China – de la „soft power” la „smart power” prin mass-media în Europa Centrală şi de Est

J.Nye a explicat distincţia dintre „hard power”şi „soft power” şi a fost pionierul teoriei „soft power”. Noţiunea de „smart power” („abilitatea de a combina „hard power” şi „soft power” într-o strategie de succes”) a devenit populară odată cu utilizarea acestei expresii de către membrii administraţiei Clinton şi ai administraţiei Obama.

A devenit foarte clar că o ţară îşi obţine „soft power” în principal din trei resurse: cultură, valori interne şi politici externe - atunci când acestea sunt văzute ca fiind legitime şi conduc la autoritate morală, prestigiu şi, în cele din urmă, la crearea imaginii de partener de dorit.

Astfel, analizând activităţile comerciale economice realizate de China şi capitalul investiţional oferit naţiunilor din sud-estul Europei, putem spune că toate acestea contribuie în mod evident la reputaţia ţării în regiune; dar, în realitate, impunerea forţei economice a gigantului asiatic se află între „soft power” şi „hard power”, cele două forme contrastând între ele, deoarece prima provine, aşa cum subliniam, din diplomaţie, cultură şi istorie.

Într-un astfel de context, trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când este cazul, identificării conexiunilor fine între „soft power” şi „hard power”, mai ales dacă realizăm că puterea dură nu mai este definită doar prin utilizarea mijloacelor militare, ci şi prin a altor mijloace, precum cele economice sau, aşa cum s-a demonstrat în ultima perioadă, chiar a mass-media, pentru a influenţa comportamentul sau a impune interesele în alte medii, inclusiv în cel politic.

Impunerea unei forme de putere este de multe ori şi una agresivă (constrângere), fiind mai rapidă şi eficientă atunci când se apelează la mass-media în plan politic şi social pentru a acţiona asupra altei entităţi ce dispune de o putere militară şi / sau economică mai mică.

Putem scoate în evidenţă aici prezentarea, în 9 decembrie, a unui studiu scris de Vladimir Shopov, expert în relaţii externe şi membru al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR), studiu conform căruia China deţine o poziţie semnificativă în sectorul mass-media din sud-estul Europei, Beijingul aflându-se într-o perioadă de creştere deosebită a prezenţei sale în mass-media din întreaga regiune.

În scopul realizării studiului, “Getting on the Radar: China’s Rising Media Presence in South-East Europe”, V.Shopov a realizat 40 de interviuri în opt ţări, în perioada septembrie-noiembrie 2020, cu diferiţi „experţi în presă, jurnalişti, analişti politici şi cercetători, lectori universitari, diplomaţi, politicieni şi oameni de afaceri”, autorul folosind şi cercetări în domeniu.

Conform unor analize din mediul internaţional, este semnificativ faptul că, în regiune, China a creat un cadru de cooperare media din ce în ce mai intens, atât cu instituţiile media de stat, cât şi cu cele private. Deşi „accentul se pune în mare parte pe economie şi afaceri”, activităţile se vor extinde treptat şi în mass-media, pentru a include şi aşa numita politică pozitivă a Beijingului, raportarea bazându-se pe ceea ce se întâmplă, dar cu „puţin conţinut critic”.

Astfel, se poate afirma că ştirile se concentrează pe proiectele economice chineze, deşi întreprinderile chineze nu comunică de obicei prea mult cu mass-media. Raportul, publicat în colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer, evidenţiază detaliat aspectele legate de implicarea Chinei în acest domeniu în CEE, inclusiv în fiecare ţară din Balcanii de Vest, menţionându-se că Agenţia de ştiri Xinhau, din China, are acorduri oficiale de colaborare cu agenţii similare din Albania, Bosnia şi Herţegovina (BiH), Macedonia de Nord şi Serbia, unde deseori se pun bazele organizării unor vizite de studiu în China pentru jurnaliştii din statele respective. Astfel de vizite sunt organizate şi pentru cei din Croaţia şi Muntenegru, în pofida lipsei unor contracte extinse de colaborare.

