Conferinţa de securitate de la Munchen - "America first" versus multilateralism

În perioada 15-17 februarie a avut loc la Munchen Conferinţa anuală de securitate care a analizat practic toate aspectele politice şi economice actuale ce ar putea să afecteze sau să influenţeze securitatea internaţională. De mare interes au fost poziţiile marilor puteri ale lumii, susţinute de decidenţi de prim rang, capabili să prezinte perspectiva statelor lor faţă de acele probleme ce afectează direct securitatea statelor. Foarte atent a fost urmărită relaţia dintre Europa şi SUA, care a suferit modificări majore odată cu alegerea lui Donald Trump în fotoliul de la Casa Albă. Tonul discuţiilor nu a fost deloc unul reţinut, ci reprezentanţii statelor, prezenţi la conferinţă, şi-au exprimat tranşant poziţiile referitoare la subiectele puse în discuţie.

Conferinţa de  Securitate de la Munchen, care a avut loc în perioada 15-17 februarie 2019, marchează un important moment în evoluţia relaţiilor Nord-Atlantice. Aşa cum se menţionează în raportul ce a precedat deschiderea lucrărilor, lumea intră într-o noua eră trecând de la forma democrat - liberală de organizare a societăţii, aflată o lungă perioadă de timp în confruntare cu comunismul, şi instaurată după cel de-al Doilea Război Mondial, către o lume în care sunt prezente atât liberalismul, cât si iliberalismul, autoritarismul sau naţionalismul radical. Dificultatea gestionării unei asemenea lumi a apărut clar pe parcursul celor trei zile în care lideri ai acestei lumi au avut ocazia să-şi expună şi să-şi susţină punctele de vedere.

Această nouă eră este marcată şi dinamizată, uneori contradictoriu, de prezenţa lui Donald Trump la conducerea administraţiei SUA. Deşi nu a participat la conferinţă, acesta a fost fidel reprezentat de vicepreşedintele Mike Pence a cărui prelegere a fost presărată, într-o manieră neobişnuită în Europa, cu elogii şi superlative la adresa preşedintelui SUA, la care auditoriul nu a reacţionat.

Referindu-se la noua lume, într-un interviu acordat publicaţiei Financial Times în 20 iulie 2018, Henry Kissinger spunea: “Trump poate fi una dintre acele figuri istorice care apar din când în când, ca să marcheze o eră care este forţată să renunţe la vechile uzanţe. Nu este necesar ca el să ştie aceasta. Poate fi doar un accident“. Într-adevăr, prin modul în care a înţeles să aplice principiul “America First” în politica externă, preşedintele SUA a schimbat complet relaţiile dintre principalii actori internaţionali.

Acelaşi punct de vederea a fost prezentat şi de către ambasadorul Wolfgang Ischinger, chairman-ul conferinţei: “Întreaga ordine liberală a lumii pare a cădea. Trăim o schimbare epocală, o eră se încheie şi încep să apară direcţii aspre ale unei noi ere politice“.

Fondatorii Conferinţei de Securitate de la Munchen au supranumit-o, aşa cum avea să se dovedească de-a lungul anilor „reuniunea familiei transatlantice”. Capitala landului bavarez era locul unde erau analizate situaţia de securitate a lumii şi noile valenţe şi premise ale îmbunătăţirii relaţiei transatlantice, având NATO ca element central. Anul acesta, pare că această relaţie a trecut pe planul doi, întreaga conferinţă fiind marcată de critici, replici şi aluzii la adresa SUA şi a preşedintelui Trump, fără a se menţiona întotdeauna, nume de state sau persoane. S-au distins mai ales contradicţiile existente între conceptele vest europene şi cele ale SUA referitoare la principiile relaţiilor dintre statele lumii.

