29 iunie 2018

China - o prezenţă din ce în ce mai activă în Balcanii de Vest

Stelian Teodorescu

Influenţa Chinei la nivel mondial, după crearea acestui stat în 1912, a fost multă vreme limitată din cauza unei administraţii slabe şi corupte, dimensiunilor problemelor sale interne, creşterii demografice necontrolate, nivelului redus de trai, resurselor insuficiente şi accesului limitat la acestea, nivelului scăzut de dezvoltare al economie, infrastructurii de transport deficitare, precum şi tendinţelor secesioniste ce se manifestau în anumite zone pe teritoriul naţional.

Sursă foto: Mediafax

Creşterea puterii şi influenţei la nivel mondial s-a dovedit a fi necesară pentru China odată cu fragilizarea şi disensiunile apărute în relaţiile chino-sovietice, începând cu 1956, situaţie cauzată de refuzul fostei URSS de a coopera cu Beijingul în domeniul tehnologiei armelor nucleare, având în vedere că statul chinez era perceput ca un potenţial concurent în procesul de conducere şi dominare a întregului sistem comunist şi a naţiunilor în curs de dezvoltare.

Această influenţă a devenit cu adevărat evidentă după perioada de dezvoltare economică accelerată de după anii `80 şi, mai ales, după criza financiară globală din 2008, când au fost puse în aplicare (2010) prevederile Planului de stimulare economică a Chinei, document care a vizat acordarea unei mai mari responsabilităţi actorilor economici din plan intern şi reducerea politicilor de control complet al economiei de către guvernul central.

Înainte de a vorbi despre expansiunea Chinei în regiunea Balcanilor de Vest, este necesar să evidenţiem câteva din instrumentele de influenţă utilizate de China, instrumente care au contribuit şi, cel mai probabil, vor continua să contribuie la realizarea şi consolidarea unei imagini favorabile a Chinei în diverse regiuni ale lumii, inclusiv în Balcanii de Vest:

- creditarea statelor cu impunerea unui număr mai redus de condiţii;

- acordarea unui sprijin consistent acelor state cu nivel foarte scăzut de dezvoltare;

- creşterea rapidă şi la dimensiuni impresionante a schimburilor comerciale între China şi alte state;

- desfacerea pe diverse pieţe a produselor chineze la preţuri reduse/preferenţiale (concurenţă neloială) în comparaţie cu alte state competitoare.

Drept urmare, a devenit evident pentru întreaga comunitate internaţională că nu mai poate fi ignorată provocarea pe care o reprezintă China, liderii de la Beijing făcând dovada stabilirii de obiective clare pe termen lung şi manifestându-şi vizibil intenţia de a-şi dezvolta şi consolida influenţa, controlul şi superioritatea economică în diverse regiuni ale lumii.

Cu toate acestea, până acum, prezenţa Chinei în Europa a fost mai puţin vizibilă, dar iată că se pare că liderii chinezi şi-au stabilit şi aici o ţintă, Balcanii de Vest, regiune cheie în procesul de creştere a influenţei pe continentul european.

Nu putem porni analiza expansiunii Chinei în Balcanii de Vest fără să amintim aici faptul că la constituirea Mişcării de Nealiniere, iniţiate în 1956, de fostul lider iugoslav, Iosip Broz Tito (fosta Iugoslavie proclamându-şi neutralitatea faţă de principalii poli de putere mondiali implicaţi în Războiul Rece, SUA şi fosta URSS), o contribuţie semnificativă a avut şi Conferinţa de la Bandung, din 1955, la care a participat şi premierul chinez de la acea vreme, Zhou Enlai.

Recentul summit UE-Balcanii de Vest, desfăşurat la Sofia în luna mai 2018, eveniment care a avut ca obiectiv identificarea unor soluţii viabile pentru impulsionarea unei potenţiale extinderi a UE în regiune, a evidenţiat, de asemenea, şi profunzimea relaţiei Chinei cu entităţile din regiune, această percepţie dând naştere la temeri şi preocupări majore suplimentare la nivelul UE, cu privire la efectele generate de expansiunea economică a statului chinez în Balcanii de Vest. Aceste temeri şi preocupări de la nivelul UE vor continua să se amplifice în perspectiva celui de-al       VII-lea summit al Statelor din Europa Centrală şi de Est - China, desfăşurat sub auspiciile iniţiativei "16+1", care va avea loc tot la Sofia, în iulie 2018. La evenimentul menţionat urmează să participe şefii de stat din entităţile menţionate, China considerând această iniţiativă ca fiind un element-cheie pentru dezvoltarea cooperării cu această regiune.

