Contracararea „studenţilor spioni”. Iniţiative legislative americane.

Iniţiative legislative americane, mai mult sau mai puţin recente, vizează limitarea accesului studenţilor, mai ales ale celor de origine chineză, la cercetarea din domenii de vârf, finanţată din fonduri federale, derulată în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. Activitatea de spionaj asupra cercetărilor academice americane precum şi cea desfăşurată prin intermediul parteneriatelor de cercetare între firmele chineze şi universităţile americane sunt considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale a SUA şi fac obiectul unor propuneri legislative ce urmăresc limitarea accesului studenţilor străini la informaţii sensibile şi sporirea controlului guvernamental la accesarea unor programe de studiu. În acelaşi context, sunt avansate opinii care susţin că anumite instituţii academice externe să fie asimilate unor organizaţii şi persoane care acţionează în numele unui guvern străin şi acestea să fie obligate să se înregistreze la Departamentul de Justiţie şi să dezvăluie relaţia lor cu guvernul respectiv şi sursele de finanţare. Se merge chiar mai departe şi, printr-un raport al Senatului, institutele Confucius sunt acuzate ca fiind strict controlate de Beijing şi reprezentând o ameninţare la adresa libertăţii academice, recomandându-se să fie luate măsuri mergând până la închiderea lor.

Măsuri de combatere a spionajului în instituţiile de învăţământ superior americane

„Adversarii Statelor Unite profită de pe urma unui sistem academic vulnerabil. Mediul academic este în exclusivitate un mediu al gândirii nerestricţionate, ceea ce face ca adversarii să obţină avantaje din accesul la cercetarea sensibilă finanţată din fonduri federale, derulată în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.”

 Cine sunt adversarii se precizează în paragrafele care urmează acestui prim alineat dintr-o iniţiativă republicană recentă, aşa-numitul Act de Protejare a Universităţilor Noastre, aparţinând congresmanului Jim Banks. Şi anume:

• mai mult de 300.000 de cetăţeni chinezi care frecventează, anual, universităţi din SUA sau găsesc locuri de muncă în laboratoarele americane, centrele de inovare, think-tank-uri şi care ar putea fi manipulaţi pentru a servi ambiţiilor militare şi strategice ale Beijingului;
• studenţi ai altor naţiuni care s-ar putea confrunta cu presiuni sau stimulente din partea ţării lor de origine pentru a divulga tehnologie sau pentru a folosi informaţii sensibile.

Pentru susţinerea ideii în jurul căreia se construieşte actul legislativ elaborat de congresmanul Jim Banks, aceea de creştere a implicării străine în sistemul educaţional american, este menţionată opinia directorului FBI, Christopher Wray: există cetăţeni chinezi care adună în mod netradiţional informaţii, exploatând deschis mediul de cercetare şi dezvoltare, de care profită.

În consecinţă, precizează documentul respectiv, ameninţările dinspre China ar trebui privite nu doar ca ameninţări provenind din partea guvernului chinez, ci din partea unei întregi societăţi, ceea ce impune, în final, un răspuns din partea întregii societăţi americane.

Este propusă şi o soluţie concretă: nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a legii, secretarul Educaţiei, împreună cu secretarul Apărării şi cu directorul comunităţii de informaţii vor înfiinţa un grup de lucru în cadrul Departamentului de Educaţie pentru a aborda ameninţarea spionajului în instituţiile de învăţământ superior. Grupul de lucru - format din aproximativ 30 de membri din departamentele de Apărare, Justiţie, Energie, Educaţie şi din comunitatea de informaţii – împreună cu biroul directorului comunităţii de informaţii, va realiza o listă cu proiecte de cercetare sensibile şi va furniza instrucţiuni instituţiilor de învăţământ superior în cadrul cărora se derulează respectivele proiecte.

Proiectul de cercetare sensibil este definit ca fiind un proiect de cercetare în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, bugetat de către o agenţie de finanţare calificată – Departamentele de Apărare, Energie, o structură a comunităţii de informaţii - cu excepţia, însă, a proiectelor clasificate sau a celor care necesită participanţilor acces la informaţii clasificate.

Studenţilor provenind din China, Coreea de Nord, Federaţia Rusă, Iran, li se va permite implicarea în proiecte de cercetare sensibile, doar cu aprobarea directorului comunităţii de informaţii.

Acelaşi director va identifica entităţile străine, guverne, corporaţii, organizaţii profit şi non profit, considerate ca reprezentând ameninţare de spionaj în legătură cu proiectele de cercetare şi va realiza o listă ce se va actualiza periodic. Pentru început din această listă vor face parte: Huawei Technologies Company, ZTE Corporation, Hytera Communications Corporation, Hangzhou Hikvision Digital Technology Company, Dahua Technology Company, Kaspersky Lab.