Prelegerea lui Mike Pence, într-o formă tipic americană, a fost presărată cu elogii aduse lui Donald Trump, adresate unei audienţe reci, care nu a reacţionat conform aşteptărilor vorbitorului. Referitor la cel mai important subiect al relaţiei transatlantice,  legat de respectarea de către SUA a angajamentului conform art.5, din Acordul de la Washington de înfiinţare a NATO, vicepreşedintele SUA, a subliniat hotărârea fermă a şefului administraţiei americane de a rămâne dedicată apărării colective în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Pence, care îl consideră pe Trump ca fiind “lider al lumii libere”,   a menţionat faptul că numai în urma intervenţiei preşedintelui SUA la ultimul Summit NATO, investiţiile pentru apărare ale celorlalte state membre ale Alianţei Nord - Atlantice s-au dublat, existând premise pozitive ale continuării acestui proces. A fost reafirmat angajamentul SUA, ca lider mondial, fiind utilizată expresia “America pe primul loc nu însemnă America singură”.

Analizând, pe scurt, situaţia de securitate în principalele zone ale globului, vicepreşedintele SUA a făcut un apel către statele europene semnatare ale acordului nuclear cu Iranul să se retragă din acest acord, ignorând poziţia europeană, deja declarată, de a rămâne în termenii acordului. Nord Stream 2 este un alt subiect de divergenţă între cele două ţărmuri ale Atlanticului. SUA intenţionează să convingă statele membre UE să nu se vulnerabilizeze rămânând dependente de o singură sursă de energie. Recenta poziţie a Consiliului UE, bazată pe compromisul Franţa-Germania, a rezolvat marea majoritate a punctelor europene de divergenţă pe acest subiect.

Mike Pence a menţionat intenţia Rusiei de a trasa noi frontiere în sud-estul Ucrainei, ca şi hotărârea SUA de a se retrage din Tratatul Rachetelor Nucleare cu rază scurtă şi intermediară de acţiune. Aşa cum remarcau unii militari participanţi la conferinţă, vicepreşedintele SUA nu a avut un ton critic la adresa Rusiei ci, mai degrabă a menţionat unele aspecte de securitate regională fără a sublinia ferm că aceasta este o ameninţare de securitate asupra SUA şi a NATO.

La câteva ore după cuvântarea de mai sus, a urcat la podium Joe Biden, fostul vicepreşedinte al SUA din perioada administraţiei Obama, care s-a lansat într-un şir de critici acide la adresa lui Trump. Aceeaşi poziţie au avut-o şi membri ai Congresului SUA, atât democraţi cât şi republicani, care şi-au prezentat puncte de vedere opuse actualei administraţii americane. Este o atitudine neobişnuită a delegaţiilor SUA care, de obicei, când sunt în afara teritoriului SUA nu sunt atât de caustice în ceea ce priveşte propria administraţie. Joe Biden a pus accentul pe multilateralism, cooperarea cu aliaţii şi participarea la procesul comun de decizie, retorică cu care europenii erau obişnuiţi din partea SUA înainte de alegerea lui Trump. Biden, posibil candidat la preşedinţia  SUA din partea partidului democrat, are o altă viziune, opusă administraţiei Trump: “America pe care o văd eu nu doreşte să întoarcă spatele către lume şi către aliaţii noştri apropiaţi“. Referitor la ameninţarea Rusiei, Biden a spus: “Nu sunt îngrijorat de influenţa rusă în Europa. Mă îngrijorează influenţa rusă în SUA!”. Prin aceste cuvinte, viitorul candidat la preşedinţia SUA scoate în evidenţă nu numai diferenţele de opinii existente între SUA şi Europa dar şi cele existente în interiorul SUA referitoare la politica externă a administraţiei Trump.

Vorbind, aşa cum a afirmat, ca un simplu cetăţean, fostul vicepreşedinte american a ţinut să susţină că trumpismul nu va ţine la nesfârşit şi “aşa cum ar spune mama mea: acestea vor trece. Noi ne vom întoarce! Noi ne vom întoarce! Să nu aveţi niciun dubiu!“. Cuvântarea sa a fost aplaudată în picioare de asistenţă.

