală, precum sistemele de asistenţă medicală. Chiar dacă Damascul neagă încă răspândirea virusului, sirienii vor trebui să traverseze această criză sub conducerea unui regim care a fost mult timp indiferent la soarta unora dintre ei şi poate percepe preocuparea direcţionată a comunităţii internaţionale către această criză ca o acoperire binevenită pentru a lansa o nouă ofensivă militară în provincia Idlib controlată de rebeli.

Un factor agravant al situaţiei va fi colapsul economic, ale cărui efecte vor fi intensificate de coronavirus pe măsură ce activitatea se va opri. Dinamica ameninţă să împingă aceste ţări într-un cerc vicios. Monedele libaneză şi siriană au suferit devalorizări dramatice în ultimele luni, în timp ce deficitul libanez a împiedicat importurile de materiale medicale. Irakul suportă o scădere accentuată a veniturilor din exploatarea hidrocarburilor, din cauza războiului preţurilor petrolului lansat recent de Arabia Saudită. În Siria, corupţia şi gestionarea economică defectuoasă sunt combinate cu sancţiuni internaţionale care restricţionează fluxul de echipamente medicale.

Şi, nu în ultimul rând, aceste ţări se confruntă cu un număr uriaş de refugiaţi şi persoane strămutate. În prezent, în regiune sunt peste 5,5 milioane de refugiaţi sirieni şi peste 6 milioane de deplasaţi intern. Irakul găzduieşte în prezent peste 1,5 milioane de refugiaţi. Aceştia trăiesc în tabere supra-aglomerate, în condiţii de minimă igienă şi cu facilităţi medicale limitate, ceea ce le face foarte vulnerabile la răspândirea coronavirusului.

Statele Consiliului de Cooperare al Golfului / CCG au luat măsuri din timp, iar Yemenul ... nu are decât un caz!?

Odată cu creşterea numărului de cazuri de Covid-19 (Arabia Saudită - 2.932 cazuri confirmate, 41 decese; EAU - 2.659 cazuri confirmate, 12 decese; Qatar -2.210 cazuri confirmate, 6 decese; Kuwait - 855 cazuri confirmate, 1 deces; Oman - 419 cazuri confirmate, 2 decese; Bahrein - 823 cazuri confirmate, 5 decese/ 08 Aprilie), monarhiile CCG au început să aplice măsuri stricte pentru a contracara răspândirea pandemiei. Aceste ţări se pot baza pe sistemele proprii de asistenţă medicală, unele dintre cele mai eficiente din regiune, accesibile liber pentru toţi cetăţenii. Ca atare, monarhiile CCG vor putea gestiona Covid-19 din perspectiva asistenţei medicale, având în vedere măsurile stricte de distanţare socială pe care le-au aplicat de-a lungul crizei. Cu toate acestea, riscul de contagiune rămâne ridicat în comunităţile muncitorilor străini, deoarece mulţi dintre aceştia nu au acces la asistenţă medicală şi trăiesc în condiţii în care distanţarea socială nu este o opţiune.

O preocupare majoră pentru autorităţile CCG este determinată de implicaţiile crizei coronavirusului pentru turismul internaţional şi mega-evenimentele din regiune. EAU sunt îngrijorate de impactul probabil al crizei asupra Expo 2020, eveniment care este planificat să înceapă la Dubai în octombrie. Arabia Saudită este îngrijorată de impactul potenţial al virusului asupra preşedinţiei actuale a G20, un rol de importanţă crucială pentru conducerea ţării. Oman, al cărui buget se bazează tot mai mult pe turismul internaţional, se aşteaptă deja la pierderi majore cauzate de criză.

Legătura dintre pandemie şi prăbuşirea pieţei petrolului este semnificativă pentru ţările CCG. Scăderea cererii din partea economiei chineze, principala destinaţie de export pentru petrolul din Arabia Saudită, a fost motivul iniţial pentru care Riadul a căutat ajungerea la un acord cu alţi producători de produse petrolifere pentru a reduce producţia. Refuzul Rusiei de a se alinia acestui demers a determinat Arabia Saudită să reducă unilateral preţurile la export cu aproape 10%. Această strategie, combinată cu încetinirea economică cauzată de pandemie, a determinat scăderea şi mai mult a preţului petrolului, cu impact negativ pentru toate monarhiile CCG care se bazează pe aceste venituri pentru mare parte din bugetele lor. Situaţia prezintă o provocare deosebită pentru ţările ale căror finanţe publice sunt într-o stare gravă, cum ar fi Bahrain şi Oman. Aceste două state nu au anunţat pachete de stimulare pentru a contracara criza, spre deosebire de Qatar, Arabia Saudită şi EAU, care au alocat miliarde de dolari în sprijinul întreprinderilor private.

În timp ce frontierele rămân deschise bunurilor şi comerţului chiar şi în ţările care au oprit toate călătoriile aeriene şi terestre internaţionale pentru persoane fizice, orice perturbare suplimentară a comerţului ar fi în special dăunătoare pentru ţările CCG. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce priveşte securitatea alimentară, având în vedere că aceste ţări se bazează pe importuri pentru cea mai mare parte a consumului alimentar. Arabia Saudită, care este singura cu o industrie agro-alimentară, se confruntă în ultimele luni cu o invazie de lăcuste.

Virusul are implicaţii potenţiale şi asupra dimensiunilor politice şi sectare ale confruntării statelor CCG cu Iranul. Kuweitul, Qatarul şi EAU au trimis ajutoare medicale şi umanitare în Iran în valoare de milioane de dolari. Cu toate acestea, cooperarea umanitară nu va înlătura în mod obligatoriu tensiunile politice, în special prin prisma poziţiei adoptate de Arabia Saudită, cel mai influent actor al CCG. Există un curent de opinie răspândit în toate ţările CCG, conform căruia virusul a fost adus din Iran, epicentrul regional al crizei, sau din Irak, prin intermediul cetăţenilor şiiţi.

