China şi Orientul Mijlociu – Petrolul şi securitatea medicală... pe Drumul Mătăsii!

Preţul petrolului scade – China cumpără!

Exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu (OM) se bazează tot mai mult pe China pentru a-şi vinde petrolul, după ce pandemia noului coronavirus a afectat dramatic cererea şi consumul în Europa şi SUA. Potrivit unui raport Bloomberg, statele exportatoare de petrol din regiune au trimis în medie unul din trei transporturi către ţara asiatică. Aceasta este cea mai mare proporţie din ultimii doi ani. Astfel, China este un client din ce în ce mai important pentru producătorii de petrol din regiune care caută să găsească cumpărători pentru dobândirea de venituri atât de necesare gestionării efectelor crizei coronavirusului.

Mâna întinsă a Chinei va fi un factor greu de ignorat în discuţiile OPEC+ de prelungire a limitării producţiei pentru menţinerea unui preţ mai ridicat. „Producătorii din Orientul Mijlociu nu mai au de ales acum decât să-şi direcţioneze petrolul către China”, a declarat Carole Nakhle, directorul executiv al firmei de consultanţă Crystol Energy, cu sediul la Londra. Această orientare este însă riscantă, deoarece orice factor care va dezactiva redresarea economică a Chinei de după criza Covid-19 ar putea prăbuşi cererea de petrol.

În luna mai, chiar dacă livrările totale au scăzut cu aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi, fluxurile către China au rămas aproape neschimbate. Arabia Saudită, principalul exportator mondial, a vândut aproape o treime din exporturile brute în China în această lună. Următorul cel mai mare producător al regiunii, Irak, a trimis aproximativ jumătate din livrările sale în ţara asiatică, un record pentru exporturile irakiene.

China îşi recapătă treptat setea de energie, în timp ce pandemia continuă să afecteze consumul în alte părţi. Având în vedere că Agenţia Internaţională pentru Energie preconizează că cererea globală brută va scădea cu aproximativ o zecime în acest an, Arabia Saudită şi Rusia fac presiuni asupra celorlalţi membri ai OPEC+ pentru reduceri drastice ale producţiei. Deocamdată, achiziţiile crescute ale Chinei au contribuit la creşterea preţurilor, indicele Brent ajungând la începutul lunii la peste 40 dolari/ baril, dublu faţă de sfârşitul lunii aprilie, chiar dacă a început din nou să scadă uşor pe fondul ezitărilor OPEC+ de a lua o decizie privind extinderea temporală a reducerii producţiei.

Arabia Saudită, Kuweitul şi Emiratele Arabe Unite (EAU) au exportat mai mult petrol ca niciodată în China în luna aprilie, când au ajuns la cantităţi record sau aproape de record. O lună mai târziu, livrările către China au fost aproape la fel de mari, în pofida reducerii fără precedent a producţiei generale. Irakul, cel mai mare rival al saudiţilor din Golful Persic pentru exporturile în China şi India, a exportat chiar mai mult decât s-a angajat în cadrul OPEC+, potrivit datelor Bloomberg.

Beijingul sprijină statele din Orientul Mijlociu...

Covid-19 a făcut o călătorie lungă din oraşul central chinez Wuhan până în ţările din Orientul Mijlociu, provocând zeci de mii de victime la nivel mondial şi afectând grav economia globală. În ultimii treizeci de ani, China a cultivat legături mai strânse cu regiunea, determinate, în principal, de o nevoie în creştere de resurse energetice. Descrierea relaţiilor drept o „cooperare câştig-câştig” a devenit o sintagmă omniprezentă în discursul diplomatic chinez.