Senatorul republican Lindsey Graham, în cuvântarea sa, a apreciat faptul că Trump a zguduit din temelii politica externă a SUA, dar l-a criticat pe acesta că a comunicat decizia sa privind retragerea trupelor SUA din Siria şi Afganistan fără a se consulta cu aliaţii.

Răspunsul Europei la criticile şi argumentele aduse de SUA l-a dat cancelarul german  Angela Merkel. Aceasta a avut o prezentare deosebit de tranşantă, eliberată parcă de rigorile diplomatice ale poziţiei de cancelar, pe care o va părăsi în anul 2020, odată cu viitoarele alegeri federale, ţinând cont de faptul că a anunţat deja că nu va mai candida. De-a lungul anilor, în cadrul conferinţei de la Munchen, aliaţii europeni au abordat o atitudine defensivă de sprijin al politicilor SUA în Europa. În ultimii 2-3 ani, atitudinea europenilor dădea semne de schimbare. Având în vedere însă, atitudinea, uneori brutală, a administraţiei Trump la adresa Europei d-na Angela Merkel şi-a asumat rolul de a răspunde ferm acestei poziţii. 

Prin vocea Angelei Merkel, europenii, în majoritatea lor, susţin multilateralismul şi prin aceasta ordinea liberală a lumii făcând un apel către unitate, pe când SUA susţin mai degrabă relaţiile bilaterale şi consideră lumea ca pe o zonă a competiţiei şi confruntării. D-na. Merkel a subliniat faptul că SUA au reuşit, prin ordinea globală impusă în politica economică internaţională, să ducă la colapsul ordinii globale liberale ce guverna relaţiile dintre state şi să le spargă în relaţii bilaterale în care să se impună.     

Cu o atitudine critică la adresa SUA, Merkel a subliniat importanţa analizei elementelor de divergenţă punct cu punct, mai ales datorită tendinţei administraţiei Trump de a-şi considera aliaţii ca adversari. 

Răspunzând la întrebarea generică a motto-ului conferinţei “Marele puzzle. Cine va ridica piesele?“, cancelarul german a afirmat cu convingere: “Numai toţi, împreună!“, smulgând ropote de aplauze.

Referitor la insistenţele SUA de a fi urmate de celelalte state semnatare ale acordului nuclear cu Iranul, şi de a se retrage din acord, cancelarul german a caracterizat atitudinea SUA ca fiind “deprimantă“, respingând ferm solicitarea venită de la Washington prin vocea lui Mike Pence.

Merkel a acuzat faptul că anunţând retragerea trupelor din Siria, Trump va contribui la strângerea relaţiilor dintre Iran şi Rusia.

Referitor la poziţia Europei faţă de Rusia, Merkel a precizat că Europa a luat mereu gaze din Rusia, chiar şi în timpul războiului rece. Obţinând promisiunea Rusiei că va fi folosită şi conducta care traversează Ucraina, Germania va respecta în totalitate legislaţia europeană în ceea ce priveşte conducta Nord Stream 2 obligând şi Rusia să o facă.  

Ca răspuns la atitudinea critică a administraţiei Trump faţă de Europa şi recunoscând faptul că securitatea europeană este dependentă de SUA, cancelarul german lansează către europeni chemarea “să ne luăm destinul în mâinile noastre“.

Întrucât d-na Merkel şi-a prezentat punctul său de vedere imediat înainte de Mike Pence, s-au văzut cât se poate de clar poziţiile total opuse pe care se situează Europa şi SUA în ceea ce priveşte principalele aspecte privind securitatea internaţională. Din fericire pentru securitatea europeană, singurul domeniu în care cele două puteri sunt de acord este angajamentul privind asigurarea securităţii colective a statelor NATO.       

La sfârşitul prelegerii sale, cancelarul german a primit un lung şir de ovaţii şi aplauze, în picioare, lucru neobişnuit în istoria conferinţelor de la Munchen.

Fără să rezolve niciuna din marile probleme de securitate ale lumii, Conferinţa de la Munchen a definit clar poziţiile statelor lumii, prin aceasta eliminând posibilele confuzii de interpretare ce ar putea marca începutul negocierilor diplomatice.