28 decembrie 2019

CHINA – RUSIA: ”Niciodată unul împotriva celuilalt, dar nu întotdeauna împreună”

Sergiu Medar

Începând cu anul 2014 şi introducerea de către SUA şi UE a sancţiunilor îndreptate împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeei, Moscova a devenit un partener din ce în ce mai apropiat al Beijing-ului. Relaţiile dintre Putin şi Xi Jinping au devenit tot mai calde şi cooperarea dintre statele lor s-a extins, inclusiv în domeniul militar. Transferul de tehnologie militară şi gaze lichefiate din partea rusă către China, ca şi cel de comunicaţii 5G şi tehnologie înaltă chineză către Rusia au fost printre primele schimburi ce au dus la unele evaluări potrivit cărora cele două mari puteri ar intenţiona edificarea unei alianţe cu efecte geostrategice globale.

Sursă foto: Mediafax

În perioada 4-6 iunie 2019, preşedintele Chinei Xi Jinping a efectuat o vizită de trei zile în Rusia, cu prilejul aniversării a 70 de ani de relaţii diplomatice între cele două ţări. Având în vedere problemele puse în discuţie, ca şi cele convenite şi declarate cu ocazia acestei întâlniri, s-a apreciat faptul că s-a ajuns, cum declara Putin, „la un nivel deosebit de înalt” al relaţiilor între cele două ţări. Aceasta se datorează, în primul rând, faptului că Rusia şi China şi-au identificat un interes comun major, acela de a bloca sau atenua posibilele efecte pozitive ale acţiunilor SUA. Rusia contează pe  sprijinul financiar bancar al Chinei pentru atenuarea efectelor sancţiunilor aplicate de SUA. La rândul ei China, aflată în plin război comercial cu SUA se bazează şi pe sprijinul economic şi militar acordat de Rusia.

Putin a afirmat că  “relaţiile dintre cele două ţări (Rusia şi China) au trecut testul timpului”, Xi a afirmat, la rândul său, că: “pas cu pas am reuşit să aducem relaţiile noastre la cel mai înalt nivel din istorie”.

Strategia de Apărare Naţională a Rusiei identifică explicit SUA ca ameninţare la adresa sa. China, în Strategia Naţională de Apărare, consideră SUA o provocare la adresa securităţii naţionale. La întâlnirea din iunie a liderilor Rusiei şi Chinei s-a convenit realizarea de programe comune, în domeniul apărării, care să permită descurajarea militară a SUA. Cele două state îşi proiectează şi execută echipamentele militare la un nivel tehnologic a cărui eficienţă este măsurată şi testată în comparaţie cu armamentul realizat de SUA. Se poate aprecia că aceste măsuri duc la o nouă cursă a înarmărilor apropiată ca anvergură de cea din timpul Războiului Rece.

Ca dovadă a faptului că Rusia şi China abordează cu multă seriozitate aceste programe bilaterale, este faptul că pe data de 2 decembrie s-a deschis conducta de gaze lichefiate care leagă cele două ţări, sursa rusă de energie depăşind, în ceea ce priveşte atât cantitatea cât şi lungimea, toate celelalte surse devenind subsidiare.  

În ceea ce privesc relaţiile militare dintre cele două state, acestea pleacă de la opinia potrivit căreia armamentul şi tehnologiile militare ale Rusiei sunt superioare celor dezvoltate în China.

Pe data de 24 septembrie 2019, în cadrul întâlnirii comisiei de cooperare între cele două mari puteri, delegaţiile conduse de miniştrii apărării au convenit asupra noului acord de cooperare pentru anii 2020-2021.

Ministrul rus al apărării Serghei Şoigu a declarat a fost realizat „un măreţ plan de cooperare pentru viitorul apropiat”. Pe de altă parte, ministrul chinez al apărării Wei Fenghe a declarat referitor la exerciţiul comun Tsentr 2019 desfăşurat de cele două state împreună cu alte 6 state din regiune, din vara acestui an, că acesta demonstrează “un înalt nivel de interacţiune umăr lângă umăr” între militarii celor două state.

Exprimându-şi satisfacţia privind atât acordul încheiat cât şi rezultatele exerciţiului menţionat, cei doi lideri au concluzionat că cele două armate sunt într-un proces de integrare militară comună. De altfel armata rusă şi cea chineză au derulat până în prezent peste 30 de exerciţii, împreună,  în ultimii 10 ani. Exerciţii navale comune au fost desfăşurate în regiuni de interes strategic pentru ambele state, ca Marea Chinei de Sud, Marea Mediterană şi chiar în Marea Baltică. În Marea Japoniei au fost efectuate misiuni aeriene de patrulare. Prin Tratatul pentru Forţele Nucleare cu rază Intermediară de Acţiune, Rusia şi SUA au avut interdicţie pentru dezvoltarea acestui tip de rachete. În schimb China care nu este semnatară a Tratatului a putut să dezvolte aceste rachete astfel că în jur de 90% din rachetele nucleare deţinute, sunt cu rază de acţiune de până la 5.000 km.  În felul acesta balanţa de Forţe Nucleare Intermediare din estul şi sud - estul Asiei şi Pacificului de Vest este înclinată în favoarea Chinei. Acesta este principalul motiv pentru care SUA au dislocă rachete THAAD în Coreea de sud, cu toată opoziţia Chinei şi Rusiei.    

