China - Balcanii de Vest. ”Fratele Xi” continuă expansiunea economică

Afirmaţia ar putea deveni realitate numai dacă acele entităţi din zonă nu fac dovada rezilienţei la influenţele străine care pot fi catalogate drept potenţial nefavorabile. În finalul articolului amintit anterior, au fost puse şi două întrebări care necesitau răspunsuri rapide şi cu un nivel de credibilitate ridicat:

1. ”Este China  capabilă şi dispusă să îşi folosească investiţiile în continuă creştere în Balcanii de Vest pentru a-şi extinde şi influenţa politică?”
2. ”Va emite China pretenţii cu privire la securitatea regională sau va rămâne doar o putere geo-economică în Balcanii de Vest?”.

De-a lungul anilor s-au cristalizat şi consolidat o mulţime de puncte de vedere conform cărora Beijingul defineşte şi pune în aplicare abordări şi strategii pe termen lung şi în ritm propriu care să îi asigure o prezenţă consolidată în Balcanii de Vest şi, implicit, în Europa. Această prezenţă se doreşte a fi caracterizată atât de faţete, planuri şi obiective multiple, cât şi de o profunzime accentuată. Într-adevăr, capacitatea Chinei de a gândi pe termen lung şi de a-şi structura acţiunile în mod coerent este o observaţie adesea exprimată şi citată cu privire la planurile şi puterea actuală a Chinei în plan regional şi mondial. Cu toate acestea, dinamica transformărilor actuale din mediul internaţional - reangajarea SUA în Balcanii de Vest şi deteriorarea relaţiilor UE-China în urma efectelor produse de COVID-19 - schimbă zilnic contextul evoluţiilor din regiunea Balcanilor de Vest. China are opţiunea de a continua cu actuala abordare de extindere treptată şi în profunzimea relaţiilor bilaterale în Balcanii de Vest, dar foarte probabil că va veni şi cu acţiuni de contracarare a unor evoluţii considerate de liderii chinezi ca obstacole aflate în creştere.

Nu mai există nicio îndoială că interacţiunile bilaterale ale Chinei cu statele din Balcanii de Vest s-au intensificat şi se dezvoltă treptat şi foarte rapid, pornind de la problemele legate de infrastructură şi resurse energetice, la dezvoltarea relaţiilor în mediul politic, academic, cultural, al societăţii civile şi ajungând la probleme specifice mediului militar şi de securitate.

În acest context încep să configureze posibile răspunsuri cu privire la planul şi şansele de succes ale Beijingului în regiune.

După aproximativ un deceniu după „recesiunea globală”, atractivitatea Chinei ca partener pentru statele din Balcanii de Vest a crescut în foarte mare măsură, având la bază nu naraţiuni şi puncte de vedere abstracte exprimate cu privire la puterea economică a Chinei, ci mai degrabă la amprenta sa reală în regiune.

Privind din această perspectivă, se constată intensificarea relaţiilor cu China pe baza promisiunilor economice şi primirii unui semnificativ sprijin financiar ca pe o soluţie alternativă în contextul percepţiei unui „declin al Occidentului”, declin care a fost catalogat brusc ca fiind incert pentru a asigura un viitor prosper pentru entităţile din regiune.

O astfel de evoluţie a influenţat puternic poziţiile adoptate şi atitudinile factorilor politici de decizie din regiune, iar ideea dezvoltării relaţiilor şi deschiderii ample către China s-a transformat rapid într-un nou plan politic imperativ. Pentru multe elite din regiune, adăugarea a încă unui important actor geopolitic în Balcanii de Vest a apărut ca o oportunitate, dar şi ca semn al dezvoltării importanţei regiunii şi ca o şansă pentru echilibrarea competiţiei între diverşi actori internaţionali pentru ca entităţile din Balcanii de Vest să pună în operă diverse politici şi să ajungă la diverse beneficii.

Deşi această acţiune conceptuală a echilibrării relaţiilor cu principalii actori internaţionali a fost profund instituţionalizată, mai ales în Serbia, nu există niciun dubiu că şi o parte din elitele politice din celelalte entităţi din Balcanii de Vest au salutat intrarea  în regiune a unei noi puteri cu un potenţial semnificativ la nivel global, chiar dacă aceste entităţi din Balcanii de Vest sunt încă concentrate şi pe acţiunile derulate în procesul de integrare în UE şi NATO.

