14 ianuarie 2021

Cel mai puternic partid german după reunificare îşi alege conducerea peste două zile

Negoiţă Sorin

Peste numai câteva zile, cel mai popular şi mai puternic partid din Germania, Uniunea creştin-democrată (CDU), aflat aproape permanent (excepţie perioada 1998-2005, pe timpul guvernării Schröder) în fruntea executivului german (Bundesregierung), îşi alege conducerea politică pentru următorii ani. Scrutinul se desfăşoară ca urmare a renunţării la funcţie a actualului preşedinte al partidului, Annegret Kramp-Karrenbauer, şi în contextul desfăşurării, în toamna acestui an, a alegerilor generale în Germania. Se doreşte, de asemenea, o modernizare a formaţiunii politice şi o redefinire a statutului acesteia într-o lume aflată în continuă schimbare.

Sursă foto: Profimedia

Ce a dus la alegerea unei noi conduceri a conservatorilor germani?

După scandalul din jurul alegerii liberalului Thomas Kemmerich (FDP) în funcţia de premier al landului Turingia, la 5 februarie 2020, liderul CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, a anunţat că se retrage din cursa pentru o candidatură la funcţia de cancelar federal la alegerile din toamna anului 2021 şi, suplimentar, va renunţa la preşedinţia partidului într-un viitor previzibil, care să permită desemnarea unui succesor. Iniţial, s-a dorit organizarea de alegeri pentru conducerea CDU în primăvara anului trecut, dar, datorită situaţiei tot mai agravante din cauza pandemiei de coronavirus, acestea au fost succesiv amânate.

Astfel, la 14 decembrie 2020, s-a decis ca viitoarea conducere a partidului (preşedintele, adjuncţii, trezorierul şi Consiliul executiv federal) să fie decisă pe 16 ianuarie, când va avea loc cea de-a 33-a Conferinţă a Uniunii, care, de această dată, se va desfăşura aproape în întregime în format online. Excepţie vor face prezidiul partidului şi candidaţii, care se vor afla la Centrul de conferinţe Messe Berlin, ceilalţi delegaţi (1001), presa şi alţi participanţi fiind conectaţi digital.

Politiciana conservatoare de 58 de ani, considerată drept succesoarea Angelei Merkel, a renunţat la funcţie după numai doi ani de la mandatarea ei (decembrie 2018) pentru a conduce partidul în vederea câştigării alegerilor parlamentare din acest an. Retragerea neaşteptată a liderei creştin-democrate a survenit într-un moment în care partidul se afla sub influenţa luptelor interne dintre liderii marcanţi ai partidului, unii dintre aceştia foşti contracandidaţi ai lui Kramp-Karrenbauer la şefia formaţiunii politice şi „aspiranţi” la fotoliul de cancelar. De altfel, doi dintre candidaţi, Friedrich Merz, fost lider parlamentar creştin-democrat, şi Armin Laschet, premierul landului Renania de Nord-Westfalia (NRW), precum şi „surpriza” Norbert Röttgen, preşedintele Comisiei pentru afaceri externe din Bundestag, sunt cei trei creştin-democraţi, toţi cu rădăcini în NRW, care şi-au anunţat candidatura la funcţia de preşedinte. Un alt lider important al partidului, actualul ministru federal al sănătăţii, Jens Spahn, văzut iniţial drept un potenţial candidat cu mari şanse de victorie, a refuzat să candideze pentru funcţia de preşedinte, dar ar putea face echipă în fruntea partidului cu Armin Laschet.

 

Friedrich Merz, preferatul aripii conservatoare din partid

Avocatul şi expertul financiar Friedrich Merz (64 de ani, cel mai în vârstă dintre candidaţi), care a părăsit Bundestag-ul în 2009 pentru o carieră în sectorul privat, a fost unul din precedenţii candidaţi la succederea Angelei Merkel în fruntea partidului în 2018, dar s-a situat doar pe locul doi, în spatele actualei demisionare Annegret Kramp-Karrenbauer.

În timp de Kramp-Karrenbauer a reprezentat continuarea politicii actualului cancelar german, Merz este preferatul aripii conservatare din partid şi îşi propune „readucerea la CDU” a alegătorilor pierduţi, se pare către formaţiunea de extremă dreapta, Alianţa pentru Germania (AfD), din cauza „centrismului” Angelei Merkel. Atât aliaţii, cât şi rivalii îl consideră pe Merz drept un politician „cu mintea ascuţită” şi cu o cunoaştere detaliată a problemelor politice complicate. Totuşi, unii critici afirmă despre acesta că este prea de dreapta, după ce s-a opus, acum mai bine de două decenii (1997), unei reforme pentru incriminarea violului în cadrul căsătoriei şi a susţinut aşa-numitul „Leitkultur” (1), care presupune promovarea culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor germane în rândul imigranţilor.