În contextul lipsei consensului cu privire la perspectiva Balcanilor de Vest, dar şi a tensiunilor interne latente de la nivelul UE, este exprimată, din ce în ce mai des, îngrijorarea cu privire la faptul că, printr-un acces extins al Chinei în regiune, ar putea fi perturbate semnificativ normele pieţei unice în domeniul achiziţiilor şi investiţiilor, inclusiv cele privind echipamentele din domeniul apărării şi securităţii. Aceste temeri sunt amplificate şi de dezvoltarea populismului la nivel european, dar şi de creşterea numărului de state membre ale uniunii care caută soluţii alternative la cele oferite de UE pentru soluţionarea diverselor probleme cu care se confruntă, mai ales în contextul în care chinezii deţin instrumentul finanţării unor diverse proiecte în condiţii aparent mai avantajoase.

 Este foarte clar că, în regiunea Balcanilor de Vest, liderii chinezi urmăresc, mai întâi de toate, creşterea influenţei în state care nu aplică deocamdată legislaţia UE şi care manifestă şi o oarecare reticenţă faţă de aplicarea acesteia din cauza existenţei încă a unor probleme nesoluţionate în regiune (cel mai elocvent exemplu, în acest sens, este Serbia), China urmărind să deţină instrumentele necesare pentru a putea apoi influenţa procesul decizional al UE, în cazul extinderii în zonă.

Unul dintre marile planuri ale chinezilor este transformarea Balcanilor de Vest   într-un cap de pod pentru asigurarea accesului la diverse tipuri de resurse, dar şi pe pieţele de desfacere din Europa. În acest context, este de remarcat un set de acţiuni elocvente desfăşurate de Beijing pentru realizarea superiorităţii în zonă în cadrul competiţiei cu ceilalţi competitori. Recentele acţiuni ale Chinei evidenţiază, de exemplu, interesul transformării porturilor Pireu (Grecia) şi Zadar (Croaţia) în hub-uri pentru comerţul Chinei cu Europa, dar, în perspectivă, şi a celui din Rijeka (Croaţia), pentru care manifestă un interes deosebit. În acelaşi scop, a fost semnat un acord de construire a unei căi ferate de mare viteză între Budapesta şi Belgrad, care ar urma să facă legătura cu portul Pireu, consolidând astfel accesul produselor chinezeşti în Europa.

În mediul analitic este cvasi-acceptată teza despre influenţa Rusiei în Balcanii de Vest,  despre încercările Moscovei de a perturba procesul de integrare în UE şi NATO a întregii regiuni, majoritatea dintre acestea evidenţiind faptul că liderii ruşi caută să împiedice extinderea UE şi NATO în Balcanii de Vest utilizând intrumentele penetrării politice, militare şi economice, dar şi ale dependenţei de petrolul şi gazul rusesc. Dar iată că, o dată cu creşterea atenţiei cu privire la abordarea chineză privind ţările din Balcani, constatăm că aceasta este una diferită de cea a Moscovei. Beijingul foloseşte o combinaţie a abordării investiţionale şi economice, concomitent cu penetrarea/ oferirea unor pieţe de desfacere, obiectivul principal fiind crearea unei dependenţe totale a acestei regiuni şi, indirect, creşterea influenţei asupra întregii Europe. Acest plan capătă o şi mai mare importanţă în contextul în care guvernul de la Beijing a contestat la Organizaţia Mondială a Comerţului decizia Statelor Unite, a Japoniei şi a UE de a nu acorda Chinei statutul de „economie de piaţă“.

Liderii de la Beijing se dovedesc a fi consecvenţi în expansiunea în Balcanii de Vest pentru pregătirea cadrului favorabil penetrării pieţelor Europei, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind parteneriatul strategic dintre China şi Serbia, încheiat după ce Comisia Europeană interzisese statelor membre să permită participarea companiilor chineze la licitaţii publice atât timp cât China refuză să adere la prevederile Acordului OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului) privind achiziţiile publice (AAP). Uniunea Europeană este parte semnatară a AAP, în timp ce China se află în proces de aderare la AAP, făcând parte din grupul celor 29 observatori. Membrii Acordului dispun de o piaţă estimată la 1,7 trilioane dolari SUA anual, esenţa acestui Acord fiind asigurarea unui sistem cât mai larg şi mai coerent aplicat domeniului achiziţiilor publice din ţările partenere, de natură să permită o participare nediscriminatorie a operatorilor economici la contractele de achiziţie publică din ţările membre.