Se poate observa cu uşurinţă că strategiile de integrare occidentală evoluează permanent şi se adaptează lent la acest mediu geopolitic aflat în permanentă schimbare, influenţând astfel spaţiul şi modul implicării chineze. Drept urmare, în ultima perioadă s-a înregistrat o abordare generală a procesului de integrare occidentală. Această abordare a generat consecinţe importante, în pofida incertitudinii geopolitice de la nivel regional. Impactul acestei evoluţii s-a materializat în recentele acţiuni ale Chinei în a obţine o influenţă de-a lungul coastei Mării Adriatice, în Albania şi Muntenegru, şi în reţelele 5G din Bosnia şi Herţegovina (BiH) şi Albania, dar este vizibil şi prin inserarea mai structurată şi mai strictă în procesul de aderare la UE a politicilor şi problemelor referitoare la standardele ce trebuiesc îndeplinite în guvernanţă şi sustenabilitate. În pofida presiunii americane, Macedonia de Nord, BiH, Serbia şi Kosovo nu numai că nu au exclus companiile chineze din dezvoltarea infrastructurii 5G, dar unele dintre ele (de exemplu, Serbia) au acceptat Huawei ca partener principal.

Este important de subliniat că, odată cu trecerea timpului, spaţiul de interes şi instrumentele de implicare ale Chinei în regiune au fost percepute şi identificate în mod clar - inclusiv preferinţa sa pentru realizarea unor înţelegeri şi contracte de cooperare netransparente. În consecinţă, mai multe guverne din regiunea Balcanilor de Vest şi instituţii occidentale sunt obligate să acţioneze şi să facă dovada că sunt în măsură să definească şi să pună în aplicare contra-strategii în conformitate cu obiectivele lor.

Ceea ce a fost şi rămâne evident în abordarea chineză este că sensibilizarea depinde adesea de nivelul de cooperare politică şi economică cu diferite ţări din Balcanii de Vest. Astfel, este de remarcat că Beijingul şi-a crescut prezenţa în Balcanii de Vest prin acordarea unor împrumuturi financiare utilizate pentru diverse proiecte de infrastructură, Serbia devenind un cap de afiş al prezenţei chineze în Balcanii de Vest, comparativ cu nivelul cooperării dezvoltate cu celelalte entităţi din regiune.

După cum foarte bine se cunoaşte, Macedonia de Nord şi Muntenegru au utilizat acordurile de împrumut pentru construcţia de tronsoane de autostradă, statul muntenegrean fiind văzut ca un exemplu al modului în care cooperarea cu China poate duce la creşterea datoriei Podgoriţei. Punerea Muntenegrului pe punctul de a cădea într-o „capcană a datoriei”, a provocat îngrijorări în rândul oficialilor europeni. Abordând un alt exemplu, constatăm că în pofida legăturilor istorice dintre Albania şi China, procesul actual de cooperare dintre cele două state nu a beneficiat la maxim de aceste legături. Bosnia şi Herţegovina este un alt caz specific, iar datorită nivelului ridicat de autonomie a uneia din cele două entităţi constitutive, Republica Srpska (RS), această ţară a fost principalul obiectiv de atins al Chinei, ceea ce poate fi explicat şi prin legăturile strânse dintre China şi Serbia. Având în vedere diferite niveluri de cooperare atinse până în prezent, s-ar putea înţelege de ce China şi-a extins ajutorul în toate ţările din Balcanii de Vest în perioada de criză, dar şi de ce ajutorul primit de acestea nu a fost lăudat la fel ca şi în Serbia

