Chiar şi în pandemie, Balcanii de Vest rămân teren de luptă pentru sfere de influenţă

În timp ce s-au făcut progrese şi paşi admirabili către un viitor european şi euro-atlantic, entităţile din Balcanii de Vest se găsesc încă o dată în mijlocul unei competiţii în care sunt implicaţi mai mulţi actori internaţionali şi care reactivează rănile şi traumele istorice influenţând semnificativ evoluţia ţărilor din regiune pe termen lung.

Actuala pandemie COVID-19 acţionează ca un accelerator al tendinţelor preexistente, cum ar fi criza democraţiei şi dezvoltarea şi intensificarea naţionalismului, dar şi evidenţiază şi tendinţa unei rapide evoluţii a unor fenomene care au creat schimbări majore în toată lumea în ultima perioadă.

Astfel, se poate afirma că pandemia noului coronavirus şi competiţia geopolitică şi geostrategică în care sunt implicaţi diverşi actori internaţionali vor avea un impact major asupra: rolului statului, democraţiei, naţionalismului, rezilienţei sociale şi economice, migraţiei şi, nu în ultimul rând, apărării şi securităţii naţionale.

În acest context, obiectivele actorilor regionali şi globali au fost adaptate noilor circumstanţe, iar comunicarea lor către diferite audienţe nu s-a oprit, ci s-a intensificat.

În prezent, Balcanii de Vest fac dovada că au interese multiple, uneori contradictorii, şi mizează pe o reţea complexă de relaţii şi proiecte atât cu UE, NATO şi SUA, cât şi cu Rusia, China şi Turcia.

Rusia a continuat să joace primordial un rol etno-politic în regiune, cautând să menţină status quo-ul în Republica Srpska (RS) din Bosnia şi Herţegovina (BiH) şi să amplifice tensiunile dintre Kosovo şi Serbia - întârziind astfel normalizarea situaţiei la nivel regional şi integrarea euro-atlantică a entităţilor din Balcanii de Vest.

China face dovada unei prezenţe semnificative în toate entităţile din regiune, mai puţin în Kosovo. Prin această ”ofensivă”, China recunoaşte potenţialul regiunii şi nevoia de finanţare în diverse domenii, mai ales în cel al infrastructurii. Din această perspectivă, China continuă să investească semnificativ în regiune prin iniţiativa „Belt and Road Initiative” (BRI), şi formatul „17+1”, care reuneşte, alături de Beijing, 12 ţări membre ale UE şi 5 ţări din afara UE (toate din Balcanii de Vest). Autorităţile de la Priştina nu s-au alăturat nici formatului „17+1” şi nici BRI, şi nu participă la forumurile anuale ale Chinei. Această poziţie este cauzată de nerecunoaşterea de către China a independenţei Kosovo.

În acelaşi timp, China nu încurajează instabilitatea politică regională, ci mai degrabă doreşte să valorifice vulnerabilităţile entităţilor din regiune. Beijingul doreşte să stabilească ”capete de pod” în regiune prin proiecte strategice de infrastructură, principalul obiectiv fiind ca astfel de proiecte de investiţii să ofere Chinei posibilitatea controlului ţărilor din regiune, dar şi să deschidă ”uşa” către întreaga Europă.

În aceste condiţii, administraţia preşedintelui american Donald Trump a încercat să-i convingă pe aliaţii din Europa şi Asia să se ferească de spionajul chinez asupra proprietăţii industriale şi intelectuale şi să interzică echipamentele fabricate în China în reţelele lor tehnologice sau accesul la informaţii sensibile despre cetăţeni şi afaceri individuale.

Cu toate acestea, Serbia a semnat două acorduri fără caracter obligatoriu cu Huawei începând din 2017 - unul privind parteneriatul strategic în dezvoltarea internetului în bandă largă, celălalt privind proiectul „oraşelor inteligente, care include colectarea, stocarea şi gestionarea datelor. „Huawei a sosit în Serbia pentru a rămâne mult timp”, a declarat reporterilor Nenad Popović, un om politic şi om de afaceri sârb, ministru fără portofoliu al Serbiei responsabil de inovaţii şi dezvoltare tehnologică. În acest context, este semnificativă remarca făcută de Bosko Jaksic, un comentator al cotidianului Politika din Belgrad, care a criticat prezenţa Huawei, numind-o „doar o paradigmă ... a expansiunii agresive a Chinei ...”  şi că „urmează să se vadă consecinţele pe termen lung ale acestei forţe”.

UE continuă să aibă un rol esenţial pentru viitorul Balcanilor de Vest, opunându-se atât autoritarismului în creştere şi ambiţiilor de politică externă ale Rusiei şi Turciei, dar şi expansiunii economice a Chinei în regiune. UE devine din ce în ce mai atentă la legăturile Balcanilor de Vest cu China, în perspectiva evoluţiilor geopolitice şi geostrategice. Într-un astfel de context, nu trebuie omis atât faptul că toate statele din regiune au semnat ”Acorduri de stabilizare şi asociere” (ASA) cu UE şi patru dintre ele (Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia) sunt, în mod oficial, ţări candidate şi au deschis formal negocierile de aderare. Nu trebuie omis faptul că Albania, Croaţia, Muntenegru şi Macedonia de Nord sunt membre ale NATO.

Din perspectiva populaţiei locale , pe măsură ce Rusia, China şi alte state continuă să-şi intensifice influenţa în Balcanii de Vest, obiectivul aderării la UE este perceput ca fiind mai îndepărtat ca niciodată, iar criza noului coronavirus a intensificat această percepţie.

Cum era şi firesc, în cadrul UE a apărut întrebarea: ”ce ar trebui să facă Europa pentru a preveni moartea democraţiei în regiune, mai ales că se constată extinderea accelerată a influenţei altor actori internaţionali în Balcanii de Vest?”.

Pe lângă acţiunile ofensive ale actorilor internaţionali în regiune, criza SARS Cov-2 a mai afectat negativ entităţile din regiune prin ceea ce s-ar putea numi un „infodemic”[1] al dezinformării. Nu este nimic neobişnuit, în condiţiile în care dezinformarea  a afectat semnificativ şi alte ţări, mult mai dezvoltate.

În final putem afirma că mediul local,  fertil intereselor geopolitice şi geostrategice ale Rusiei, Chinei şi ale altor actori internaţionali, a intensificat competiţia dintre aceştia, chiar în condiţiile crizei noului coronavirus, iar rezultatul final al acestei competiţii rămâne încă incert.