Cooperarea ruso-chineză, în domeniul operaţiilor de influenţă strategică, împotriva SUA

Anul trecut, în perioada 4-6 iunie, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a efectuat o vizită de  trei zile în Rusia, cu prilejul aniversării a 70 de ani de relaţii diplomatice între cele două ţări. Cu această ocazie, au avut loc discuţii îndelungate între liderii celor două puteri. La încheierea convorbirilor, Putin a declarat agenţiei TASS că acordul celor două naţiuni pe probleme globale este: “la un nivel fără precedent de înalt“. În consens, preşedintele Xi a concluzionat afirmând că “am reuşit să aducem relaţiile noastre la cel mai înalt nivel din istorie”. S-au stabilit domenii de cooperare în domeniul ştiinţific şi tehnologic valorificându-se realizările, dovedite ca eficiente ale celor două mari puteri ale lumii. În domeniul comunicaţiilor, de exemplu, Putin a decis implementarea  sistemului 5G şi a recomandat cooperarea între compania chineză Huawei şi compania rusă MTS. În acelaşi timp, liderul chinez a decis să dezvolte, cu sprijinul Rusiei, capacitatea de a extinde operaţiunile de influenţă strategică, domeniul principal fiind manipularea prin fake-news.  

Unul din domeniile cu cel mai mare impact strategic îl are cooperarea celor două state, China şi Rusia, pentru creşterea presiunii asupra SUA, prin operaţiunile de influenţă strategică.

Cei doi lideri au căzut de acord asupra faptului că cel mai mare interes comun, asupra căruia  trebuie să se concentreze şi să coopereze, este de a încerca să  blocheze sau măcar să îngreuneze iniţiativele globale sau regionale ale SUA. Atât Rusia, cât şi China consideră statul american ca fiind principala ameninţare asupra securităţii lor naţionale.

Capacitatea dovedită a Rusiei de a influenţa decisiv alegerile prezidenţiale din anul 2016 din SUA, ca şi a Chinei de a influenţa alegerile locale şi prezidenţiale din anii 2018 şi 2020 din Taiwan, au scos în evidenţă competiţia mondială, acerbă, între democraţii şi autocraţii. Cooperarea dintre China şi Rusia, în acest domeniu, au diversificat posibilităţile autocraţiilor de a modifica percepţia faţă de atractivitatea modelului lor de guvernare, de a produce haos în statele democratice şi de a crea poziţii antagonice şi încuraja divizarea între statele democratice.  În urma acestor acţiuni, China şi Rusia au cooperat şi au analizat rezultatele obţinute de fiecare dintre ele, împărtăşindu-şi reciproc lecţiile învăţate.

Campania digitală, chino-rusă de influenţă strategică asupra SUA, deşi executată, de multe ori, cu mijloace şi mesaje diferite, lucrează în tandem asupra aceloraşi obiective geopolitice majore, sau asupra celor complementare.

• Subminarea normelor şi instituţiilor liberale este considerată o misiune majoră pentru acţiunile de influenţă strategică. Valorile democraţiei liberale sunt considerate ameninţări vitale la adresa securităţii naţionale a Chinei şi Rusiei. Protestele pro-democratice din august 2019 din Hong-Kong, susţinute de mesaje  pe Internet care sprijineau valorile democratice, au fost folosite de media chineză pentru a acuza SUA de implicare în deciziile interne ale Chinei. Rusia, prin purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, a venit imediat în sprijinul Chinei acuzând SUA de incitarea populaţiei. În acelaşi comunicat a fost subliniat faptul că cele două ţări propun iniţierea unei comisii de investigare a SUA, asupra modului în care acestea au folosit noile tehnologii pentru destabilizarea Chinei şi, probabil, a Rusiei.

Încă din anul 2014, cele două ţări au început, separat, acţiuni de influenţă      strategică asupra Occidentului, pentru a slăbi democraţia şi pentru a provoca declinul acesteia,  pentru a-şi atinge obiectivele geopolitice. De aceea ele au folosit o naraţiune care să prezinte democraţia ca pe un sistem care duce la haos şi lipsă de eficacitate comparativ cu sistemul lor centralizat, condus de o singură persoană, cu putere uriaşă de decizie. În acelaşi timp, cooperarea dintre Rusia şi China, în domeniul operaţiilor de influenţă strategică, ar putea fi percepută de statele occidentale ca un bun exemplu de cooperare sinceră între două state autocratice faţă de democraţiile în care acest gen de conlucrare este din ce în ce mai rar. 

• Slăbirea coeziunii dintre aliaţii şi partenerii democratici ai SUA. China şi Rusia fac mari eforturi de a slăbi coeziunea între aliaţii SUA şi Washingtonul, ca şi între aliaţii SUA între ei. În felul acesta cele două state speră să dilueze opoziţia statelor democratice faţă de interesele lor.

Cu multă răbdare, tipică poporului chinez, China încearcă, în această perioadă în care SUA dă impresia că nu mai este atât de interesată de poziţia de lider mondial, să prezinte Washington-ul ca pe un partener nefiabil în faţa aliaţilor şi prietenilor acestuia. Beijing-ul urmează, în continuare, politica externă a lui Deng Xiaoping “ascundeţi puterea şi câştigaţi timp”. În acest timp câştigat, China, secondată de Rusia, aplică politica lui Filip al II-lea al Macedoniei, „divide et impera”, încercând să dezmembreze atât relaţia transatlantică cât şi Uniunea Europeană. În felul acesta Rusia,  alături de şantajul cu furnizarea de gaze, acţionează în forţă prin a  folosi  operaţiunile informatice de influenţă strategică cu scopul de a submina coeziunea statelor europene încercând, în primul rând.  să forţeze o poziţie mai conciliantă în ceea ce privesc sancţiunile impuse Moscovei de către Uniunea Europeană.