Într-un astfel de context, în 28 aprilie, când a avut loc prima sesiune a Parlamentului Serbiei în timpul stării de urgenţă declarate din cauza izbucnirii pandemiei COVID-19, premierul sârb a ţinut să sublinieze că Serbia a luptat împotriva focarului coronavirusului cu ajutorul imens din partea partenerilor, subliniind în special ajutorul venit de la Beijing şi afirmând că „Serbiei nu ar trebui să-i fie ruşine să fie veşnic recunoscătoare” Chinei. Recunoştinţa exprimată este doar cea mai recentă demonstraţie a „prieteniei de oţel” care a atins un nou nivel în timpul crizei COVID-19. Serbia a fost prima ţară din Balcanii de Vest care a făcut cunoscut, demonstrat şi evidenţiat sprijinul Chinei, în februarie 2020, când preşedintele sârb Aleksandar Vučić a transmis o scrisoare omologului său chinez, iar ministrul de externe sârb, Ivica Dačić, a vizitat Beijingul pentru a arăta că Serbia este alături de China în lupta împotriva coronavirusului. Este semnificativ de menţionat că, după ce Serbia a introdus starea de urgenţă din cauza focarului COVID-19 pe propriul său teritoriu, s-a manifestat o fidelitate puternică faţă de China. A.Vučić a declarat că China este singura ţară pe care Serbia se poate baza cu adevărat pentru sprijin, spunând că solidaritatea europeană este moartă.

Cu toate că după adoptarea unei astfel de poziţii la Belgrad, UE a avansat şi a pus la dispoziţia Serbiei asistenţa financiară imediată dintr-un pachet dedicat tuturor ţărilor din Balcanii de Vest pentru atenuarea consecinţelor pe termen scurt şi lung ale COVID-19, în cadrul opiniei publice sârbe şi în declaraţiile oficialilor sârbi, China s-a aflat în lumina reflectoarelor. În acest context, nu trebuie omis faptul că primul avion cu echipament medical şi experţi sosiţi din China a fost întâmpinat fastuos, Beijingul făcându-şi simţită prezenţa cu videoclipuri emoţionante care au arătat, pe reţelele de socializare, sprijinul acordat. În acea perioadă, ambasadorul chinez în Serbia a deschis, de asemenea, un cont oficial pe Twitter pentru promovarea suplimentară a activităţilor chineze desfăşurate în timpul crizei. Digital Forensic Center a raportat că 71,9% din toate postările pe Twitter (mai mult de 21 de mii de postări), s-au înregistrat în perioada 09 martie - 09 aprilie. Activităţile online au fost un plus la declaraţiile sentimentale provenite atât de la oficialităţi chineze, cât şi de la cele sârbe, promovându-se ideea de „prietenie de oţel”, fiind invocat „fratele” şi „mare prieten” al sârbilor, Xi Jinping, şi chiar făcându-se apel pentru construirea monumentului dedicat prieteniei sino-sârbe, înregistrându-se şi apariţia mai multor panouri publicitare cu mesajul „Mulţumesc, frate Xi”, la Belgrad.

A devenit o realitate ajutorul chinez oferit Serbiei în lupta împotriva virusului periculos, dar au apărut şi alte necunoscute în legătură cu acest fapt. Prima dintre acestea este că nu se cunoaşte care este numărul exact de echipamente medicale donate de statul chinez şi companiile chineze şi ce a fost achiziţionat de Serbia. Este de remarcat că, în timp ce alte ţări din Balcanii de Vest şi oficialii lor, au fost transparente cu privire la numărul de echipamente medicale donate şi achiziţionate din China, A.Vučić a declarat în cadrul conferinţei de presă oficiale la care a participat ambasadorul chinez că nu este în măsură să dezvăluie aceste informaţii. Într-un astfel de context, se poate aprecia că lipsa de transparenţă permite utilizarea eronată a informaţiilor şi poate crea o perspectivă falsă privind evoluţiile.

A doua problemă este că Serbia, care este încă o ţară care aspiră să adere la UE şi care pune Europa pe partea opusă a oricărui alt actor internaţional (în acest caz China), ar putea pune sub semnul întrebării viitorul integrării în UE, atât la Bruxelles, dar mai ales în percepţia sârbilor fără al căror sprijin pentru continuarea procesului de aderare la UE, viitorul său va fi incert. Într-un astfel de context, nu trebuie omis faptul că poziţia iniţială a sârbilor faţă de UE a fost oarecum corectată, rolul UE fiind perceput ca fiind unul de susţinere, dar este surprinzător că nu la acelaşi nivel cum este perceput rolul Chinei. Nu există o evaluare foarte clară când se va încheia actuala criză, dar lumea se pregăteşte deja pentru consecinţele sale, una dintre cele mai importante întrebări la care va trebui să se răspundă fiind: care vor fi urmările în plan politic, economic, diplomatic, social şi, desigur, în planul apărării şi securităţii? UE şi-a făcut deja planuri pentru atenuarea consecinţelor pe termen lung, prin dedicarea unui pachet financiar semnificativ pentru ţările din Balcanii de Vest, Serbia obţinând cea mai mare parte din acesta, dar imaginea publică a suferit şi unul dintre motive poate fi chiar prezenţa în creştere a Chinei în regiune.

