20 august 2019

Cooperarea Serbia-NATO - o provocare pentru ambele părţi

Stelian Teodorescu

Istoricul relaţiilor dintre Serbia şi NATO ar putea fi împărţit în mai multe etape începând cu perioada de conflict de pe teritoriul fostei Iugoslavii, până la semnarea Acordului militar-tehnic, de la Kumanovo, din iunie 1999, continuând cu perioada schimbărilor iniţiate în Serbia, urmată de o alta caracterizată de stabilirea la Belgrad a unor noi obiective de politică externă, care includ actuala poziţie de neutralitate militară, dar şi aspiraţiile de integrare europeană şi revenire a ţării pe scena internaţională după o lungă pauză de izolare.

Sursă foto: Mediafax

Neutralitate militară şi o opinie publică majoritar anti-NATO

Dialogul şi cooperarea între Serbia şi NATO s-au dezvoltat în mod constant, începând cu anul 2006, când autorităţile de la Belgrad s-au alăturat programului Parteneriat pentru Pace (PfP/14.12.2006) şi Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC). Astfel, în data de 18.12.2006, la Belgrad a fost deschis Oficiul de legătură militară al NATO, care sprijină reformele în domeniul apărării în Serbia, facilitează participarea sârbilor la activităţile programului PfP şi oferă asistenţă activităţilor de diplomaţie publică ale NATO în regiune.

Cooperarea între cele două părţi s-a aprofundat începând cu ianuarie 2015, când Serbia şi NATO au semnat Planul individual de acţiune al parteneriatului (IPAP), care reprezintă un cadru în care ţara parteneră îşi expune obiectivele reformelor sale, iar NATO acordă sprijin în atingerea acestor obiective. Intrarea sa în vigoare a reprezentat un progres major în relaţiile bilaterale şi un cadru favorabil pentru consolidarea în continuare a cooperării şi îmbunătăţirea dialogului politic.

Dezvoltarea ulterioară a relaţiilor Serbia-NATO s-a făcut prin ratificarea Acordului privind statutul forţelor (SOFA), în baza căruia structurile NATO din Serbia îşi exercită libertatea de mişcare şi pot folosi infrastructura militară. Este de remarcat că, într-un astfel de context favorabil dezvoltării cooperării, în aceeaşi perioadă, Serbia şi NATO au semnat un Acord de cooperare în domeniul sprijinului logistic.

În noiembrie 2015, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a vizitat Serbia, subliniind importanţa cooperării Serbiei-NATO, exprimându-şi, în acelaşi timp, regretul cu privire la victimele şi suferinţele provocate populaţiei civile în timpul bombardamentelor NATO. J. Stoltenberg a reiterat că NATO respectă decizia suverană a Serbiei cu privire la neutralitatea sa militară, subliniind că nu va insista niciodată cu privire la calitatea de membru al Alianţei a unui stat până când acesta nu va avea disponibilitatea de a se alătura NATO.

În prezent, Serbia aprofundează dialogul politic şi cooperarea militară cu NATO exclusiv pe probleme de interes comun, cu un accent deosebit pe sprijinirea reformelor, cu toate că, spre deosebire de celelalte entităţi din Balcanii de Vest, Serbia nu aspiră să se alăture Alianţei Nord-Atlantice. Cu toate acestea, NATO îşi menţine poziţia adoptată şi exprimată, în 2015, prin vocea lui J. Stoltenberg, respectând pe deplin politica de neutralitate militară a autorităţilor de la Belgrad, chiar dacă liderii sârbi dezvoltă într-un ritm alert şi cooperarea în domeniul apărării cu F. Rusă.

Kosovo rămâne subiectul cheie în cadrul dialogului între Serbia şi NATO, mai ales dacă avem în vedere şi prezenţa în regiune a Forţei NATO din Kosovo (KFOR). Alianţa continuă să-şi exercite atribuţiile în interiorul fostei provincii sârbe, independentă din 2008, pe baza prevederilor Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, asigurând un mediu stabil şi sigur din punct de vedere al securităţii, în pofida dezacordului cu autorităţile de la Belgrad în legătură cu acest subiect. Cu toate acestea, cooperarea între Serbia şi forţele KFOR s-a dezvoltat pe baza prevederilor Acordului militar-tehnic de la Kumanovo, NATO susţinând continuarea dialogului facilitat de Uniunea Europeană (UE) care vizează normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priştina.  