Declarativ, proiectul de lege este, în parte, o reacţie la răspunsul considerat insuficient al Departamentului Educaţiei la o scrisoare din iunie 2018, în care 26 de membri ai Congresului au solicitat lansarea unei investigaţii a posibilelor încercări ale organizaţiilor chineze de a intra în posesia rezultatelor studiilor de cercetare şi tehnologiilor din universităţile americane. Susţinându-se că parteneriatele Huawei cu mai mult de 50 de universităţi din SUA ameninţă securitatea naţională, se cerea Departamentului Educaţiei să solicite universităţilor americane care lucrează cu Huawei Technologies să transmită informaţii despre proiectele lor comune.

În ultimii ani, în Statele Unite au fost vehiculate informaţii cu privire la legăturile Huawei, în particular, ale preşedintelui companiei, cu guvernul chinez, şi au fost adoptate diverse măsuri economice care au vizat stoparea eforturilor de expansiune pe piaţa americană.

Însă nu este vorba doar de cazul Huawei şi de echipamentele de comunicaţii chineze considerate că ar putea fi folosite pentru acces la informaţii sensibile.

În opinia politicienilor americani, guvernele şi organizaţiile străine, îndeosebi cele din China, au reuşit să-şi impună agenda politică sub acoperirea mediului academic.

Ca urmare, Congresul a organizat numeroase audieri cu privire la posibilele încercări de a spiona cercetările academice din SUA, iar Pentagonul investighează parteneriatele de cercetare între firmele chineze şi universităţile americane. Într-un interviu recent, consilierul prezidenţial pentru securitate naţională, John Bolton, a declarat că statul chinez încearcă să folosească think-tank-uri şi organizaţii non-profit pentru acţiuni de influenţă în SUA, iar mişcarea este mult mai mare în magnitudine decât orice alt efort străin din istorie.

Iniţiativa legislativă a congresmanului Jim Banks nu este singulară

În iunie anul trecut, Departamentul de Stat al SUA a redus de la cinci ani la un an durata vizelor pentru studenţii chinezi care studiază în domenii precum aviaţia şi robotica, cu motivaţia diminuării riscului de spionaj şi furt de proprietate intelectuală în domenii vitale pentru securitatea naţională.

O altă iniţiativă legislativă, tot cu un an în urmă, aparţinând congresmanilor republicani Joe Wilson şi Marco Rubio, Legea privind transparenţa în domeniul influenţei străine, solicita organizaţiilor similare institutelor Confucius să se înregistreze conform Legii privind înregistrarea agenţilor străini, considerând că poporul american are dreptul să ştie dacă consumă propagandă produsă de un guvern străin.

Senatorul Marco Rubio este de părere că, prin noua legislaţie, se va realiza o mai mare transparenţă a activităţilor guvernelor străine care operează în Statele Unite, iar entităţi precum Institutul Confucius ar trebui să se înregistreze la Departamentul de Justiţie ca agenţi ai guvernului chinez. S-ar elimina, în acest mod, lacunele din Legea privind înregistrarea agenţilor străini (FARA), adoptată în 1938, în conformitate cu care instituţiile academice sunt scutite bona fide de obligaţiile organizaţiilor şi persoanelor care acţionează în numele unui guvern străin de a se înregistra la Departamentul de Justiţie şi de a dezvălui relaţia lor cu acel guvern şi sursele de finanţare.

S-a mers mai departe şi, în februarie anul acesta, un raport al Senatului a acuzat institutele Confucius ca fiind strict controlate de Beijing şi reprezentând o ameninţare la adresa libertăţii academice şi a recomandat să fie luate măsuri mergând până la închiderea lor.

Respectivele institute, finanţate de Hanban, un departament al Ministerului de Externe controlat de Partidul Comunist Chinez, sunt subiect de controversă de câţiva ani, politicienii susţinând că ar fi utilizate în scopuri de propagandă de către guvernul chinez. De asemenea, din zona comunităţii de informaţii se emit avertismente cu privire la universităţile-ţinte soft pentru serviciile de informaţii străine care le utilizează studenţii şi personalul pentru a accesa tehnologiile emergente. Directorul FBI, Christopher Wray, s-a referit, cu diverse ocazii, la naivitatea sectorului academic şi la agenţii chinezii care s-au infiltrat în cele mai prestigioase universităţi americane, cu trimiteri explicite la institutele Confucius.

După lansarea, în 2004, la universitatea din Maryland, a primului Institut Confucius, în SUA au fost create peste 450 de astfel de entităţi (institute şi clase Confucius). În SUA, în 2018, studia un număr de aproximativ 340.000 de studenţi chinezi, ceea ce reprezintă un procent de 30% din totalul studenţilor străini din colegiile şi universităţile americane.