Într-un astfel de context de evoluţie în Balcanii de Vest, după o perioadă ambiguă, statele membre ale UE şi, mai ales, SUA, au devenit preocupate foarte intens şi, în acelaşi timp, îngrijorate de dinamica influenţei chineze în regiune, alături de influenţa rusă. Organizaţia americană de supraveghere a democraţiei, Freedom House, a subliniat într-un raport că Serbia şi Muntenegru nu mai pot fi clasificate ca dezvoltând democraţii ci, mai degrabă, „regimuri hibride” fără verificări şi echilibre adecvate ale puterii executive. La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat, în noiembrie 2019, că, dacă UE nu va face mai mult, „alţii vor face”, preşedintele Consiliului European, Charles Michel, declarând, la rândul său, că UE trebuie să fie mai activă în regiune.

Ca urmare a dinamicii ultimelor evoluţii în Balcanii de Vest, cooperarea Chinei cu entităţile din această regiune prin formatul „17+1” şi iniţiativa „Belt and Road” (BRI), printre altele, este catalogată în primul rând ca fiind o cooperare cu obiective în plan politic, China având ca scop esenţial acela de a câştiga influenţă politică majoră în viitoarele ţări membre ale UE şi de a limita cooperarea lor cu SUA. Dezvoltarea unui astfel de proces concurenţial cu China în regiune necesită intensificarea semnificativă a cooperări UE-SUA, proces îngreunat actualmente de pandemia COVID-19, o astfel de iniţiativă fiind extrem de importantă şi necesară deoarece regiunea este importantă pentru BRI, iar toate ţările, cu excepţia Kosovo, au semnat acorduri de cooperare cu China. Se poate constata cu uşurinţă că relaţiile Chinei cu ţările din regiune sunt calculate în principal pentru a-şi creşte influenţa asupra UE şi a reduce importanţa SUA în regiune, fiind de remarcat că şi la Priştina există o reprezentare chineză axată pe promovarea cooperării bilaterale.

În acest context, este de remarcat că Beijingul se concentrează pe crearea unei variante alternative în Balcanii de Vest, prin aprofundarea cooperării cu ţările candidate la UE, folosind pe lângă cooperarea economică (comerţul şi investiţiile) din ce în ce mai multă diplomaţie  publică. Ca argument în acest sens putem sublinia că ponderea importurilor din China, în 2019, a fost de 10% (faţă de peste 60% din UE), iar ponderea exporturilor către China la doar 2% (faţă de aproape 70% către UE). Cu toate acestea, China subliniază nivelul său de investiţii în creştere, chiar dacă o mare parte din acestea rămâne la un stadiu conceptual. În 2012, din totalul proiectelor în valoare de 500 de milioane USD, doar 40% au fost finalizate, iar în 2019, din contractele semnate în valoare de aproximativ 2 miliarde USD, numai 24% au fost finalizate. Cu toate acestea, este de subliniat că, în pofida ponderii reduse de contracte puse în operă, China încearcă să exploateze acele proiecte care, prin implementarea lor, sprijină îndeplinirea principalelor sale obiective. Un exemplu este promisiunea Chinei de a lansa conexiuni internaţionale în schimbul unei prelungiri cu doi ani (până în 2027) a licenţei de administrare a aeroportului din Tirana - considerată infrastructură critică în Albania - inclusiv în scopuri militare. În acelaşi timp, China încearcă să investească în proiecte (de exemplu, centrale electrice pe cărbune din BiH) care, în viitor, pot avea ca rezultat achiziţionarea de materii prime şi alte resurse necesare.