Poziţia adoptată de NATO în relaţia cu Serbia a fost evidenţiată permanent în mod public, inclusiv prin vocea secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice, un exemplu în acest sens fiind discursul din 29.06.2011, în care a declarat că „viitorul Serbiei constă în cooperarea paşnică cu vecinii săi şi cu UE şi NATO. […] Am înregistrat progrese bune în ultimii ani în dezvoltarea unei baze solide pentru parteneriat şi cooperare. Acum depinde de Serbia să decidă dacă doreşte să meargă mai departe în cooperarea cu NATO şi cât de rapid".

Nu este lipsit de interes că, la acea vreme (iunie 2011), exista un sprijin public semnificativ de redus pentru integrarea euro-atlantică a Serbiei, 69,4% dintre cetăţenii sârbi declarându-se împotriva aderării la NATO, 64,8% declarându-se în favoarea  neutralităţii militare, 59,3% declarându-se în favoarea aderării la UE şi numai 15,6% declarându-se în favoarea aderării la NATO.

Sugestiv în acest sens este şi un alt studiu realizat de agenţia Ninamedia din Serbia, realizat la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie 2019, în rândul a 800 de cetăţeni sârbi, ca parte a proiectului „Integrarea euro-atlantică în mass-media din Serbia”, care arată că 89% dintre cetăţenii sârbi chestionaţi sunt împotriva aderării ţării lor la NATO.

Ambasadorul SUA la Belgrad, Kyle Scott, nu a fost surprins de aceste rezultateşi de faptul că cetăţenii sârbi nu au uitat de intervenţia militară a NATO din 1999. Înaltul oficial american a subliniat că "numărul ştirilor despre NATO este în creştere, dar acestea sunt în mare parte negative, chiar dacă NATO şi Serbia cooperează tot mai mult în cadrul exerciţiilor militare şi nivelul cooperării generale avansează". El a adăugat că este important ca jurnalismul din Serbia să se bazeze pe fapte dar, după cum a evidenţiat oficialul american, există medii din ţară care „pur şi simplu nu doresc” să publice nimic pozitiv în ceea ce priveşte NATO.

Arne Bjørnstad, ambasadorul norvegian la Belgrad, a subliniat, la rândul său, că NATO ar trebui să facă faţă provocărilor şi să îşi schimbe imaginea negativă în Serbia.
deoarece „ceea ce s-a întâmplat în 1999 este principalul motiv al unei astfel de imagini negative. Pe de altă parte, NATO este o organizaţie militară, dar şi o alianţă politică care oferă acces la tehnologii moderne şi participare la activităţi umanitare”. Diplomatul norvegian şi-a exprimat propriul său punct de vedere conform căruia este necesar să vorbim mai mult despre beneficiile pe care le poate avea cooperarea cu NATO şi mai puţin despre trecutul de confruntare.

Jurnalistul Milivoje Mihajlović a evidenţiat, la rândul său, că imaginea NATO a fost mult mai bună în urmă cu 12 ani şi că astăzi tabloidele prezintă Alianţa într-o lumină nefavorabilă, subliniind că „de la sfârşitul anului 2007, sintagma „integrare euro-atlantică” a fost înlocuită cu „integrare europeană”, deşi „Serbia este înconjurată de state membre NATO, Alianţa fiind singura forţă care protejează, în prezent, sârbii din Kosovo". În acelaşi context, Mihajlović a scos în evidenţă că „există aproape zero rapoarte media despre participarea forţelor Serbiei la exerciţii militare NATO şi misiuni de menţinere a păcii".