În mod involuntar, coronavirusul  a devenit o ocazie de demonstrare a solidarităţii reciproce Orientul Mijlociu – China, şi un test al rezistenţei relaţiilor dintre cele două părţi. La început, când criza afecta doar China, Arabia Saudită, EAU şi Qatarul au transmis mesaje de îngrijorare pentru bunăstarea cetăţenilor chinezi şi de încredere în capacitatea Beijingului de a combate virusul, livrând ajutoare medicale pentru a ajuta autorităţile chineze să combată virusul. Mai târziu, pe măsură ce coronavirusul s-a răspândit în Orientul Mijlociu, China a răspuns acestei bunăvoinţe prin trimiterea de medici şi materiale medicale în toată regiunea.

La începutul lunii martie, China a trimis mii de truse de testare şi alte echipamente medicale în Egipt şi a furnizat Turciei un „medicament special” care, pretindea ministrul turc al Sănătăţii, Fahrettin Koca, a redus timpul de recuperare în rândul pacienţilor aflaţi la terapie intensivă. La începutul lunii aprilie, China a ajutat Israelul să achiziţioneze şi a livrat materiale medicale esenţiale ca parte a unei operaţiuni de transport aerian organizată de Ministerul israelian al Apărării, dar se pare că multe dintre livrări au fost donate de cetăţeni chinezi. La jumătatea lunii aprilie, China a donat materiale medicale Ministerului Sănătăţii din Oman. Acestea sunt doar câteva exemple ale eforturilor Beijingului de a oferi ajutor regiunii, deşi în unele cazuri echipamentele în cauză s-au dovedit a fi defecte.

Nu mai departe de sfârşitul lunii aprilie a.c., un acord încheiat între China şi Arabia Saudită, unul din principalii aliaţi ai SUA în regiune, în valoare de 265 milioane de dolari, prevedea  furnizarea a nouă milioane de kit-uri de testare, dislocarea a cinci sute de experţi chinezi şi a şase laboratoare, permiţând efectuarea a 50.000 de teste pe zi. Drept urmare, lucrurile par a fi mai bine controlate acum, iar Regatul a început treptat să redeschidă locurile sfinte Mecca şi Medina. Pelerinii religioşi ar putea genera în continuare venituri substanţiale, chiar dacă la început vor fi mai puţini. Redeschiderea locurilor religioase şi relansarea sectorului turismului sunt de ajutor pentru a sprijini economia saudită aflată într-o situaţie nu foarte îmbucurătoare.

Percepţia Chinei în regiune

China şi statele din OM au legături tradiţionale care s-au dezvoltat semnificativ în ultimii ani, urmare a creşterii nivelului de comerţ şi investiţii, precum şi a unor relaţii politico-diplomatice în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, izbucnirea pandemiei Covid-19, care s-a răspândit din China în regiune şi restul lumii, a generat o nouă dinamică în relaţiile dintre cele două părţi. A fost creată o oportunitate de solidaritate şi asistenţă, exacerbând provocările existente, în frunte cu problema încrederii guvernelor şi popoarelor din regiune în Beijing.

Înainte de pandemie, percepţia Chinei în statele din OM era în mare măsură pozitivă. Atenţia considerabilă acordată vizitelor oficialilor chinezi în mass-media locale şi popularitatea din ce în ce mai mare a învăţării limbii şi istoriei Chinei sunt indicatori ai percepţiei pozitive a acestei ţări în regiune. Pentru unele ţări din regiune, gigantul asiatic emergent era văzut ca un model economic şi politic relevant şi atractiv, chiar o alternativă a modelului occidental.

Cu toate acestea, paradoxal, de la izbucnirea Covid-19, evoluţia percepţiei chineze a luat o turnură mai puţin favorabilă. Chiar şi în Iran, principalul său aliat regional, Beijingul a fost criticat, reproşându-li-se autorităţilor chineze modul în care au gestionat focarul de coronavirus şi datele pe care le-au furnizat celorlalte ţări. Criticile aduse Chinei au fost răspândite în rândul publicului din întreaga regiune, în special prin canalele de social media. Incidente mai mult sau mai puţin documentate, cu implicarea unor cetăţeni chinezi, au fost popularizate sub acuzaţia că răspândeau virusul. Mai multe ţări din regiune, inclusiv Bahrain, Irak, Iordania, Liban, Turcia, au impus restricţii şi asupra călătoriilor din China. Iranul chiar a suspendat eliberarea vizelor pentru cetăţenii chinezi.

