COMENTARIU: Ce înseamnă gazele naturale din Marea Neagră pentru SUA în relaţia cu Federaţia Rusă
Stefan Danila | Indira CrasneaO piaţă unică a statelor din estul şi centrul Europei, competitivitate reală determinată de competitori credibili, gazoducte şi alte elemente de infrastructură comună, standardizată conform intereselor statelor din zonă, consolidarea securităţii energetice sunt expresiile-cheie din mesajul prin care preşedintele Statelor Unite Donald Trump îl transmite summit-ului Iniţiativei celor Trei Mări, care se desfăşoară în capitala României.
Anul trecut Trump a participat personal la summit-ul de la Varşovia a I3M, pentru a fi foarte clar că SUA sprijină acest proiect, la Bucureşti susţinerea mesajului de la Casa Albă o va face secretarul american al Energiei, Rick Perry.
Această prezenţă nu este întâmplătoare. Mesajul privind alternativa pe care Statele Unite, ca partener în eforturile regionale de diversificare energetică, o oferă „prin exporturi de gaz natural lichefiat în această regiune de importanţă strategică şi prin participarea companiilor americane la Forumul de Afaceri al Iniţiativei celor Trei Mări” era previzibil.
Raţiunile prezenţei americane la Bucureşti a fost explicată de Richard Morningstar, un veteran al diplomaţiei americane şi Director fondator al Global Energy Center - Atlantic Council, la o întâlnire cu experţi în strategii energetice, diplomaţi şi specialişti, din dimineaţa aceasta, în preambul la summit şi Forum.
Ambasadorul Morningstar vede dimensiunea energetică a Iniţiativei celor Trei Mări ca un instrument ce trebuie să genereze o piaţă corectă pentru energie, care poate fi garantată doar prin existenţa unei alternative la influenţa exercitată în regiune de Federaţia Rusă, prin arma resurselor de gaze naturale. Transformarea Gazprom într-un competitor pe o piaţă corectă este de dorit, iar rolul său de instrument de presiune politică trebuie să dispară.
Contraponderea ar fi constituirea unei alternative energetice, formarea unei pieţe transparente şi competitive. Evident, miza şi lupta sunt pentru sursele de gaze naturale din Marea Neagră. Iar companiile americane ar fi cam singurele care se pot „bate” cu gigantul Gazprom şi să le impună o logică a competitivităţii, nu a manevrelor politice.
De ce SUA? Pentru că Statele Unite au relaţii foarte strânse cu statele din zonă şi sunt „un mare prieten” al centrului şi estului european în chestiuni de securitate energetică, politică, economică. Iar cooperarea în energie este deosebit de importantă în relaţia transatlantică.
Drept pentru care energia trebuie să fie disponibilă, să aibă preţ competitiv, să fie ferită de monopoluri şi sa nu fie folosită ca instrument politic.
S-a mai spus la întâlnirea experţilor în strategii energetice că SUA se opun proiectului Northstream 2. Adiţional la interesele directe ale statelor membre ale I3M, este cel puţin la fel de important să se constituie o alternativă pentru alimentarea cu gaze naturale din Marea Neagră şi pentru Ucraina şi Moldova.
Cooperarea între statele din centrul şi estul Europei este deosebit de importantă pentru a se realiza infrastructura adecvată intereselor acestora, cu costuri reduse şi cu o perspectivă pe termen lung. O dimensiune concretă ar fi construcţia în comun, pe aceleaşi standarde a conductelor de transport.
Cât de importantă este respectarea legii, un climat credibil şi stabil va fi un alt element al mesajului de peste ocean.
Cum “în partea ascunsă a Lunii” nu este doar Federaţia Rusă, o întrebare care s-a pus este şi care ar fi rolul Chinei? Esenţial. Recomandare: atenţie şi prudenţă ( Stilul chinez este mult mai subtil şi mai speculativ).
Jocul este deschis.