Un alt jurnalist, Milan Mišić, a subliniat, la rândul său, că tabloidele dictează întreaga atmosferă din societate şi, de asemenea, poziţia opiniei publice din Serbia faţă de NATO. Acesta a evidenţiat că „există o diferenţă uriaşă între ce raportează mass-media şi politica oficială a statului faţă de NATO. Principalul mesaj din tabloide este că NATO vrea să ne distrugă, în timp ce Rusia şi Putin ne vor proteja, ceea ce este departe de realitate”.

Şi totuşi există domenii cheie de cooperare. Nu puţine

Domeniile cheie de cooperare ale Serbiei cu NATO, cu beneficii pentru ambele părţi, sunt:

Creşterea capacităţilor de apărare şi a interoperabilităţii

Serbia s-a alăturat procesului de planificare şi revizuire a Parteneriatului pentru Pace (PfP/Planning and Review Process/PARP), în 2007, pentru a dezvolta capacitatea forţelor sale de a participa la operaţiile multinaţionale mandatate de ONU şi la operaţiile UE de gestionare a crizelor.

Din 2012, Serbia este implicată activ în "Building Integrity" (BI). Instituţiile de apărare transparente şi responsabile aflate sub control democratic sunt fundamentale şi esenţiale pentru cooperarea internaţională în domeniul securităţii.

Ministerul Apărării din Serbia oferă experienţa sa şi altor ţări implicate în procesul de autoevaluare şi evaluare al NATO şi a fost implicat activ în elaborarea Curriculumului de referinţă al BI-ului NATO, publicat în 2016.

Din 2014, Serbia este angajată în Programul de îmbunătăţire a educaţiei în domeniul apărării (Defence Education Enhancement Programme/DEEP), care sprijină eforturile Belgradului de a dezvolta un sistem complet şi modern de educaţie şi pregătire în domeniul apărării. Acest program este un mijloc de reformă, oferind sprijin practic în dezvoltarea şi reformarea instituţiilor de învăţământ militar, adaptat individual ţărilor solicitante. Datorită DEEP, Serbia este acum un furnizor de expertiză în domeniul educaţiei militare şi sprijină alte programe DEEP, cum ar fi cel cu Armenia.

Tot din 2014, Serbia participă la platforma Iniţiativei de parteneriat şi interoperabilitate (PII), lansată la Summit-ul NATO din Ţara Galilor şi care reuneşte aliaţii şi 24 de state partenere selectate, principalul obiectiv fiind asigurarea menţinerii şi aprofundării conexiunilor construite între NATO şi forţele partenere pe parcursul anilor.

Serbia oferă experţi şi instruire aliaţilor şi partenerilor la Centrul de pregătire în domeniul chimic, biologic, radiologic şi nuclear (CBRN), din Kruševac, recunoscut, în 2013, ca Centru de formare şi educare în parteneriat.

În decembrie 2017, în coordonare cu mai multe state NATO, Serbia a coordonat un curs de instruire a personalului medical militar şi civil irakian, ca parte a Iniţiativei de consolidare a capabilităţilor de securitate şi apărare ale NATO.

Cooperare extinsă

Aliaţii au sprijinit punerea în practică a unor proiecte "NATO Trust Fund", în Serbia, printre acestea fiind un proiect de distrugere a unui excedent de 28.000 de arme de calibru mic şi arme uşoare, finalizat în 2003, şi un altul pentru distrugerea în siguranţă a 1,4 milioane de mine şi diverse alte tipuri de muniţie, finalizat în 2007. Un al treilea proiect pentru distrugerea unui excedent de aproximativ 8.000 de tone de muniţii şi explozibili se află în desfăşurare. Un alt proiect, desfăşurat pe perioada a cinci ani, finalizat în 2011, pus în aplicare de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), a ajutat aproape 6.000 de persoane disponibilizate din sectorul de apărare din Serbia să înceapă diverse mici afaceri.

Serbia a fost implicată activ, din 2007, în Programul "Science for Peace and Security" (SPS). Oamenii de ştiinţă şi experţii din Serbia abordează o gamă largă de probleme de securitate, în special în domeniile securităţii energetice, combaterii terorismului şi apărării împotriva agenţilor chimici, biologici, radiologici şi nucleari.

