CONSECINŢE ALE ANULARII TRATATULUI PENTRU FORŢE NUCLEARE CU RAZĂ INTERMEDIARĂ DE ACŢIUNE

Pe data de 01 februarie 2019, SUA au anunţat oficial că se suspendă pentru o perioadă de 6 luni din Tratatul INF, semnat cu URSS în anul 1987. Motivul retragerii îl constituie faptul că Rusia, continuatoarea Uniunii Sovietice, construieşte o nouă rachetă care încalcă prevederile tratatului. Rusia, la rândul ei a anunţat, o zi mai târziu, suspendarea din tratat pe aceeaşi perioadă de timp, acuzând partea americană ca încalcă prevederile acestuia prin amplasarea de lansatoare de rachete în România şi Polonia.  Decizia Administraţiei Trump afectează relaţiile Washingtonului cu aliaţii săi europeni, având în vedere că SUA au semnat iniţial tratatul şi în numele statelor NATO. Se doreşte, cel puţin în declaraţii, renegocierea Tratatului INF pentru a include şi China în prevederile acestuia.

 “Tratatul pentru Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune” (Intermediate Range Nuclear Forces Treaty – INF) cu denumirea sa formală: „Tratatul dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste referitor la Eliminarea Rachetelor lor cu Rază Intermediară şi Scurtă de Acţiune”, a fost semnat pe data de 8 decembrie 1987 de către Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov. Aceasta însemna că cele două naţiuni îşi vor distruge, fiecare, rachetele si lansatoarele, de la sol, cu rază de acţiune de 500-1000 km (rază scurtă) şi 1000-5000 km (rază intermediară de acţiune). Rachetele din această gamă puteau să fie purtătoare de încărcătura nucleară, convenţională sau de oricare alt tip. Tratatul nu se aplica rachetelor lansate din aer sau de pe mare. În felul acesta, până în anul 1991 au fost distruse 2692 de rachete urmând 10 ani de verificări reciproce la fostele baze de lansare. SUA au semnat acest tratat şi în numele statelor NATO. Acestea şi URSS/Rusia nu aveau dreptul să deţină, să construiască şi să cerceteze niciun fel de rachetă ce se încadra în prevederile tratatului.

Prevederile tratatului INF se aplică doar statelor semnatare: SUA (respectiv NATO) şi URSS/Rusiei. Acestea nu se aplică, de exemplu, Chinei, în al cărei arsenal de rachete se află  85% de rachete de acest tip.  

Pe data de 20 octombrie 2018, preşedintele Trump a anunţat că din cauza faptului că Rusia, prin acţiunile sale, a ieşit din termenii tratatului, va retrage SUA din Tratatul INF. Decizia anunţată a fost pusă în aplicare pe data de 1 februarie 2019 când SUA a anunţat suspendarea acestuia pe o perioadă de 6 luni. A doua zi Rusia a anunţat o decizie similară.

Cu câteva luni înainte de anunţul oficial al ambelor părţi din 1 respectiv 2 februarie, au avut loc discuţii la Moscova între  John Bolton, consilierul de securitate al lui Trump şi Nicolai Patruşev, consilierul de securitate naţională al preşedintelui Rusiei,  alături de Serghei Lavrov, ministrul de externe. Ambele părţi s-au acuzat reciproc de violarea tratatului. SUA au acuzat Rusia de dezvoltarea unui nou tip de rachetă, în timp ce Moscova a acuzat Washingtonul că a poziţionat baze de rachete în România şi în Polonia, deşi lansatoarele montate aici sunt destinate în mod exclusiv rachetelor ce pot lovi doar ţinte aeriene.

Iniţial NATO a declarat că „ aliaţii sprijină pe deplin această acţiune”, menţionând  şi că: “Statele Unite au luat această decizie ca răspuns la riscul semnificativ pentru securitatea Euro-Atlantică, al testării, producţiei şi instalării de către Rusia a sistemului 9M729, cu lansare de la sol”. 

Liderii europeni sprijină SUA în solicitările acestora către Rusia pentru a se încadra în prevederile tratatului şi a fi mai transparentă în ceea ce priveşte noul tip de rachetă. În acelaşi timp însă, se opun retragerii SUA din Tratatul INF având în vedere succesul acestuia de la înfiinţarea sa. “INF a contribuit la sfârşitul Războiului Rece şi se constituie într-un pilon al arhitecturii de securitate europene, încă de la înfiinţarea sa acum 30 de ani” menţiona purtătoarea de cuvânt a d-nei Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate.

Chiar a doua zi după ce preşedintele Trump a anunţat intenţia sa de a retrage SUA din Tratatul INF, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a luat legătura cu şeful Administraţiei americane subliniind marea importanţă a tratatului pentru securitatea europeană.

Oliver Meier, de la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi de Securitate a declarat că decizia lui Trump de a renunţa la Tratat “pune germanii într-o poziţie dificilă”, menţionând şi faptul că: “există îngrijorarea între aliaţii NATO, că în lumea post-INF va fi mult mai greu de a găsi un răspuns militar la acţiunile Rusiei. Există îndoieli asupra faptului că dislocarea unui număr mai mare de rachete pe teritoriul Europei îi va aduce pe ruşi la masa negocierilor. Acum totul este în mâinile lui Putin”.