De exemplu, livrarea gratuită a unor materiale, cum ar fi documentarele „despre sistemul de guvernare al Chinei”, a fost efectuată în Albania în temeiul unui acord din 2019, mass-media de aici relatând, în principal, despre relaţiile bilaterale cu China, organizând interviuri cu oficiali chinezi, în timp ce ambasada Chinei la Tirana a încurajat tinerii să scrie despre gestionarea pandemiei de către China.

Spre deosebire de corespondenţii Xinhua din Albania, în BiH aceştia se angajează în activităţi dincolo de jurnalism, cum ar fi predarea unor diverse tematici în universităţi.

„Un alt actor mass-media important este presa regională Kina-Danas, axată pe China”, a cărui activitate se desfăşoară din 2014, care reflectă agenda de la Beijing şi funcţionează ca o entitate mass-media regională, în timp ce în Bulgaria, Agenţia Bulgară Telegraf distribuie adesea „conţinutul foto” Xinhua. O altă sursă chineză de livrare de ştiri prezentă de zeci de ani la Sofia este „Economic Daily”, în timp ce portalul de ştiri „24 Hours” a creat un segment bazat în întregime pe surse şi conţinut chinezesc, numit „Focus China”, fiind de remarcat crearea şi prezenţa în această ţară a diverse portaluri care prezintă punctele de vedere ale Beijingului. 

Colaborarea oficială a Croaţiei cu mass-media chineză este catalogată ca fiind una slabă şi „principala platformă de cooperare sunt vizitele anuale de studiu pentru jurnaliştii croaţi”. Raportarea sporită a presei locale cu privire la China se concentrează pe proiecte individuale sau pe relaţiile dintre China şi SUA. Revista bi-săptămânală „Globus”  are un supliment despre China şi există rapoarte neoficiale despre încercările eşuate ale companiilor chineze de a achiziţiona organizaţii mass-media croate.

În Kosovo, nerecunoaşterea de către China a statalităţii acestei provincii creează un „spaţiu extrem de limitat pentru interacţiune” acolo, dar biroul de legătură de la Beijing, deşi abia vizibil, îşi intensifică activităţile. Rapoartele locale se concentrează în principal pe relaţiile dintre Serbia şi China şi pe nerecunoaşterea Kosovo de către Beijing.

În Muntenegru, mass-media chineză oferă livrări gratuite pentru mass-media locală, evenimentele muntenegrene fiind acoperite de corespondentul Xinhua la Belgrad.

Acoperirea cu informaţii a evoluţiilor din China creşte şi în Macedonia de Nord, deşi „majoritatea ştirilor se referă la economie, la proiecte bilaterale în curs sau potenţiale” şi adesea sunt doar traduceri ale rapoartelor mass-media occidentale.

În 2016, Biroul de informaţii al Consiliului de Stat al Chinei a semnat un acord de colaborare cu Ministerul Culturii din Serbia, care a intensificat „colaborarea cu mass-media la nivel instituţional”. Ştirile din Serbia despre China sunt adesea foarte pozitive, „toate proiectele ... prezentate ca investiţii, în timp ce în majoritatea cazurilor sunt finanţate prin împrumuturi acordate”. Relatarea activităţilor ambasadei chineze este administrată în principal de statul sârb, iar „punctele critice vizibile sunt ţinute la distanţă”.

Spre deosebire de alte părţi ale CEE, de exemplu Cehia, nu există dovezi că mijloacele de comunicare din regiunea SEE ar fi deţinute direct de entităţi chineze. Cu toate acestea, există cel puţin cinci tipare distincte în modul în care China încearcă să influenţeze sectorul media şi să-şi proiecteze puterea în sud-estul Europei.

E-mailurile Twitter, Facebook şi Google sunt interzise în China continentală, dar sunt forme omniprezente de comunicare utilizate de Beijing în majoritatea celorlalte părţi ale lumii. În ultimul timp, un număr din ce în ce mai mare de ambasadori ai Chinei s-au conectat la Twitter ca o modalitate de a trimite mesaje către un public larg. În ceea ce priveşte regiunea SEE, Xinhua are un cont Twitter în limba română, @XHRomania, din 2015 .