Yemenul nu a raportat oficial cazuri de coronavirus printre cetăţenii săi (totuşi, un prim caz a fost anunţat pe Twitter, pe 10 aprilie, în provincia Hadramout din sudul ţării). Cu toate acestea, mulţi yemeniţi se îndoiesc că ţara lor nu este afectată de virus, deoarece a rămas deschisă până de curând traficului aerian şi migranţilor. Yemenul nu numai că are un număr imens de dislocaţi intern, dar găzduieşte aproape 300.0000 de refugiaţi (majoritatea africani). Ca atare, pare puţin probabil ca ţara să se poată izola de criză. În ultimii patru ani, un focar de holeră care a afectat aproximativ 2 milioane de persoane a demonstrat vulnerabilitatea Yemenului la bolile infecţioase. Şi un focar major de Covid-19 ar fi dezastruos, având în vedere conflictul din Yemen, situaţia umanitară deja precară şi sistemul de asistenţă medicală disfuncţional.

Israel-Teritoriile Palestiniene

Covid-19 evidenţiază măsura în care israelienii care locuiesc în Israel, coloniştii din Cisiordania, sunt interconectaţi economic şi social, acum şi medical, cu palestinienii din Cisordania şi Gaza. Într-un moment de creştere a tensiunilor politice, virusul obligă Israelul, Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP) şi Hamas să coopereze pentru a preveni o răspândire pe scară largă, cu consecinţe severe pentru israelieni şi palestinieni, deopotrivă.

Israelul (9.404 cazuri confirmate, 73 morţi / 08 Aprilie) a luat unele dintre cele mai dure măsuri împotriva coronavirusului. Pe lângă măsurile de izolare adoptate şi de alte state, Israelul a autorizat, similar Chinei şi Iranului, Serviciul de securitate internă să urmărească telefoanele mobile ale persoanelor infectate cu  coronavirus, confirmate şi potenţiale. Şi acest lucru s-a întâmplat fără aprobarea Knessetului. În timp ce mulţi israelieni pot simţi că premierul Benjamin Netanyahu face o treabă bună în gestionarea crizei, sunt în acelaşi timp îngrijoraţi că acţiunile sale ar putea încălca libertăţile civile şi afecta democraţia israeliană. Speculând ocazia, Netanyahu a folosit virusul pentru a-şi amâna procesul cu acuzaţii de corupţie şi pentru a sparge frontul opoziţiei, prin cooptarea adversarului său politic, Benny Gantz, la guvernare.

În Cisiordania, ANP a replicat multe dintre măsurile luate de Israel şi alte ţări. Într-o perioadă în care ANP-ul este văzut de mulţi palestinieni ca o povară pentru mişcarea lor naţională, există totuşi un sprijin relativ puternic pentru gestionarea situaţiei de către premierul Mohammad Shtayyeh. Şi, în pofida încordării relaţiilor israeliano – palestiniene, determinată de deteriorarea procesului de pace, guvernul israelian şi ANP au cooperat eficient pentru a contracara răspândirea virusului. Cu toate acestea, sistemul de asistenţă medicală din Cisiordania ar putea avea dificultăţi în gestionarea unei creşteri a cazurilor Covid-19.

În Fâşia Gaza virusul reprezintă cea mai mare ameninţare. Deşi până acum nu au fost raportate decât 13 cazuri (datorită, în parte, restricţiilor din zonă şi a testărilor limitate), cei peste 1,8 milioane de rezidenţi sunt extrem de vulnerabili. Fiind o zonă foarte populată, Gaza este afectată deja de o criză umanitară prelungită, are o infrastructură de sănătate precară, iar furnizarea de energie electrică este restrânsă.

Atât pentru palestinieni, cât şi pentru israelieni, virusul reprezintă şi o ameninţare economică. O prăbuşire aproape totală a turismului va afecta atât Israelul, cât şi oraşele palestiniene cu istoric religios, precum Betleem (aflat sub blocadă, oraşul unde a apărut primul focar al virusului) şi Nazareth. Economia palestiniană se bazează pe aproximativ 95.000 de lucrători palestinieni care fac naveta, acum blocată, în Israel. Accesul la forţă de muncă ieftină rămâne important şi pentru economia israeliană.

Privind spre viitor...

În această perioadă ordinea internaţională se confruntă cu provocări care pot fi  de durată pe fondul lipsei unei viziuni coerente privind  conducerea globală... Şi virusul nu va face decât să accentueze această tendinţă deja existentă. Prognozarea relaţiilor indirecte de cauzalitate este extrem de dificilă şi în cele mai bune perioade, dar acest moment combină un vârf de imprevizibilitate din cauza provocărilor la adresa ordinii mondiale cu un alt vârf determinat de evoluţia la fel de imprevizibilă a răspândirii Covid-19.

Greu de spus care va fi întinderea geografică şi durata crizei coronavirusului... Deocamdată, pelerinii musulmani speră să poată fi prezenţi la începerea rugăciunilor la Marea Moschee din oraşul sfânt saudit Mecca, în timpul pelerinajului anual Haji (28 iulie - 02 august, în acest an)... Peste două milioane de oameni au făcut Haji-ul în 2019 – o provocare pentru respectarea distanţării sociale în OM! Şi n-ar fi pentru prima dată când infecţiile s-au răspândit cu această ocazie...