Coronavirusul „infectează” democraţia liberală

A afirma că după criza pandemică cu coronavirus lumea se va schimba, este deja un truism. Cum va arăta această lume este un aspect pe care nu-l ştie încă nimeni. Analiştii culeg, deocamdată, indicii care să le permită să construiască o imagine a acestei viitoare lumi. Important este ca deciziile cruciale ireversibile să nu se ia în această perioadă de maximă emotivitate ci numai după ce informaţiile, culese şi prelucrate, vor permite elaborarea de concluzii şi trasarea de căi de urmat. 

Unul din fenomenele specifice acestei perioade de timp este coliziunea dintre principiile de funcţionare democratică a statelor şi metodele autocratice impuse de principiile şi soluţiile medicale de abordare a pandemiei.

În statele autoritare, impunerea de restricţii ale drepturilor democratice fundamentale nu era şi nu va fi o noutate, astfel că aceasta nu a creat prea multe probleme principiale autorităţilor. Populaţia era obişnuită cu disciplina ca şi cu nerespectarea drepturilor democratice, comparativ cu statele cu o democraţie consolidată. Criza actuală a devenit, în aceste ţări, un pretext pentru introducerea de noi mijloace de control şi oprimare.

Statele autoritare folosesc acest prilej pentru dezvoltarea capacităţilor de supraveghere în masă. China, care avea deja instalate multe asemenea sisteme, a avut cele mai eficiente metode de a verifica respectarea restricţiilor şi mai ales cele legate de carantină sau de izolare la domiciliu. Lipsa de transparenţă a guvernului chinez în raportarea cazurilor de coronavirus a privat întreaga lume de informaţiile necesare de realizare a antidotului la infectarea cu SARS CoV-2.   

Aparent, printr-o judecată superficială, s-ar putea trage concluzia greşită că autocraţia este soluţia pentru ieşirea din pandemie. Se dă, ca exemplu, ieşirea Chinei din criza COVID-19 şi faptul că aceasta se răspândeşte tot mai mult, cu efecte letale în statele liberal democratice ale Europei ca şi în SUA. Global Times, tabloidul în limba engleză al Partidului Comunist Chinez, se grăbeşte să tragă concluzia că în aceste ţări efectele pandemice se datorează descentralizării sistemului politic şi, de aceea,  actualului sistem politic occidental îi lipseşte capacitatea de a se organiza şi a se mobiliza la scară largă.  

Chiar şi New York Times afirmă că rata mortalităţii în Europa este mai mare decât în China întrucât aceasta este “plata preţului pentru o societate deschisă”. Acesta este un fapt neadevărat. Este real faptul că restricţiile impuse au intrat în coliziune directă cu drepturile democratice elementare: libertatea de circulaţie, lipsa de segregare după orice criterii, inclusiv după criteriul vârstei, libertatea de exprimare, şi altele. Cu toate acestea, în statele democratice, care au introdus aceste criterii ca soluţii de prevenire a extinderii pandemiei, nu au fost semnalate nici un fel de proteste populare. Dimpotrivă, în toate aceste ţări, criticile la adresa guvernelor s-au referit la întârzierea cu care au fost luate măsurile restrictive şi faptul că aceasta lipsă de reacţie promptă, s-a datorat priorităţilor politice, în general, şi ale celor electorale, în special.

Statele autoritare dar şi unele state democratice au folosit acest prilej pentru a-şi atinge scopurile politice. În această perioadă, în unele state vor apărea mai multe arestări de personalităţi politice, desfiinţări de partide de opoziţie, reduceri ale drepturilor democratice fundamentale sau chiar modificări ale constituţie cu alegerea pe viaţă a unor lideri.

În Rusia, interdicţia organizării de proteste a apărut, nu întâmplător, în perioada în care se derulau demersurile legale pentru modificarea constituţiei, care să permită alegerea lui Putin pentru  a cincea oară în funcţia de preşedinte. Poate fi dat ca exemplu faptul că pe data de 10 martie primarul Moscovei Serghei Sobianin a comunicat introducerea, chiar cu această dată, a restricţiei privind adunările în grupuri mai mari de trei persoane. A doua zi, Parlamentul Rusiei a votat cele 400 de amendamente ce au permis modificarea constituţiei.    

Prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu a închis tribunalele în perioada în care se derula procesul său în care era acuzat de corupţie, afirmă public şi tendenţios oponenţii săi. Pentru monitorizarea deplasărilor pacienţilor suspecţi de infectarea cu SARS CoV-2 şi aflaţi în carantină sau izolare, premierul israelian a autorizat Agenţia Israeliană de Securitate, Shin Bet să folosească tehnologia de supraveghere prin telefon a deplasării persoanelor. Aceasta era, până acum, destinată numai acţiunilor antiteroriste.

