Coincidenţe şi divergenţe între Biden şi Trump în Strategia de Securitate Naţională a SUA

Pe 3 martie 2021, Casa Albă a dat publicităţii primul document strategic al noii Administraţii, denumit „Interim National Security Strategy Guidance”. (INSSG). Acesta este un document interimar, care are rolul de a orienta politicile sectoriale, inclusiv cele legate de poziţia SUA pe plan internaţional. Analizând, din punct de vedere politic, etapele ce au precedat anul 2016, când Donald Trump a preluat Casa Albă,  pe timpul mandatului acestuia de 4 ani, şi până luna aceasta, se poate observa că fiecare preşedinte a modificat orientarea ţării către coordonatele care, considera el, au evitat greşelile făcute de predecesori.

Cele mai multe schimbări au fost făcute în domeniul politicii externe. Acestea au avut loc atât datorită unei politici externe nepotrivite la momentul respectiv, cât şi faptului că dinamica schimbărilor în ordinea mondială nu a permis încă stabilizarea modificărilor.

Actuala ordine mondială a fost influenţată de tipul de politică externă al Administraţiei Trump. Aceasta a fost o politică izolaţionistă, gândită de un om de afaceri de succes, care a încercat să obţină foloase maxime pentru SUA, fără a fi interesat de o politică în care să primeze, alături de interesul SUA, şi solidaritatea internaţională. Ultimul an de mandat şi, mai ales, criza provocată de pandemie au scos în evidenţă lipsurile acestei politici.

SUA, retrăgându-se din organizaţii şi acorduri internaţionale, au pierdut şi rolul de lider al acestora. Văzând ca SUA renunţă la rolul de coordonator strategic  al crizelor mondiale, alte competitoare din cursa marilor puteri au considerat  că, după schimbarea liderului de la Casa Albă, situaţia actuală reprezintă fereastra de oportunitate pentru a prelua iniţiativa. Fiecare stat puternic din această competiţie a căutat soluţii alternative pentru varianta în care SUA va continua politica de izolare a lui Trump şi va continua izolarea, prin neaderarea la iniţiativele regionale economice sau de securitate.

Uniunea Europeană avea cea mai strânsă relaţie cu SUA, prin Alianţa Nord-Atlantică. Politica externă a lui Trump a determinat UE să-şi caute alternative în relaţiile cu celelalte mari puteri. Gazoductul Nord Stream ar fi alternativa pentru relaţia cu Rusia, ca şi Acordul de Colaborare Economică semnat de UE cu China în ultima zi a anului 2020.

Măsurile preşedintelui Trump au fost considerate de către analişti ca fiind abateri de la democraţia liberală pe care SUA au susţinut-o întotdeauna. Această alunecare către alte forme de democraţie, cum ar fi cea iliberală, a făcut ca, la sfârşitul mandatului lui Trump, numărul statelor nedemocratice din lume să depăşească, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, pe cel al statelor democrate.

Aceeaşi ordine mondială nu va mai putea exista. Având în vedere orientarea de centru stânga a administraţiei democrate, probabil, în SUA va apărea o nouă viziune privind evoluţia statelor lumii.     

Acum, noul preşedinte al SUA încearcă să recâştige poziţia de lider pe plan mondial. Problema cea mai mare pe care o are acesta este lipsa de încredere manifestată de aliaţi sau de viitorii aliaţi faţă de dorinţa SUA de a renunţa la politica izolaţionistă şi de a-i susţine pe aliaţii săi. Pentru aceasta, este necesar ca Biden să facă rapid o serie de modificări în politica externă a SUA. În acest sens, preşedintele SUA a semnat, în primele ore ale mandatului său, Acordul de la Paris pentru Schimbările Climatice, ca un gest simbolic de modificare a cursului politic al SUA.

Tot în acest proces de recâştigare a încrederii în SUA se poate înscrie şi elaborarea şi publicarea de către Casa Albă a „Interim National Security Strategy Guidance” (INSSG). Acest document anulează valabilitatea Strategiei de Securitate Naţională elaborată în 2017 pe timpul Administraţiei Trump, urmând ca, în decurs de maximum un an, să fie elaborat documentul final care, probabil, va avea aceleaşi directive principale.

Acest document, care nu este întâlnit prea des în cutumele relaţiilor internaţionale,  urmăreşte, sub semnătura preşedintelui SUA, atât prezentarea oficială a direcţiilor politicii interne şi externe ale administraţiei Biden pentru următorii 4 ani, cât şi o viziune asupra noii ierarhii mondiale.

Una dintre cele mai consistente afirmaţii ale INSSG este: „În timp ce administraţiile se pot schimba, interesul naţional rămâne acelaşi”. Acesta este elementul de continuitate între strategia de Securitate Naţională din anul 2017 şi INSSG. Modificările apar în ceea ce priveşte mijloacele folosite în acest scop şi viteza de implementare a noilor concepte.