China încearcă, de asemenea, să profite de nevoile de investiţii din Balcanii de Vest, ţările din regiune fiind dispuse nu numai să accepte fondurile UE, dar şi asistenţa financiară chineză. Nu în ultimul rând, nevoile uriaşe din regiune determină statele să accepte un model care combină acordarea de împrumuturi pe termen lung şi acceptarea unei cote majoritare pentru companiile chineze în implementarea investiţiilor. Acest tip de sistem de cooperare se aplică la peste 90% din proiectele implementate în Balcanii de Vest, dar de cele mai multe ori sunt exploatate mecanismele de corupţie existente acolo, în special în procesul licitaţiilor.

Aşa cum am menţionat mai sus, interesele Chinei în Balcanii de Vest sunt predominant economice şi, astfel, orice influenţă în alte sfere este în general legată de acest lucru. De exemplu, în 2018, s-a ajuns la o înţelegere cu China pentru furnizarea de drone militare Serbiei, aceasta putând fi catalogată ca o decizie preponderent economică, dar cu potenţiale implicaţii legate de securitate pentru regiune, deoarece va contribui la modificarea capacităţilor militare sârbe.

Într-un astfel de context, putem aprecia că au existat şi continuă să apară anumite indicii conform cărora China ar putea căuta să ofere garanţii de securitate pentru BRI, ministrul chinez al apărării, Wei Fenghe, subliniind, într-o declaraţie, că statul chinez este „pregătit să ofere garanţii de securitate pentru proiectul „One Belt, One Road””. Un alt obiectiv este încadrat ca protejarea intereselor economice ale Beijingului, însă unii susţin că investiţiile în infrastructura maritimă pot servi un dublu scop de a spori activitatea de afaceri legitime, în timp ce constituie şi o bază pentru desfăşurarea operaţiilor militare. Ca exemplu este folosit portului grecesc, Pireu, despre care citează un oficial chinez spunând „e posibil să folosească marinei chineze pentru aducerea evacuaţilor din zone de crize de peste mări”. Mai mult, şi portul Bar, din Muntenegru, ar putea fi utilizat în scopuri duale, comerciale şi militare, confirmarea acestor aprecieri putând arăta potenţialul interferenţei militare chineze în ceea ce pare la început un proiect exclusiv economic.

A devenit foarte clar că influenţa politică chineză în Balcanii de Vest este în mare parte legată de interesele lor economice în regiune: „Nevoia de a construi poduri diplomatice în Balcanii de Vest rămâne ridicată, iar importanţa geopolitică a regiunii figurează în mod deosebit în BRI.”

Concluzionând, se poate aprecia că influenţa chineză a crescut semnificativ în regiunea Balcanilor de Vest, această evoluţie fiind legată în principal de sfera economică, dar care ar putea avea implicaţii semnificative şi în alte planuri puse în operă, inclusiv în cele legate de domeniul securităţii. Îndatorarea semnificativă a ţărilor din Balcanii de Vest şi lipsa de strategii de răspuns faţă de China ar putea reprezenta riscuri pe termen lung pentru regiune şi UE cu toate că, în prezent, nu există niciun indiciu puternic conform căruia China va căuta să-şi folosească influenţa economică pentru a provoca instabilitate politică în regiune, deoarece acest lucru ar putea afecta negativ şi BRI-ul chinezesc pentru a cărui asigurare China face investiţii majore într-o regiune ce va fi utilizată ca o poartă de intrare în UE.

În acelaşi context, nu trebuie omis faptul că Rusia, al cărei scop principal este de a submina importanţa UE şi de a împiedica funcţionarea NATO în Balcanii de Vest, tratează prezenţa Chinei în regiune ca sprijin suplimentar pentru atingerea obiectivelor sale, pe termen scurt, activităţile ruseşti din zonă fiind aliniate intereselor chineze. Cu toate acestea, pe termen lung, China doreşte să-şi sporească impactul asupra politicii UE şi nu, de exemplu, să oprească extinderea UE, acesta fiind doar obiectivul Rusiei.

O astfel de evoluţie poate conduce la tensiuni chinezo-ruse în viitor, o criză economică în UE şi posibilitatea scăderii investiţiilor europene putând creşte nevoia ţărilor balcanice de a favoriza relaţiile cu China.