În SUA, având în vedere perioada de criză, preşedintele Trump a primit puteri sporite. Departamentul de Justiţie a solicitat Congresului SUA suspendarea proceselor publice şi continuarea numai a celor care nu implică prezenţa în sală a unui număr mare de persoane. Campania electorală pentru funcţia de preşedinte a fost afectată în acest an prin interzicerea cunoscutelor adunări publice, pentru desemnarea candidatului democrat , dar şi pentru susţinerea actualului preşedinte. O mare parte a populaţiei americane se întreabă ce se va întâmpla, cu alegerile prezidenţiale, în cazul în care criza s-ar putea prelungi până în apropierea alegerilor din noiembrie 2020.

Guvernul Iordaniei a interzis, de curând, tipărirea ziarelor iar ministrul de stat al Afacerilor Media, Amjad Adaileh a afirmat într-o conferinţă de presă că acestea „ajută transmiterea virusului pandemic”. 

Preşedintele Azerbaijanului Ilham Aliiev, sub pretextul prevenirii răspândirii virusului, a închis complet birourile opoziţiei. A menţionat deschis faptul că această măsură nu a fost luată din motive medicale ci pentru apărarea securităţii cetăţenilor întrucât “ Nu putem permite forţelor anti-azerbaijene, coloana a cincea, trădătorilor naţionali, să profite de această situaţie pentru a crea orice fel de provocări”. 

Preşedintele egiptean autoritar Abdel Fattah el-Sisi, a manifestat o totală lipsă de transparenţă, specifică Chinei, în raportarea cazurilor de COVID-19 ce au apărut în ţară. Liderul egiptean, care a venit la putere printr-o lovitură de stat, anulând orice drept de exprimare liberă, a dispus arestarea  mai multor persoane acuzate de răspândirea de zvonuri referitoare la numărul de infectaţi cu virusul pandemic, afectând astfel securitatea naţională.

În Ungaria, liderul autoritar Viktor Orban a folosit pretextul răspândirii comunitare a coronavirusului, ca argument pentru cunoscuta sa poziţie de a nu permite intrarea imigranţilor pe teritoriul Ungariei afirmând că guvernul său a constatat „o legătură certă între coronavirus şi imigraţia ilegală”. Deşi nici un expert în medicină nu a confirmat acest lucru propovăduitorul iliberalismului european nu a renunţat la ideea sa. În ultima perioadă de timp, Orban, folosind prilejul crizei pandemice, şi-a conferit puteri sporite care fac tranziţia de la autoritarism către dictatură. Din poziţia de prim-ministru, acesta are acum dreptul de a emite ordonanţe de urgenţă fără aprobarea parlamentului. Pentru a nu avea opoziţie la deciziile sale, liderul ungur a eliminat media din procesul de consultare şi transparenţă politică.     

Coreea de Nord, prin specificul vieţii sociale, este poate cea mai vulnerabilă ţară din lume la coronavirus. Deşi se află în vecinătatea a două state (China şi Coreea de sud), unde incidenţa virusului a fost frecventă, statul comunist nord-coreean nu a raportat până la data de 3 aprilie nici un deces. Kim Jong Un a aşteptat de mult timp un prilej de a izola complet ţara. Restricţiile impuse de blocarea răspândirii virusului îi dau acum dictatorului nord-coreean motivaţia de a lua această decizie. Izolarea întregului teritoriu al Coreei de Nord presupune şi încetarea oricăror legături diplomatice cu alte state.                 

Uniunea Europeană recunoaşte faptul că fiecare stat membru are infrastructura proprie pentru asigurarea sănătăţii populaţiei. Cu toate acestea s-a simţit nevoia unor directive europene pentru o distribuire echitabilă a echipamentelor de protecţie ca şi pentru instituirea unor reglementări unitare de prevenire a contaminării. UE a pus la dispoziţia statelor membre, prin „Cross-border Health Threat Decision” fonduri în valoare de 232 mil. Euro pentru cheltuieli în vederea prevenirii infecţiilor şi asigurarea tratamentelor pentru COVID-19. Modul de distribuire a acestor fonduri a provocat discuţii ce au dus la acuzaţii conform cărora Germania şi Franţa au primit, din nou, cele mai mari cote. Obligaţiile ce revin Uniunii Europene, în domeniul asigurării sănătăţii cetăţenilor europeni,  au fost stipulate în prevederile Tratatului de Maastricht din 1992 ca şi a Tratatului de la Amsterdam din 1997. Lipsa de reacţie promptă a Comisiei Europene ca şi faptul că aceasta a lăsat rolul de coordonare Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sau iniţiativelor bilaterale, a permis mediei pro-moscovite să declare deja dezmembrarea Uniunii Europene. Va fi necesar, printre altele, în procesul de reorganizarea a Uniunii, să se găsească soluţii pentru intervenţia în astfel de situaţii.    

Este evident faptul că unele state vor să profite de abaterile acceptate, temporar, de la principiile democratice pentru a-şi atinge obiectivele politice. De multe ori liderii totalitari, creatori de dictaturi sau autoritari aflaţi la conducerea democraţiilor iliberale intenţionează să adopte astfel de măsuri într-o manieră ireversibilă prin modificarea constituţiilor sau a unor legi organice. Este esenţială urmărirea în perioada post pandemică a modului în care statele revin, sau nu, la principiile democraţiei liberale şi mai ales oferirea de soluţii în acest sens.