O asemenea prezenţă semnificativă face să fie dificil de abordat ceea ce politicieni şi reprezentanţi ai comunităţii de informaţii consideră a fi ampla ameninţare chineză, influenţele nejustificate sau chiar eforturile de spionaj ale rivalului politic şi economic major al Americii asupra mediului academic din SUA.

Dificil cu atât mai mult cu cât există şi opinii potrivit cărora institutele Confucius nu se deosebesc, în fapt, cu nimic de cele create de alte ţări, de cele germane, Goethe, de cele spaniole, Cervantes, sau de Alianţa Franceză. Institutele Confucius ar fi supravegheate şi finanţate doar în parte de către Hanban, şcoala din SUA care găzduieşte o astfel de entitate oferind, la rândul ei, fonduri anuale care să corespundă contribuţiei Hanban, precum şi spaţiu şi suport administrativ.

Cum măsurile propuse sunt tot mai drastice (Stephen Miller, consilierul preşedintelui Trump, vehicula, la începutul acestui an, ideea interzicerii vizelor pentru toţi cetăţenii chinezi), este adusă în discuţie problema spinoasă a fondurilor. Se vehiculează ca fiind în joc aproximativ 14 miliarde de dolari provenind din taxe generate, anual, de cetăţenii chinezi care frecventează şcoli din SUA, sumă care ar putea dispărea dacă aceşti studenţi ar pleca să-şi facă studiile în altă ţară. Sau că, de pildă, doar într-un singur an (2010), Hanban a oferit 4 milioane de dolari Universităţii Stanford pentru Institutul Confucius, fără a se implica în alegerea bursierilor, fără a încălca libertatea academică la Stanford (Richard Saller, decanul Şcolii de Ştiinţe Umaniste a universităţii).

Dacă doreşti să lupţi cu China, ai nevoie de oameni care vorbesc chineza

În mediul academic, chiar dacă se acceptă ideea că instituţiile în cauză sunt instrumente ale guvernului chinez, se respinge ca fiind fără sens acuzaţia de spionaj (Robert Daly, fost director pentru Iniţiativa China Maryland la Universitatea din Maryland, fost angajat al ambasadei SUA din Beijing, înainte de 1990), iar acţiunile guvernamentale sunt considerate tactici Red Scare (Margaret Pearson, profesor de ştiinţe politice la Maryland), în absenţa unor date suficient de credibile potrivit cărora Institutul Confucius funcţionează ca acoperire pentru acţiuni de spionaj sau alte activităţi ilegale. Nici ancheta Senatului din februarie nu a adus dovezi în acest sens.

În plus, nu poate fi contestată valoarea schimburilor culturale dintre cele două state şi, aşa cum observa Gao Qing, director al Confucius Institute U.S. Center, dacă doreşti să lupţi cu China, ai nevoie de oameni care pot vorbi chineza, cu alte cuvinte, este esenţială cunoaşterea a ceea ce îţi provoacă temeri.

Un studiu din 2018 al Institutului Hoover al Universităţii Standford, Influenţa chineză şi interesele americane: promovând vigilenţa constructivă, a ajuns laconcluzia că institutele Confucius furnizează guvernului chinez acces la organismelestudenţeşti americane, iar în grupurile de reflecţie, cercetători şi studenţi declară că există încercări de influenţă ale diplomaţilor chinezi. Acelaşi raport, însă, consideră că mass media ar trebui să-şi consolideze cunoştinţele pe baza cărora să realizeze investigaţii responsabile privind influenţa chineză şi orice măsură s-ar lua, de către oricine, pentru contracararea acestei influenţe, să nu demonizeze niciun grup de cetăţeni americani, dar nici de vizitatori ai SUA. Sau, cum afirmă Terry Hartle, vicepreşedinte al Consiliului American pentru Educaţie, să nu transforme studenţii chinezi în pioni în rivalitatea SUA-China. Este evident că studenţii chinezi nu au apărut în Statele Unite peste noapte. Şi nici pericolul pe care aceştia se presupune că îl reprezintă nu a fost identificat instantaneu. După cum, la fel de evident este faptul că a existat o monitorizare a lor, serviciile secrete, chiar dacă nu au făcut din asta un subiect al declaraţiilor publice, fiind la curent cu ceea ce s-ar fi putut constitui în ameninţări la securitatea naţională. Sau aşa ar fi trebuit să fie.

Dincolo de afirmaţiile care se fac la polul opus al problematicii şi care fac apel la o mentalitate tipică de război rece (Lu Kang, purtător de cuvânt al ministerului chinez de externe), construirea de ziduri de orice fel, fie ele şi la nivel cultural, academic, nu are cum să nu reprezinte o invitaţie la aduceri aminte în legătură cu epoca McCarthy şi la reconsiderarea unor îndemnuri cu privire la un răspuns al întregii societăţi, aşa cum şi-l imaginează Jim Banks.