• Subminarea influenţei globale a SUA. Acest obiectiv comun al Chinei şi Rusiei este motivaţia principală a colaborării între cele două state în domeniul operaţiilor de influenţă strategică. Cele două ţări îşi evaluează puterea, în termeni relativi cu cea a SUA. Pentru că nu au mijloace de diminuare a domeniului hard-power al SUA, ci doar să intre în competiţie cu acestea, Beijing-ul şi Moscova desfăşoară   adevărate campanii digitale care să ducă la slăbirea domeniului soft-power. Diplomaţii Chinei şi Rusiei au primit, în ordinul de misiune, sarcina de a mobiliza tehnologiile , know-how-ul şi resursele media din statele ţintă, tocmai pentru a diminua influenţa globală a SUA.

• Promovarea intereselor Chinei şi Rusiei. În acelaşi timp cu subminarea influenţei statelor democratice, în general, şi a SUA în special, cele două state îşi promovează interesele globale ca şi imaginea lor în lume. Ele caută să remodeleze mediul informatic, să discrediteze criticile la adresa politicilor lor şi să-şi extindă influenţa prin state proxi.  

Atât China, cât şi Rusia, folosesc naraţiuni pozitive şi proactive care să sprijine acţiunile lor interne şi mai ales internaţionale şi să dea fiecărei decizii o bună imagine internaţională. Obiectivul principal al strategiei informaţionale al Chinei este de a promova ideile rezultate din gândirea strategică a lui Xi Jinping şi mai ales modul în care proiectul Belt and Road Initiative poate duce către prosperitatea globală. Prezentând, prin media în limba engleză, succesele Chinei, în general, cât şi capacitatea de răspuns la criză, aceasta caută să inducă subliminal, ideea că un sistem autocratic este mai eficient decât unul democratic. Faptul că statele nondemocratice ale lumii au depăşit 50% din numărul total, iar multe alte state, în căutarea unor soluţii pentru o nouă ordine internaţională, nu exclud varianta chineză, scoate în evidenţă şi eficacitatea propagandei chineze. Ca o concluzie la aceste rezultate, China încearcă, treptat, să inducă populaţiei ideea că, în curând va deveni lider mondial de necontestat.      

Modul de derulare a operaţiilor de influenţare strategică ale celor două ţări este diferit. Acţiunile Rusiei sunt, mai degrabă, distructive decât constructive. Naraţiunea pro-rusă este destul de brutală, confruntaţională, fără a ţine cont de manierele diplomatice sau chiar de cele ale unui jurnalism decent. Mesajele propagandei ruse conţin nu numai deturnări ale adevărului, cât şi dezinformări, prin crearea unor situaţii complet eronate, prin afirmaţii puse în gura unor personalităţi sau prin interpretări, uneori cu un fir logic de prezentare, dar plecând de la afirmaţii false. Ştirile false din reţelele sociale,  provenite pe filieră rusă urmăresc: discreditarea SUA arătând că acestea nu mai sunt interesate de a mai fi lider mondial şi nu vor să-şi asume responsabilităţile unei asemenea poziţii, distrugerea relaţiei transatlantice, distrugerea coeziunii statelor europene şi prezentarea  laudativă a realizărilor tehnologice ale Rusiei. Operaţiunile de influenţă strategică ruse acţionează agresiv pentru a induce populaţiei lumii o stare de îngrijorare şi chiar de teamă faţă de realizările sale în domeniul militar. O populaţie căreia i se întreţine un sentiment permanent de îngrijorare faţă de o anumită ameninţare, este mai uşor de manipulat prin ştiri false.

Pentru discreditarea SUA, de exemplu, retragerea trupelor lor din Orientul Mijlociu, a fost prezentată de media rusă ca un exemplu de mercantilism occidental în urma căruia Rusia a fost obligată să-şi asume responsabilitatea de pacificator al regiunii.

Putin ştie că ţara sa este în declin şi, de aceea, acţiunile sale sunt tot mai agresive. Această agresivitate, deocamdată, se manifestă prin operaţiile de influenţă strategică. Nu se exclude însă ca, nu peste mult timp, aceasta să se manifeste şi în temeni de hard power în zona de near abroad (vecinătatea apropiată). De aceea, Putin se grăbeşte, şi forţează stabilirea unor noi reguli şi ierarhii mondiale folosind operaţiile informaţionale ofensive pentru crearea percepţiei că este încă o mare putere.

În acest timp Beijingul acţionează cu răbdare aplicând tehnica paşilor mărunţi, reuşind să se insinueze în interesele statelor occidentale bazându-se pe faptul că sistemul chinez este o combinaţie între economia privată şi cea de stat.

Pentru stabilirea unei noi ordini internaţionale este foarte important modul în care SUA, China şi Rusia vor ieşi din criza COVID-19. Conform statisticilor actuale, China pare a-şi fi revenit, măcar parţial, cel mai repede. SUA şi Rusia sunt în plină criză, diferenţa fiind că Washingtonul a intrat în această perioadă cu o economie definita de indici pozitivi în toate domeniile, în timp ce Rusia, aflată sub sancţiuni economice şi politice şi pe fondul unei abrupte căderi a preţului petrolului se află într-o adevărată prăbuşire economică. Acesta este un fenomen periculos întrucât unele din statele aflate într-o asemenea situaţie aleg soluţii agresive atât pe plan intern cât şi pe plan extern.

Dorinţa tuturor statelor puternice ale lumii de găsi o soluţie pentru noua ordine economică a lumii ar putea fi mobilul care să ducă la realizarea compromisului necesar.