24 iunie 2020

Coronavirusul amplifică populismul

Sergiu Medar

Criza noului coronavirus a creat condiţii favorabile pentru reactivarea şi consolidarea unor curente politice care se manifestă în opoziţie cu democraţia liberală, încercând să influenţeze masele pentru a avea atitudini antistatale. Criza sanitară are loc în perioada în care statele îşi caută un sistem politic care să se adapteze cerinţelor şi moştenirii lor culturale (în sens larg). În aceste condiţii, populismul este cel care poate fi mai uşor de indus în subconştientul populaţiei, foarte mulţi cetăţeni regăsindu-şi propriul mod de gândi, în ideile populiste.

Sursă foto: Profi Media

În evoluţia oricărei societăţii există şi perioade de criză. Criza sanitară nu alege ţările în funcţie de sistemul politic, social sau economic. Modul de a reacţiona la aceasta, diferă însă între statele democratice şi cele autoritare sau cele cu alte forme de organizare a societăţii.

Una din caracteristicile evoluţiilor politice turbulente din timpul şi de după criză, sunt tendinţele de manifestare populistă a unor partide de centru stânga, stânga şi chiar de extremă dreapta.

Populismul reprezintă o ameninţare la adresa democraţiei. Vulnerabilităţile amplificate, datorită crizei, ale societăţilor democratice ca şi ale partidelor de sorginte democrată se află faţă în faţă cu presiuni populiste care pot duce chiar la violenţe. Partidele populiste, manipulând mentalul populaţiei,  maximizează diferenţele între  cetăţenii bogaţi şi săraci, cinstiţi şi corupţi, albi şi de culoare, comunitatea LGBT şi restul populaţiei, imigranţi şi nativi, etc. Principalul argument al acestor partide este acela că ele ar reprezenta voinţa populaţiei.

Vulnerabilitatea democraţiilor faţă de populism se manifestă în trei moduri:

  • Rezultatele procesului electoral aduc pe scena politică învingători şi pierzători. Comportamentul democratic impune ca după finalizarea alegerilor, învingătorii să nu folosească legislaţia pentru a se răzbuna pe competitorii lor, care acum formează noua opoziţie. În acelaşi timp pierzătorii trebuie să accepte rezultatul unor alegeri libere şi corecte şi să nu acuze câştigătorii de faptul că rezultatele procesul electoral au fost fraudate. Prin această acţiune cei care au pierdut alegerile încearcă să-şi păstreze electoratul rămas şi să atragă noi membrii, pentru a avea şanse în câştigarea viitorului proces electoral.

Când alegerile sunt câştigate de populişti, aceştia încep un amplu proces de discreditare a opoziţiei, mai ales atunci când aceasta au deţinut majoritatea în fosta guvernare, diminuându-i astfel şansele în viitorul proces electoral.

  • Democraţia se bazează pe circulaţia liberă a informaţiilor, libertatea de expresie şi de opinie ca şi libertatea media. Pe aceste principii şi vectori de purtare a informaţiilor reale, se bazează guvernarea democrată. De aceea aceştia reprezintă principalele ţinte ale populiştilor pentru a transmite informaţii eronate, dezinformarea populaţiei ca şi false conspiraţii. Acestea din urmă sunt cele mai eficiente pentru populaţia cu nivel mediu şi scăzut de educaţie, cu idei preconcepute, dispusă să accepte fake news legate de conspiraţii mondiale sau naţionale. Mesajele transmise pleacă de la un fapt real pe care se construiesc imagini false şi care, pe baza mijloacelor Inteligenţei Artificiale, sunt transmise direct populaţiei identificate ca având predilecţii de a crede  asemenea ştiri false. Aceşti vectori pot, destul de uşor, să incite la ură, la manifestări violente antiguvernamentale sau antiopoziţie, rasiale şi antirasiale, pro anarhice sau anti etnice.

Cultivarea neîncrederii în instituţiile statului, în rezultatele proceselor electorale, în activitatea instituţiilor de intelligence, a poliţiei şi celorlalte instituţii pentru păstrarea ordinii publice şi în general a statului de drept reprezintă obiective de bază ale acţiunii grupărilor sau partidelor populiste.