În 2017, Serbia a lansat cel de-al doilea Plan naţional de acţiune cu privire la femei, pace şi securitate, pentru perioada 2017-2020, statul sârb fiind asociat la Politica şi planul de acţiune NATO/EAPC privind femeile, pacea şi securitatea, aprobat la Summit-ul NATO, de la Bruxelles, din 2018.

Serbia şi NATO îşi propun să îmbunătăţească activităţile desfăşurate în domeniul informaţiilor publice privind cooperarea NATO-Serbia, Biroul de legătură militară NATO de la Belgrad jucând un rol important în acest proces.

Anul 2018 – interval de vârf al cooperării militare dintre Serbia şi NATO

Anul 2018 a cunoscut o intensificare semnificativă a cooperării dintre Serbia şi NATO, dar şi a frecvenţei mesajelor pozitive transmise de liderii de la Belgrad şi cei ai Alianţei Nord-Atlantice. Deşi Serbia nu este membru NATO, acest stat din Balcanii de Vest cooperează strâns cu Alianţa prin participarea la PfP, prin ratificarea mai multor acorduri care definesc şi accelerează această relaţie, precum şi prin participarea la exerciţii militare multinaţionale. Câteva repere ale acestei cooperări sunt următoarele:

Summit-ul NATO, de la Bruxelles, din perioada 11-12.07.2018, a fost catalogat ca un eveniment de o importanţă deosebită pentru Balcanii de Vest, declaraţia finală concluzionând că liderii participanţi au reuşit să evalueze regiunea ca fiind una de „importanţă strategică, aşa cum a demonstrat-o lunga istorie de cooperare şi operaţiunile din regiune”. În document, şefii de stat participanţi au adoptat poziţia politică a „uşilor deschise” şi au invitat oficial Macedonia de Nord să înceapă negocierile de aderare la NATO, cu condiţia prealabilă a punerii în aplicare a prevederilor "Acordului de la Prespa" şi a fost evidenţiată cooperarea în creştere dintre NATO şi Serbia şi  s-a declarat susţinerea dialogului Belgrad-Priştina. Secretarul general adjunct al NATO, Rosa Goetemuller, a subliniat că „Alianţa nu provoacă Serbia şi nu îi cere să i se alăture”. În acelaşi context, a fost evidenţiat şi faptul că NATO va rămâne în Kosovo prin menţinerea forţelor KFOR şi va continua cooperarea cu Priştina şi UE pentru a contribui la asigurarea protecţiei şi securităţii, mediul de securitate încă destul de fragil din fosta provincie sârbă impunând adoptarea unei astfel de decizii.

Vizita Secretarului general al NATO, Jens Soltenberg, în Serbia şi desfăşurarea, la 08.10.2018, la Mladenovac, a exerciţiului internaţional „Serbia 2018”, organizat de Ministerul Afacerilor Interne sârb şi Centrul Euro-Atlantic pentru Situaţii de Urgenţă al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO EADRCC). A fost cel mai mare exerciţiu de apărare civilă organizat de NATO împreună cu o ţară parteneră. Activitatea a implicat participarea a 2.000 de participanţi, din 38 de ţări, care, împreună cu membrii Ministerului Apărării şi Armatei Serbiei, au desfăşurat un exerciţiu comun care a presupus organizarea şi desfăşurarea managementului activităţilor de salvare în timpul dezastrelor. Cu acea ocazie, Serbia a fost vizitată de secretarul general al NATO, Jens Soltenberg, care, împreună cu preşedintele sârb Aleksandar Vučić, a inaugurat acest exerciţiu.

Participarea la exerciţii militare multinaţionale comune

• „Platinum Wolf 2018” a fost un exerciţiu militar internaţional care a avut loc pe 22.06.2018, lângă Bujanovac. La exerciţiu au participat aproximativ 500 de militari din SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Emiratele Arabe Unite, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Ungaria, România, Muntenegru şi Serbia. Exerciţiul s-a desfăşurat pe temele „Tactici, tehnici şi proceduri în cadrul operaţiilor multinaţionale”, participanţii antrenandu-se în utilizarea armelor non-letale şi angajarea în acţiuni şi aplicarea procedurilor specifice în operaţii multinaţionale desfăşurate într-un mediu internaţional.