Liderul de la Casa Albă a considerat că acest anunţ va constitui un mijloc eficient de negociere a unui nou tratat. Termenul de 6 luni până la retragerea definitivă, ar trebui să fie suficient pentru acest demers. SUA intenţionează ca în acest nou tratat să cuprindă şi China, acţiune extrem de dificilă întrucât acesta ar însemna ca Beijingul să renunţe la aproape tot arsenalul său de rachete, lucru imposibil în condiţiile actuale. Având în vedere modul în care s-a derulat totalitatea acţiunilor în jurul INF, se pare că SUA sunt mai mult interesate în efectele noului tratat asupra Chinei decât asupra Rusiei.

Este important de previzionat, în aceste demersuri ale SUA şi Rusiei, ce se va întâmpla după ce acest tratat va înceta să funcţioneze. Într-o recentă audiere în Senatul SUA, generalul Curtis Scaparrotti, fost Comandant Suprem al Forţelor Aliate din Europa, sublinia faptul că Forţele Armate ale SUA nu au încă un plan pentru a preveni fabricarea şi instalarea de către Rusia a unor noi sisteme de lansatoare cu rachete cu încărcătură nucleară  a căror ţinte să fie pe teritoriul Europei.

Dezvăluind faptul că NATO a fost informată de decizia SUA, generalul american spune că: „noi, de fapt, am spus aliaţilor noştri din NATO că vom face această planificare (post- INF) în colaborare cu ei. Am început-o. Eu nu ştiu care este stadiul acestui plan astăzi.”

O posibilă negociere a unui nou tratat nu va putea să ducă, probabil, la distrugerea actualelor rachete cu rază intermediară de acţiune, China opunându-se total acestui demers, dar ar putea limita dezvoltarea de noi rachete prevenind, astfel, o competiţie în realizarea acestora.    

În cadrul audierii, Scaparrotti a precizat că Tratatul INF nu este singura provocare a Rusiei asupra acţiunilor SUA de consolidare a securităţii europene, atrăgând atenţia asupra achiziţionării de către Turcia, de sisteme de rachete antiaeriene ruseşti de tipul S 400, ceea ce ar putea să facă SUA să-şi revadă punctul de vedere privind livrarea către Ankara a avioanelor F-35, în pofida participării financiare a Turciei la realizarea celui mai modern avion de luptă al momentului,   

Administraţia Trump a anunţat faptul că după retragerea din Tratatul INF nu intenţionează să instaleze noi sisteme de rachete în Europa. Făcând acest anunţ nu este exclus faptul ca Trump să folosească într-adevăr această împrejurare, pentru o negociere, dar nu cu Rusia ci, indirect, cu Uniunea Europeană. Anunţând faptul că nu intenţionează să disloce alte sisteme de rachete pe teritoriul european, liderul de la Casa Albă ar intenţiona, să oblige aliaţii occidentali să-şi construiască singuri aceste echipamente pentru a-şi apăra propriul teritoriu european. În felul acesta ar urmări cu consecvenţă politica internaţională a Administraţiei Trump de a nu mai cheltui din fondurile contribuabilului american pentru  alte state, când acestea nu alocă fonduri suficiente pentru propria lor securitate.

Peste mai puţin de doi ani, urmează a fi renegociat acordul New START referitor la rachetele nucleare balistice. În situaţia în care se va renunţa la Tratatul INF, acesta rămâne singurul acord ce reglementează şi limitează armele nucleare şi previne o nouă cursă a înarmărilor. Deocamdată, statele semnatare, SUA şi Rusia, nu au făcut declaraţii de intenţie în acest sens. 

Reacţia împotriva retragerii SUA din Tratatul INF nu a apărut numai în unele state europene ci şi în Statele Unite. Pe data de 15 februarie, d-na. Tulsi Gabbard, membră a grupării democrate majoritare din Camera Reprezentanţilor, a introdus o lege care ar putea bloca retragerea SUA din tratat. Într-o conferinţă de presă organizată cu această ocazie d-na Gabbard a declarat: „noi trebuie să facem acum faţă riscului unei catastrofe nucleare mai mare decât oricând în istorie...Decizia nesăbuită a preşedintelui Trump de a retrage SUA din Tratatul INF, creşte această ameninţare prin exacerbarea noului Război Rece, începând o nouă cursă a înarmărilor între SUA şi Rusia şi ne aduce şi mai aproape de un holocaust nuclear”. Probabil această legislaţie va fi votată în Camera Reprezentanţilor, unde democraţii sunt majoritari, dar va fi greu să treacă şi prin Senat, unde republicanii sunt majoritari. Este deci, puţin probabil ca retragerea SUA din tratat să poată fi blocată în Congresul SUA.

Cu ocazia unei conferinţe de presă susţinută în Luxemburg, la sfârşitul lunii februarie, premierul rus Dimitri Medvedev sublinia faptul că SUA, nu doar s-au autosuspendat din Tratatul INF ci, practic, s-au retras definitiv. Premierul rus a declarat că: “retragerea unilaterală a Statelor Unite afectează, de fapt, securitatea globală, nu există nici un dubiu în asta”.

Decizia Administraţiei Trump de a se retrage din Tratatul INF complică şi mai mult relaţia acesteia cu Uniunea Europeană, care acum devine din ce în ce mai dependentă atât economic cât şi militar de atitudinea Rusiei. Pusă în poziţia avantajoasă de a domina militar Europa, Rusia va încerca, probabil, să folosească avantajul creat şi să activeze noi mijloace de propagandă prin care pe termen scurt, să accentueze neîncrederea europenilor în Administraţia Trump, iar pe termen lung să submineze întreaga construcţie de securitate transatlantică.

În acest timp China va încerca, probabil, să rămână în afara acestei ecuaţii, lăsând SUA şi UE să-şi consume energiile într-o retorică anti-Rusia.