În acest context, este semnificativ de subliniat în timp ce în acest acord sunt incluse achiziţii publice europene în valoare de aproximativ 352 de miliarde euro care, drept urmare, sunt deschise ofertanţilor din ţări membre ale AAP, China nu a angajat încă nicio parte a pieţei proprii de achiziţii publice, UE reuşind să câştige numai o fracţiune din contractele de achiziţii publice chineze. Deoarece Serbia nu este membră a UE şi nu este obligată să respecte impunerea acestor restricţii privind companiile chineze, China poate să exporte produse direct pe piaţa europeană, folosindu-se de acordurile de liber schimb pe care ţările din Balcani le au cu UE. În acest context, UE încearcă să determine China să fie de acord cu o relaţie bilaterală corectă din care să fie eliminate subvenţiile de stat pentru investitorii chinezi şi preţurile de dumping folosite pentru vânzarea produselor chinezeşti şi, implicit, concureţa neloială

Procesul de aderare a Balcanilor de Vest la UE reprezintă o oportunitate deosebită de dezvoltare economică a regiunii şi ar putea oferi companiilor chineze o şi mai mare deschidere pe piaţa europeană dar. Beijingul realizează că o astfel de deschidere va impune respectarea principiilor şi regulilor UE la care vor fi ancorate şi entităţile din Balcanii de Vest, în contradicţie cu interesele actuale ale Chinei în regiune. Drept urmare, în 2016, China a înfiinţat un fond de 10 miliarde de euro pentru Balcanii de Vest, statul chinez având acorduri de parteneriat strategic cu Serbia şi Croaţia, precum şi proiecte de infrastructură în Macedonia, Bosnia şi Herţegovina şi Muntenegru,  soluţii economice alternative pentru aceste state, dar care descurajează şi blochează eforturile de reformă în regiune şi, implicit, pun sub semnul întrebării realizarea progreselor şi îndeplinirea cerinţelor pentru aderare la UE.

 

Sursă: Public infrastructure in the Western Balkans - opportunities and challenges, International Monetary Fund, European Department, https://www.imf.org/.../Publications/.../45547-western-balkan...

 

Este foarte clar că îmbunătăţirea proiectelor de transport în regiunea Balcanilor de Vest şi consolidarea coridoarelor comerciale utilizate de companiile chineze vor îmbunătăţi conectivitatea regională, vor contribui la aprofundarea pieţelor din regiune şi, implicit, vor facilita transportul produselor chinezeşti pe piaţa unică a UE. Drept urmare, se poate aprecia că prezenţa economică a Chinei în Balcanii de Vest va continua, în aceste condiţii, să crească următorii ani.

În acest context, putem aprecia că summitul cu omologii din Europa de Sud-Est, din noiembrie 2015, organizat de guvernului chinez, la Suzhou, a constituit un moment decisiv în care au fost consolidate legăturile comerciale, inclusiv prin câteva acorduri bilaterale, în diverse sectoare, cum ar fi construcţia de căi ferate, autostrăzi şi sisteme de producere a energiei electrice.

Prin formatul de cooperare subregională de "16+1", China a reuşit să stabilească o nouă platformă eficientă pentru intensificarea şi extinderea cooperării cu statele din Balcanii de Vest şi, implicit, de evitare a influenţei celorlalţi competitori tradiţionali din regiune, cum ar fi UE, Rusia şi Turcia. Cu toate acestea, prin acţiunile sale, Beijingul a dezvoltat două percepţii diferite conform cărora unii văd China ca o ameninţare, iar alţii o văd ca o soluţie alternativă. În realitate, China este un actor complex, multilateral şi adesea enigmatic, a cărui strategie geopolitică este diferită de cea a celorlalţi actori interesaţi să-şi dezvolte şi consolideze influenţa în Balcanii de Vest. Principala caracteristică a strategiei chineze este dezvoltarea unei cooperări incluzive cu entităţile din Balcanii de Vest care presupune existenţa unui cadru global favorabil şi a unei resurse de timp în care toate detaliile pot fi dezvoltate progresiv până la îndeplinirea obiectivelor finale prin care se induce percepţia că şi statelor partenere Chinei le sunt ascultate solicitările sau punctele de vedere.

China poate fi catalogată ca fiind una dintre cele mai mari provocări externe atât pentru UE, cât şi pentru statele membre. În ultimul deceniu, UE a trebuit să gestioneze multiple crize care i-au limitat capacitatea de a acţiona ca putere globală, în timp ce dezvoltarea economică accelerată a Chinei a contribuit la transformarea statului chinez într-un actor global cu o puternică influenţă la nivel mondial care, astăzi vizează nu numai îndeplinirea obiectivelor ce ţin de interesele economice imediate, ci şi acele obiective ce vizează creşterea influenţei pe termen lung asupra mediului politic şi de guvernare din regiunile/statele vizate.

Într-un astfel de context, viziunea şi strategia chineză cu privire la Balcanii de Vest impune ca UE să reflecteze nu numai asupra politicii sale cu privire la expansiunea Chinei în regiune, ci şi cu privire la perspectiva diversităţii de opinii din interiorul UE în ceea ce priveşte modul în care sunt percepute şi gestionate provocările din regiunea Balcanilor de Vest