• În august 2018, Serbia a participat la un alt exerciţiu NATO, “Platinum Lion 2018”, la baza militară bulgaro-americană, de lângă Novo Selo, 700 de militari din SUA, Serbia, Muntenegru, Albania, România şi Regatul Unit al Marii Britanii fiind implicaţi în exerciţiu. Activitatea, la nivel batalion, a avut ca scop consolidarea interoperabilităţii, precum şi o mai bună înţelegere a tacticilor, tehnicilor şi procedurilor naţionale ale ţărilor partenere. În timpul exerciţiului, militarii sârbi şi bulgari au îndeplinit misiuni de „curăţare” de terorişti a unei clădiri publice, precum şi de evacuare a militarilor „răniţi” cu un elicopter Cougar.

• În perioada 18-21 septembrie 2018, pentru a cincea oară, a avut loc exerciţiul aerian internaţional „Air Solution 2018”, organizat în comun de forţele aeriene sârbe şi române în spaţiul aerian al Serbiei şi României, reprezentanţii Gărzii Naţionale a Statului Ohio având statutul de observator. Exerciţiul a implicat avioane de vânătoare şi avioane de transport, precum şi unităţi de elicoptere angajate în operaţii de căutare şi salvare. Au fost îndeplinite sarcinile de control şi protecţie a spaţiului aerian, de gestionare a situaţiilor de criză din zona aeriană de frontieră dintre cele două ţări, precum şi sarcinile de sprijinire a aviaţiei şi de căutare şi salvare.

• În centrul de instruire şi simulare din cazarma de la Belgrad „Banjica 2”, în perioada 15-19 octombrie 2018, a fost organizat un exerciţiu multinaţional de comandă, susţinut de simulări computerizate, intitulat „REGEX 18”. Scopul exerciţiului a fost îmbunătăţirea interoperabilităţii în procedurile de instruire şi dezvoltarea capacităţilor forţelor armate ale ţărilor din regiune, ale statelor membre NATO şi ale altor structuri implicate în programul PfP.

O alegere posibilă între aspiraţii şi propagandă

Serbia are aspiraţii în direcţia integrării în UE dar, sub o puternică presiune politică şi propagandistică, alunecă constant spre F. Rusă, al cărei principal obiectiv este menţinerea Balcanilor de Vest în afara NATO. Într-un astfel de context, este improbabil că Serbia îşi va redefini curând poziţia cu privire la NATO şi că va dori să devină parte a Alianţei, mai ales că în mentalitatea poporului sârb încă persistă imaginea intervenţiei militare care s-a soldat cu devastarea ţării şi uciderea cetăţenilor, aşa cum sublinia actualul preşedinte sârb, Aleksandar Vučić, la 24.03.2017 (la vremea aceea prim-ministru, n.n.), cu prilejul rememorării zilei începerii bombardamentelor NATO asupra fostei Iugoslavii, în 1999.

În pofida cristalizării unei palete extrem de complexe de opinii divergente cu privire la construirea relaţiei de cooperare Serbia-NATO, la care asistăm la nivel regional şi internaţional începând din 2000 şi până în prezent, nivelul cooperării între cele două părţi rămâne pozitiv. Acest lucru a contribuit la realizarea unui nivel maxim posibil, în condiţiile date, de interoperabilitate, aliniere şi standardizare între forţele armate sârbe şi forţele NATO. Rămâne de văzut dacă elitele politice sârbe vor decide dacă această relaţie va continua pe baza neutralităţii militare sau dacă Serbia îşi va redefini poziţia în această privinţă. Concluzionând, Serbia, pentru prima dată, ar putea să adopte o strategie de politică externă pentru definirea clară a obiectivele sale, mai ales a celor care privesc relaţia cu Kosovo, atitudine şi decizie ce pot aduce modificări substanţiale în relaţia Belgradului cu Alianţa Nord-Atlantică.