Centrul pentru Reforme în Apărare: Rusia a reuşit să crească producţia internă de explozibili prin importarea nitrocelulozei şi pulpei de bumbac de la foste state sovietice şi ţări europene, prin intermediul unei companii turceşti

Pentru că Rusia se confruntă cu lipsa prafului de puşcă fără fum din cauza sancţiunilor impuse în contextul invaziei în Ucraina, încearcă să crească producţia de explozibili prin importarea componentelor de bază pentru acestea din alte ţări. Astfel, pentru producţia prafului de pulbere fără fum, ruşii au nevoie de nitroceluloză, care se obţine prin procesarea celulozei din bumbac.

Praful de puşcă fără fum este 60% bumbac, iar în anii 1960 Federaţia Rusă a oprit aproape complet producţia de bumbac, astfel că a început să importe din alte ţări, în special din fostele state sovietice din Asia. În 2019, Rusia avea doar 80 de tone de bumbac produse intern.

 În 2021, Uzbekistan şi Kazahstan au exportat Rusiei pulpă de bumbac în valoare de aproape 4 milioane de dolari, iar în 2022, în timpul războiului din Ucraina, valoarea a ajuns la 10 milioane de dolari. În 2023, doar Uzbekistanul a livrat pulpă de bumbac Rusiei în valoare de 11 milioane de dolari. Se constată, astfel, o creştere exponenţială în aceste importuri, după invazia Ucrainei. Doar în ianuarie 2024 companiile uzbece au exportat în Rusia pulpă de bumbac în valoare de 1.574.546 de dolari. Printre companiile care au trimis această componentă ruşilor se numără Fargona Kimyo Zavodi, Raw Materials Cellulose, Baxtteks Farm, Akaltin Logistics Center şi Kubat Impex.

Cât despre nitroceluloză, înainte de război, principalul producător din Rusia era chiar industria militară rusească (prin FKP Aleksinsky Chemical Combine, FKP Kazansky, FKP Permskiy, JSC Solykamsky Zavod „Ural”, FKP Avangard, FKP Tambov Powder Plant), un lucru stabilit prin strategia guvernamentală a ţării. Mai precis, potrivit strategiei, în vreme de pace, o parte semnificativă de nitroceluloză este oferită de industria militară, iar în timp de război, când nitroceluloza produsă de industria militară merge direct către producţia de explozibili, sectorul civil compensează deficitul prin creşterea importurilor.

Astfel, importul de nitroceluloză pentru nevoile civile poate reprezenta o acoperire pentru nevoile industriei militare. Între 2022 şi 2023, importurile de nitroceluloză ale Rusiei aproape s-au triplat. Cu toate acestea, deşi s-a observat o scădere a livrării de nitroceluloză din statele UE către Rusia, în contextul introducerii sancţiunilor, unele ţări, precum Germania, deşi au oprit exportarea directă de nitroceluloză, au început să livreze companiei turceşti Noy Ic Ve Dic Ticaret care, apoi, trimitea produsul în Rusia.

În aceeaşi perioadă, şi China a început să livreze nitroceluloză, Taiwanul a crescut importul de 85 de ori, Thailanda de 3 ori, India de 5 ori, iar Turcia de 70 de ori. Între 2022 şi 2023, compania turcească Noy Ic Ve Dic Ticaret a livrat Rusiei nitroceluloză în valoare de 12.452.627 de dolari, iar compania se bazează pe importul produsului din Taiwan, Germania şi Tailanda, pe lângă producţia proprie. Aceeaşi companie livrează Rusiei şi poliuretan, care poate fi, de asemenea, folosit în scopuri militare.

Aşadar, Federaţia Rusă a reuşit să crească producţia de explozibili prin importarea componentelor de bază din state din Asia sau din state europene, sfidând sancţiunile impuse în urma invaziei în Ucraina. Potrivit Reuters, conducerea militară rusească plănuieşte chiar să crească producţia de lovituri de artilerie la 2 milioane de bucăţi pe an.

Centrul pentru Reforme în Apărare propune aplicarea de sancţiuni companiilor ruseşti care produc explozibili, precum şi furnizorilor acestora de componente de bază, oprirea vânzării de nitroceluloză către Federaţia Rusă de statele membre NATO şi introducerea unui embargo complet pe livrarea de materii prime precum nitroceluloza, bumbacul şi pulpa de bumbac.