Noua echipă prezidenţială doreşte să cureţe sistemul de decizie strategică şi operaţională de susţinătorii principiilor Administraţiei Trump.

Modificările ce trebuie făcute în noua Strategie de Securitate Naţională presupun o susţinere bugetară adecvată. În SUA, bugetul naţional este prezentat Congresului în luna septembrie a fiecărui an, urmând ca, în octombrie, acesta să fie aprobat. Până atunci, orice schimbare trebuie să se înscrie în bugetul aprobat pe timpul Administraţiei Trump.

Deşi este anunţată schimbarea întregii politici a SUA, există numeroase elemente de continuitate cu vechile administraţii. Retragerea armatei SUA din războaiele lungi, purtate în alte zone ale globului pământesc, a fost susţinută şi de predecesorul său. Trump a început acest demers, cu o pregătire insuficientă, opinia publică sancţionând imediat decizia sa. Noua administraţie urmăreşte, şi ea, retragerea trupelor din conflictele fără sfârşit, dar cu o pregătire politică a zonei, ca şi cu o protecţie militară descurajantă.

Democraţiile lumii, prin politica lor transparentă, sub presiunea statelor nedemocratice, au permis apariţia unor noi ameninţări. Acestea sunt stimulate de accesul facil la noile tehnologii. Folosite ilegal şi imoral, aceste tehnologii, aflate atât la îndemâna statelor, cât şi a grupărilor infracţionale, pot influenţa nu numai securitatea statelor, ci şi evoluţia politică a acestora prin lansarea de fake news create în mod abil şi adaptate manifestărilor dirijate ale populaţiei.

INSSG atrage atenţia asupra ameninţării interne şi externe ale noilor tehnologii atunci când acestea sunt în mâna statelor nedemocratice.

Inteligenţa artificială, în mod deosebit, poate veni în sprijinul manipulării alegerilor, Rusia fiind cea mai avansată în acest domeniu. Dezvoltarea calculatoarele quantice, de către China, a permis controlul în masă al populaţiei. Cele două state au convenit, la cel mai înalt nivel, nonformal, să se sprijine reciproc în aceste domenii pentru a ataca statele democratice.

S-a renunţat la conceptul, cu o uşoară tentă de aroganţă, „America First”. Acesta a fost înlocuit cu altul mai puţin agresiv, „America will lead again”, care implică şi o responsabilitate a liderului pentru cei al căror conducător este.

INSSG subliniază, spre deosebire de Trump, importanţa aliaţilor şi partenerilor SUA în asigurarea securităţii. Reciprocitatea, însă, nu este un cec în alb, ci fiecare ţară trebuie să participe la asigurarea propriei securităţi. Îndemnul de a atinge pragul de 2% din PIB pentru dezvoltarea armatelor naţionale şi participarea la cheltuielile NATO nu mai este abordat într-o manieră la fel de dură. Subliminal, se înţelege că statele membre se vor alinia, treptat, la această cerinţă.

Documentul menţionează importanţa procesului de reconstruire a relaţiei cu NATO şi dezvoltarea de noi programe care să facă faţă la dinamica cu care evoluează ameninţările asupra statelor democratice ale lumii. Prezentând provocările la adresa SUA,  documentul subliniază în mod repetat agresivitatea Chinei pe toate planurile militare şi non-militare. Ca răspuns la aceasta, INSSG menţionează importanţa prezenţei forţelor militare NATO, ale Australiei, Japoniei şi Coreei de Sud, a altor state din regiunea indo-pacifică.

SUA intenţionează să rezolve toate divergenţele, în primul rând pe calea relaţiilor diplomatice. Aceasta nu însemnă, însă, că reduce dinamica de dezvoltare a propriilor capabilităţi militare, ca şi pe cele ale aliaţilor săi. Politica de descurajare a potenţialilor agresori asupra SUA sau a aliaţilor acestora nu poate fi susţinută decât de o armată capabilă să asigure supremaţia globală a SUA, inclusiv prin folosirea forţelor armate pentru apărarea securităţii SUA şi a intereselor acestora. 

Un exemplu al aplicării cu prioritate a diplomaţiei îl constituie întâlnirea ce va avea loc în martie 2021, la Anchorage, în Alaska, şi la care vor participa Tony Blinken, Secretar de Stat, şi Jack Sullivan, Consilier de Securitate Naţională al SUA, cu omologii lor chinezi. Probabil, întâlnirea nu va avea decât rolul de a tatona disponibilităţile celor două state de a veni în întâmpinarea unor viitoare negocieri, ca şi condiţiile în care acestea se vor derula.

INSSG subliniază faptul că securitatea economică a SUA este parte din securitatea naţională a statului. De aceea, aşa cum cetăţeanul este considerat centrul şi esenţa securităţii naţionale, el va fi şi centrul securităţii economice, atât pe plan intern, cât şi extern.   

 Documentul scoate în evidenţă faptul că „politicile comerciale, ca şi cele  economice, trebuie să servească interesul tuturor americanilor, nu numai câtorva privilegiaţi”.