Institutul China-CEE, înfiinţat la Budapesta, este, de asemenea, prezent în social media şi are o pagină de Facebook, precum şi conturi Twitter şi LinkedIn. Numărul de like-uri şi de adepţi de pe pagina sa de Facebook este semnificativ, Institutul acoperind 18 ţări, inclusiv China. Este de remarcat că pagina de Facebook a Asociaţiei de Prietenie albanezo-chineză are o experienţă bună, cu 659 de membri din septembrie 2019, iar pagina de Facebook a Asociaţiei chinezo-română (CHINARO) se descurcă şi mai bine, cu aproape 2.000 de adepţi şi de aprecieri, începând din noiembrie 2019.

O tendinţă care trebuie luată în considerare se referă la decalajul dintre elite şi societatea în ansamblu. Un studiu recent realizat în Grecia a stabilit un model distinctiv cu privire la modul în care China este prezentată în mass-media naţională. Mass-media pro-guvernamentală tinde să fie mai prietenoasă cu China, deoarece: prezintă ştiri mai pozitive în raport cu China; are un ton mai pozitiv în transmiterea poveştilor legate de China; s-ar concentra asupra relaţiilor chino-greceşti într-o măsură mai mare decât mass-media pro-opoziţie. O concluzie similară rezultă şi dintr-un studiu asociat făcut în Ungaria: surse de presă considerate a fi aproape de guvern publică ştiri mult mai pozitive despre China, în timp ce mass-media din partea opoziţiei publică mai mult ştiri negative.

De la izbucnirea tulburărilor din Hong Kong, în vara anului 2019, ambasadele Chinei din CEE au abordat numeroase puncte de presă din SEE cu oferte de a publica interviuri cu personalul ambasadei care promovează „expunerea oficială” a protestelor. În afară de statele Visegrad-4 şi ţările baltice, au fost observate articole similare în mass-media din Macedonia de Nord, BiH şi Muntenegru. Este interesant de subliniat că s-au găsit câteva fraze identice în Cehia, Estonia, Letonia, Macedonia de Nord, şi în articole slovace, ceea ce indică un efort coordonat de a direcţiona discursul către naraţiunea oficială chineză.

Concluzionând, este semnificativ faptul că, pe lângă documentele de lucru, Institutul China-CEE a sponsorizat un sondaj al imaginii Chinei în CEE, inclusiv în regiunea SEE. Deşi sfera tematică a exerciţiului a fost destul de restrânsă şi a anticipat un rezultat pozitiv, unele dintre concluzii sunt încurajatoare pentru autorităţile şi companiile chineze active în sud-estul Europei. Din sondaj rezultă că albanezii par a fi cea mai bine informată naţiune din regiune (50%), urmată de Serbia (44%), Muntenegru (37%), România (31%), Macedonia de Nord şi BiH (26%), Slovenia (21%) , Croaţia (16%) şi Bulgaria (11%).

Este cu adevărat remarcabil faptul că, spre deosebire de dispoziţia din ce în ce mai nefavorabilă din alte părţi ale UE, ţările din SEE tratează China într-un mod mult mai prietenos. Motivul cheie al influenţei semnificative a Beijingului în ţările SEE a fost aşteptarea acestora că Beijingul poate ajuta regiunea să iasă din starea de subdezvoltare şi să ajungă din urmă statele europene avansate din punct de vedere economic.

Procesul de accelerare a prezenţei Chinei în Europa Centrală şi de Est (CEE), incluzând aici Europa de Sud-Est (SEE) nu a rămas neobservat şi provoacă o dezbatere intensă asupra naturii influenţei sale în întreaga regiune. Actualmente se caută, în mediile de analiză internaţionale, răspuns la câteva întrebări cheie: Ce formă ia proiecţia de „soft power” a Beijingului în regiune? Putem vorbi de „smart power”? În ce măsură numai eforturile de „soft power” ale Chinei o ajută să-şi atingă integral obiectivele în Europa de Sud-Est, incluzând aici şi Balcanii de Vest? Ce altceva ar putea fi necesar în vederea cercetărilor viitoare asupra capacităţilor de „soft power” şi „smart power” ale Chinei în întreaga regiune?