Manifestările populiste depind nu numai de nivelul şi tipul de democraţie al statelor cât şi de dimensiunea acestora, eterogenitatea şi nivelului de cultură al populaţiei. Cu cât acesta din urmă  este mai scăzut cu atât populismul devine mai credibil. Populiştii ştiu să promită populaţiei ceea ce aceasta îşi doreşte, reuşind astfel să folosească vulnerabilitatea cetăţenilor la influenţele maligne.

  • Democraţiile contemporane trec în această perioadă printr-un proces de eroziune. Sunt puţine situaţii când acestea cad datorită unor lovituri de stat sau prin fraude electorale majore. În zilele noastre sunt mai frecvente eşecurile democraţiei datorită creşterii exagerate a componenţei guvernelor, a manipulării populaţiei, ca şi a unei proaste înţelegeri a ceea ce reprezintă statul de drept.

Manifestările împotriva unor decizii guvernamentale considerate de      populaţie ca fiind ineficiente sau generatoare de corupţie ca şi manifestările anti rasism pot fi considerate ca expresii ale democraţiei. Atunci când acestea devin violente, ele reclamă o intervenţie graduală, proporţională, de ripostă din partea instituţiilor, pentru apărarea acestora. Când violenţa se manifestă prin vandalism, cu atacuri asupra proprietăţilor private sau a instituţiilor de stat, răspunsul la acestea devine simetric. Intervenţiile se complică atunci când o manifestare democratică este folosită de grupări violente pentru efectuarea de atacuri directe asupra organelor de ordine publică sau de acte de vandalism. Necesitatea contracarării violenţelor expune participanţii la manifestarea democratică, provocând răniri sau decese colaterale. Acest fenomen nedorit creează pentru populişti  argumente pentru a blama nu numai guvernarea dar şi sistemul democratic de guvernare al ţării. În felul acesta atacurile asupra democraţiei nu au loc numai prin procesul electoral ci şi după finalizarea acestuia.

Erodarea graduală a democraţiei în orice stat al lumii este mai periculoasă decât o lovitură de stat într-o ţară mică. Atunci când fenomenul are loc în state ca SUA sau Franţa, acesta este cu adevărat o ameninţare pentru democraţie ca sistem global. Actualele derapaje non democratice din aceste ţări ca şi din alte state considerate puteri politice, lasă câmp liber dezvoltării populismului.

Apariţia şi dezvoltarea pandemiei cu noul coronavirus, ca orice criză, a generat discuţii cu abordări diferite, din partea populaţiei, privind  promptitudinea sau corectitudinea luării unor decizii de către autorităţile guvernamentale. În statele democratice ca SUA, Franţa, Marea Britanie, Germania, Spania şi alte state, restricţiile guvernamentale au nemulţumit populaţia cu un nivel mediu de cultură care şi-a pierdut răbdarea în a se supune acestora. A fost o perioadă în care curentele populiste au găsit momentul de a lansa, prin mijloacele media, mai ales cele sociale, scenarii conspiraţioniste pentru care s-a ajuns la această situaţie. 

Prin aceste poziţii, populişti erodează normele de funcţionare ale democraţiei liberale. Presa liberă devine „presă vândută” şi „fabrică de fake news”. Cei care se opun punctelor lor de vedere devin „trădători” care-şi vând ţara. Sistemul judiciar devine „sursa tuturor relelor” în societate.

Pe fondul luptei împotriva noului coronavirus, populiştii şi cei care-i susţin, au reuşit, în unele ţări, să submineze atât de mult încrederea populaţiei în instituţiile de stat încât au apărut reacţii violente a unor protestatari cu scandări pro anarhice. Este cunoscut faptul că răspunsul la anarhie este totalitarismul, care ar duce, în concepţia populiştilor, la restabilirea ordinii statale. Deocamdată niciun stat nu a ajuns, în perioada prezentă,  în această fază a evoluţiei dar o asemenea alternativă nu se poate exclude. Dialogul şi acceptarea concesiilor, de ambele părţi sunt singurele soluţii pentru păstrarea democraţiei liberale, singura variantă politică ce poate să asigure pacea şi prosperitatea.