Însă, linia oficială dintre guvernele din Orientul Mijlociu şi China a rămas totuşi una de cooperare şi dialog. Se pare că necesitatea de a menţine relaţii bune cu China înlocuieşte orice alte considerente. Fără îndoială, acest lucru a fost motivat în parte de asistenţa medicală şi de ajutorul pe care China le-a acordat mai multor ţări, precum şi de teama că Beijingul îşi va „aminti” de statele care l-au criticat sau care au tăiat legăturile în această perioadă dificilă.

Răspunsul Beijingului...

În urma izbucnirii Covid-19 şi a evoluţiei în percepţia Chinei în OM, Beijingul a schimbat uneltele şi a folosit noi instrumente de influenţă. Regiunea este din ce în ce mai importantă pentru China, având în vedere resursele naturale bogate şi poziţia strategică pe rutele cheie de comerţ. China a ajuns să se bazeze foarte mult pe petrolul din Orientul Mijlociu, aproape jumătate din importurile sale de anul trecut (44%) provenind din regiune. Regiunea este, de asemenea, esenţială pentru planurile economice viitoare ale Beijingului, inclusiv pentru Noul drum al Mătăsii (Belt and Road Initiative / BRI), ca răscruce pentru rutele terestre şi maritime care leagă China de Africa şi Europa.

Astfel, China urmăreşte să recâştige percepţia pozitivă în rândul populaţiei din OM, nu numai ca obiectiv în sine, ci pentru ca Beijingul să se asigure că va rămâne o putere economică şi politică de încredere. Acest lucru este deosebit de important în timpul unei crize care a produs deja daune considerabile creşterii economice a Chinei şi a afectat percepţia sa la nivel global. Fără un aport stabil de energie şi utilizarea în siguranţă a rutelor comerciale din regiune, poziţia economică şi politică a Chinei ar putea fi subminată. Un focar sever al pandemiei în OM ar paraliza activitatea economică a Chinei în regiune, cu consecinţe chiar mai grave decât pandemia în sine.

Prin urmare, guvernul chinez a investit resurse importante în canalizarea şi controlul discursului public privind Covid-19, promovând o naraţiune conform căreia pandemia nu este un „virus chinez”, după cum susţin preşedintele american Donald Trump, şi alţi lideri politici ai lumii, ci ar fi putut izbucni oriunde, iar regimul chinez nu are o responsabilitate unică pentru apariţie şi modul în care s-a răspândit. Toate aceste eforturi care vizează în mod clar îmbunătăţirea imaginii Chinei au fost puternic mediatizate pe site-urile de ştiri şi social media de limbă arabă ale guvernului chinez, în paralel cu rapoarte de dezinformare că virusul a fost transmis din străinătate, indicând cu degetul SUA.

„Diplomaţia medicală”, de folos în vremuri de pandemie...

Permiţând deschiderea „coridorului medical” al Chinei, statele OM fac încă un pas în interiorul razei de acţiune a BRI, deoarece toate ţările CCG fac parte din mecanisme de coordonare a politicilor, cum ar fi Forumul de cooperare Sino-Arab şi Dialogul strategic dintre China şi aceste state bogate în petrol. Potrivit Beijingului, „orice tip de cooperare bilaterală (cu China) poate fi considerat parte a BRI”.

