13 februarie 2019

CORESPONDENŢĂ DE LA BRUXELLES/ NATO îşi adaptează postura de apărare pentru a contracara rachetele ruseşti

Gheorghe Tibil

Sursă foto: Mediafax

Colapsul tot mai probabil al Tratatului privind forţele nucleare cu rază intermediară de acţiune (INF) şi solicitarea oficială a Moscovei de distrugere a facilităţii antirachetă de la Deveselu repun România în centrul dezbaterilor privind securitatea euroatlantică.

În acest context complicat, în prima zi a reuniunii miniştrii apărării din statele aliate, care are loc la sediul NATO din Bruxelles, au fost discutate acţiunile necesare pentru adaptarea Alianţei la acest mediu de securitate tot mai impredictibil şi provocator.

Dincolo de evoluţiile normale care vizează evaluarea stadiului implementării deciziilor Summit-ului din iulie 2018 în domenii cum sunt partajarea echitabilă a responsabilităţilor, cooperarea NATO – UE sau operaţiile şi misiunile NATO, chestiunea fundamentală la care Alianţa trebuie să răspundă în perioada imediat următoare este cum îşi va adapta postura de descurajare şi apărare pentru a contracara eficient provocările generate de operaţionalizarea şi dislocarea de către Rusia a noilor sisteme de rachete SSC-8, care violează prevederile Tratatului INF.

Din briefingurile prezentate de oficialii NATO pe acest subiect a rezultat că Alianţa nu îşi propune, în acest moment, să duplice în oglindă acţiiunile Rusiei, fiind exclusă dislocarea în Europe de sisteme terestre de rachete nucleare cu raza medie de acţiune (greu de imaginat în condiţiile unei opoziţii consistente a societăţilor ocidentale faţă de un astfel de demers). Pe de altă parte, este asumată necesitatea de a face ceva pentru a contracara acţiunile Rusiei de încălcare a regulilor jocului în vederea restabilirii echilibrului strategic. Oficil, Secretarul general NATO exclude implicarea Alianţei într-o nouă cursă a înarmării în Europa, dar recunoaşte nevoia acută de asigurare a credibilităţii posturii aliate de descurajare şi apărare, în acord cu noile condiţii din teren.

În condiţiile în care noile sisteme de rachete dezvoltate de Rusia au o rază de acţiune cuprinsă între 500 şi 5500 km, practic, cu excepţia Portugaliei, întregul teritoriu european se află sub ameninţarea potenţială a acestora. Deşi termenul acordat de SUA Moscovei pentru demonstrarea respectării prevederilor Tratatului INF, prin distrugerea sistemelor SSC-8, expiră în august 2019, nimeni nu mai crede serios într-o astfel de evoluţie. În consecinţă, Alianţa este obligată să-şi adapteze din mers postura de apărare. Deocamdată, oficialii NATO vorbesc despre revizuirea acesteia luând în calcul mixul pe care se bazează, format din cababilităţi convenţionale, nucleare şi de apărare antirachetă, având ca obiectiv determinarea celei mai eficiente combinaţii pentru asigurarea apărării aliaţilor.

În aceste condiţii, cel mai probabil scenariu de evoluţie îl reprezintă consolidarea, în perioada următoare, a posturii forţelor aliate convenţionale din Europa. Totodată, plecând de la importanţa asigurării unei parităţi nucleare rezonabile cu Rusia, unii experţi întrevăd posibilitatea ca SUA, respectiv NATO, să ia în calcul consolidarea capabilităţilor aeriene şi maritime, ca răspuns la acţiunile Rusiei de dislocare a batalioanelor de rachete SSC-8.

Pentru România, mizele par mai serioase ca niciodată. Agravarea raporturilor generale ale Alianţei cu Moscova şi solicitarea oficială formulată de Kremlin pentru distrugerea facilităţii antirachetă de la Deveselu, pe fondalul general al unui context regional  tot mai delicat în regiunea Mării Negre, nu fac decât să complice de o manieră îngrijorătoare situaţia de securitate a ţării noastre. Evoluţiile recente confirmă retrospectiv soliditatea solicitărilor României de angajare substanţială a NATO în zona Mării Negre şi demonstrează lipsa de previziune şi de argumente a poziţiei dominante din Alianţă de diferenţiere a angajamentului acestei între partea nordică şi sudică a flancului estic, în favoarea Poloniei şi a regiunii baltice.

Noile evoluţii constituie un argument serios în favoarea României pentru recentrarea interesului strategic al NATO asupra zonei din care facem parte, în acţiunile viitoare de întărire a posturii forţelor convenţionale aliate din Europa şi de consolidare a posturii de descurajare şi apărare a NATO.

Totodată, acţiunile generale care vizează  operaţionalizarea Iniţiativei aliate de creştere a capacităţii operaţionale – „Iniţiativa celor 4 treizeci” (30 de batalioane mecanizate, 30 de escadroane de aviaţie şi 30 de vase de război, gata să fie dislocate în mai puţin de 30 de zile), conceptul militar de reîntăriri (Reinforcement concept) sau reforma Structurii de comandă NATO capătă o importanţă aparte pentru credibilitatea Alianţei.

Pe problematica INF, comunicatorii aliaţi, începând cu Secretarul general Stoltenberg, resping categoric legătura făcută de Moscova între Tratatul INF şi capabilitatea antirachetă NATO, inclusiv componentele acestei dislocate la Deveselu. Sistemele din România şi Polonia nu au nicio capabilitate ofensivă, fiind un instrument pur defensiv, esenţial pentru asigurarea securităţii spaţiului Euro-Atlantic şi, ca rezultat, nu intră sub incidenţa Tratatului INF.

Reuniunea miniştrilor apărării continuă în data de 14 februarie, cu abordarea cooperării NATO – UE şi a operaţiilor şi misiunilor Alianţei (Afganistan şi Kosovo).