Vasili Kaşin, profesor la Înalta Şcoală Economică de la Moscova scria în 2018 că „Rusia şi China pot interveni împreună într-un conflict local, cele două armate putând să acţioneze ca multiplicator de forţă una pentru cealaltă”.

„Până în ultimii 2-3 ani, Rusia a exportat în China echipament militar de calitate inferioară, dar mai bun decât echipamentul chinez” susţine Paul Dibb, profesor emerit în cadrul Universităţii Naţionale a Australiei. În prezent Rusia exportă Chinei submarine cu amprentă acustică redusă, rachete supersonice anti - navă şi a început acordarea de asistenţă în vederea construcţiei unui centru de avertizare timpurie pentru rachete balistice.    

Se poate observa că, în timp, relaţiile Rusia – China vor evolua de la exerciţii militare şi vânzări de armamente până la opoziţia faţă de orice activităţi ale SUA şi Europei de Vest care ar fi percepute de China ca ameninţări asupra intereselor sale.

În contextul creşterii cooperării între cele două mari puteri, Artiom Lukin , profesor la Universitatea Federală pentru Estul Îndepărtat din Vladivostok, făcea afirmaţia: „Dacă această tendinţă va continua pentru alţi 4-7 ani, probabil că la sfârşitul anilor 2020 vom vedea ceva ce ar putea fi numită ca de facto o alianţă militară între China şi Rusia”. Oficialii de la Moscova nu recunosc o asemenea posibilitate negată recent şi de ministrul rus de externe Serghei Lavrov.

În prelegerea sa din luna octombrie 2019, de la Conferinţa Internaţională a Clubului Valdai,  Vladimir Putin, vorbind despre relaţiile dintre China şi Rusia menţiona faptul că acestea sunt „ca şi o alianţă”. Pe termen scurt acest lucru nu este tocmai posibil, având în vedere că liderii celor două mari puteri au stabilit ca mod de cooperare de securitate „ niciodată unul împotriva celuilalt dar nu întotdeauna împreună”.

Aceasta înseamnă sprijin la nivel strategic şi tactic dar pot fi acceptate şi poziţii diferite. De exemplu: China nu recunoaşte Crimeea ca aparţinând Rusiei iar Moscova este, formal, neutră în ceea ce privesc divergenţele dintre SUA şi China în Marea Chinei de Sud.

Pe de altă parte, probabil, se va păstra opţiunea alianţei pentru o perioadă mai îndepărtată, pentru a evita abordările ce ar impune o ierarhizare a celor două puteri, aspect evitat de  liderii acestora.

La data de 8 mai, 2015, cu ocazia paradei anuale ce comemora sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, preşedintele rus şi cel chinez au discutat şi despre integrarea Uniunii Eurasia cu “Belt and Road Initiative”, principalul program strategic al lui Xi Jinping. Dacă ne amintim şi de discuţia lui Putin cu preşedintele francez Macron referitoare la o Europă de la Lisabona la Vladivostok, putem, în toată această confuzie geopolitică, să tragem concluzia asupra ambiţiilor imperiale ale lui Putin aflat mereu în căutarea puterii pe plan mondial.   

Putin şi Xi Jinping au o relaţie personală foarte bună care le permite un schimb direct de opinii cu ocazia manifestărilor internaţionale. Se presupune deci că această cooperare între Moscova şi Beijing va continua, cel puţin, atâta timp cât cei doi lideri vor păstra puterea în ţările lor.

Nu toţi analiştii politici sunt de acord cu posibilitatea de evoluţie a acestei cooperări şi de a se transforma într-o alianţă. Analistul rus Alexander Khramchikhin, adjunct al directorului Institutului pentru Analize Politico-Militare de la Moscova, sublinia într-un articol despre relaţiile Rusia-China, că atât Moscova cât şi Beijing-ul sunt mai interesate de relaţia cu Washington-ul decât în cea dintre ele.

Deocamdată, nu se poate discuta de o alianţă între Rusia şi China din cauza neîncrederii pe care aceste mari puteri o au una faţă de cealaltă. Cu toate eforturile celor doi lideri care afişează o mare prietenie, este foarte greu să se anuleze un sentiment care persistă de secole între cele două popoare.

China nu doreşte afectarea intereselor sale în Europa ştiind că o apropiere formală de Rusia ar îndepărta-o de statele europene. Într-o perioadă în care UE încearcă să se afirme ca o putere globală, o alianţă Rusia – China ar scoate-o complet din competiţie. În acelaşi timp Rusia nu doreşte să-şi antagonizeze statele din sud-estul Asiei care nu au o relaţie prea bună cu China.

China şi Rusia pot executa patrulări navale şi aeriene în Marea Chinei de Sud, dar nu şi în apele teritoriale sau deasupra Taiwan-ului. Acestea nu au o deosebită valoare din punct de vedere militar, dar ele pot să aibă valoare politică pentru descurajarea statelor implicate în disputele privind controlul asupra apelor zonelor de exclusivitate economică din această parte a lumii.

Deşi, pe termen scurt o alianţă, împotriva SUA, nu este probabilă, parteneriatul politic, economic, şi de securitate dintre Rusia şi China este un element deosebit de important în evaluarea situaţiei internaţionale.