Menţionat pentru prima dată în 2015, a fost un obiectiv pe termen scurt al BRI sub denumirea de „Planul de trei ani pentru implementarea cooperării pentru sănătate (2015-2017)”. În 2017, preşedintele chinez, Xi Jinping, a semnat un Memorandum de Înţelegere cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru îmbunătăţirea sănătăţii publice în ţările vizate de BRI, lansând oficial acest „coridor medical”.  Interesant este că „Drumul Mătăsii pentru Sănătate / DMS”, un mecanism planificat să funcţioneze în tandem cu „Drumul Digital al Mătăsii/ DDM”, încă o ramură a BRI, nu a fost foarte mediatizat. Folosind logistica desfăşurată de-a lungul coridoarelor terestre şi maritime ale BRI, planul a părut practic, dar progresele au fost lente. DMS a fost fost implementat corespunzător numai de la apariţia pandemiei.

Care este impactul unei asemenea abordări? Prin promovarea sănătăţii pe Drumul Mătăsii, Beijingul îşi creste puterea soft în regiune. Utilizând aceleaşi coridoare, porturi şi hub-uri logistice care fac parte din BRI, Beijingul are acces la noi regiuni. Şi, în acest rol binevoitor, China pune în surdină şi cea mai mare parte a criticilor şi controverselor cu care s-a confruntat de la izbucnirea Wuhan.

În al doilea rând, China se arată mai organizată şi mai pro-activă decât Occidentul, chiar dacă a avut succes mai ales pentru că a fost la locul potrivit la momentul potrivit. În acest timp, ţările din Occident s-au concentrat în interior, întrucât au fost confruntate cu propriile urgenţe de sănătate. Apărând mai eficient în aceste vremuri grele, Beijingul îşi creşte credibilitatea.

În al treilea rând, după ce au făcut investiţii semnificative în OM în ultimele două decenii, pentru China se deschid oportunităţi de afaceri noi în regiune şi poate beneficia de noua eră a digitalizării. În timpul acestei pandemii, tehnologia de diagnostic, supravegherea şi inteligenţa artificială ar putea fi implementate concomitent, conform DMS şi DDM.

Între ”brand”-ul Chinei şi parteneriatul cu SUA

Răspândirea COVID-19 prezintă o provocare globală fără precedent, precum şi una politică şi diplomatică unică pentru China. Ca ţară de origine pentru Covid-19, dar şi putere în ascensiune, cu un profil în creştere în OM, China acţionează pentru a restabili încrederea în „brand-ul” său. Furnizarea de asistenţă medicală şi campania mass-media extinsă în întreaga regiune sunt determinate de nevoia de a-şi proteja interesele considerabile în OM şi de a evita deteriorarea imaginii.

Dar ţările din OM ar putea fi plasate într-o poziţie delicată din cauza diplomaţiei medicale a Chinei. Legăturile mai strânse cu Beijingul ar putea creşte tensiunile cu Washingtonul. Asistentul secretarului de stat american pentru Afaceri Estice Apropiate (Orientul Mijlociu şi Nordul Africii), David Schenker, a făcut o observaţie tranşantă: „Aceste state (din Golf) trebuie să cântărească valoarea parteneriatului lor cu Statele Unite”.

Prin urmare, chinezii, probabil, vor continua să ofere asistenţă medicală ţărilor din OM. În acelaşi timp, este posibil ca guvernele din regiune să continue să meargă pe o linie fină între blamarea Chinei pentru pandemie şi menţinerea relaţiilor bune cu gigantul asiatic.

Dar, dincolo de toate acestea, nu există nicio prognoză privind momentul când se va epuiza pandemia. Multe ţări avansate, cu o infrastructură şi o expertiză mai bună în domeniul sănătăţii, au încă dificultăţi în gestionarea situaţiei. Virusul ar putea reveni, chiar dacă sunt aplicate restricţii conform „modelului China”. China a reuşit să contracareze epidemia pe frontul intern, dar nu sunt furnizate prea multe date sau informaţii. Uneori au existat probleme de calitate cu kiturile de testare a coronavirusului şi nu este sigur că strategiile chineze sunt atât de eficiente pe cât par.

Drept urmare, este extrem de dificil de prognozat evoluţia Covid-19 şi, dacă va veni un al doilea val global, diplomaţia medicală a Chinei ar putea să eşueze...