Merz se consideră un „candidat al înnoirii”. În acest sens, el a declarat că „preşedinţia partidului nu va fi despre cine garantează continuitatea, ci despre cine are tot ce este necesar pentru a conduce CDU într-o nouă eră”. La anunţarea candidaturii, în februarie anul trecut, politicianul a criticat faptul că Germania nu era pregătită pentru viitor, mai ales în domeniile digitalizării şi politicii energetice. De asemenea, Merz a anunţat că doreşte mutarea partidului către dreapta, iar fundamentul partidului ar trebui extins, pentru a include din nou conservatorii şi liberalii. Totodată, pledează pentru o coaliţie guvernamentală negru-verde (CDU/CSU – Ecologişti), cu el însuşi la conducere. În plus,  doreşte să abordeze problematica radicalismului de dreapta, care, potrivit opiniei sale, nu a fost percepută cum trebuie de mult timp.

Există şi unele critici, conform cărora Merz ar fi „omul cu reţetele de ieri”, dar şi îndoieli că acesta se va lăsa angrenat într-o echipă. De asemenea, alţi contestatari îl acuză că încă mai caută o răzbunare personală împotriva Angelei Merkel. În acelaşi timp, politologul Albrect von Lucke consideră candidatura lui Merz destul de riscantă pentru CDU, întrucât, chiar dacă ar reduce cota de vot a AfD, datorită vederilor sale de dreapta, ar putea pierde din electoratul de centru care s-ar orienta către Verzi (die Grünen) sau SPD.

În sondaje, Friedrich Merz s-a aflat permanent în faţa contracandidaţilor săi la preşedinţia CDU, mai ales că Jens Spahn, cel care era văzut drept viitorul lider creştin-democrat, a renunţat să mai candideze, dar decalajul s-a micşorat considerabil odată cu apropierea de data alegerilor şi sunt astfel şanse să existe o luptă strânsă. E drept că, la baza CDU, Merz pare că se bucură în continuare de o mare popularitate, de care are nevoie ca o pârghie în lupta pentru câştigarea puterii, în condiţiile în care nu are susţinere în forurile importante ale partidului. În plus, la sfârşitul lunii octombrie, Merz a primit sprijinul organizaţiei de tineret a partidului. Preşedintele acesteia, Tilman Kuban, a declarat că „Friedrich Merz este candidatul nostru pentru preşedinţia CDU, cu care vrem să abordăm împreună această reînnoire”.

 

Norbert Röttgen, de la „candidatul surpriză” la unul cu şanse reale

Norbert Röttgen (55 ani) este preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe din Bundestag şi membru al formaţiunii creştin-democrate încă din liceu. Politicianul şi-a anunţat surprinzător candidatura pentru şefia CDU, chiar cu o săptămână înaintea lui Friedrich Merz, în februarie anul trecut, motivând că a fost intrigat de discuţiile confidenţiale dintre preşedintele în funcţie al partidului, Annegret Kramp-Karrenbauer, şi potenţialii candidaţi la funcţia supremă în partid, abordare care i s-a părut a nu fi tocmai transparentă.

Fiind „centrist” ca orientare, Röttgen este apreciat de membrii mai în vârstă din cadrul CDU. El consideră că este important să se păstreze ideea creştin-democrată a viitorului ţării şi susţine valorile esenţiale ale vechii republici germane, şi anume transatlantismul, parteneriatul franco-german şi o ancorare mai puternică  a Germaniei în UE.

Norbert Röttgen este văzut ca un politician „bazat” în toate problemele politice majore ale momentului, însă criticii îi reproşează pierderea alegerilor pentru funcţia de premier al landului NRW în 2012, în urma cărora a fost demis din cabinet (ministru federal al mediului) de cancelarul Merkel. Totodată, aceştia consideră că lui Röttgen îi lipseşte „capacitatea de a se adresa oamenilor obişnuiţi”, drept care nu ar putea conduce partidul în starea actuală a politicii germane. Totuşi, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe a Bundestag-ului, acesta a reuşit să-şi creeze un nou profil internaţional.

Ca şi Merz, fostul ministru federal al mediului are o anume ostilitatea faţă de Angela Merkel şi se poziţionează în direcţia colaborării cu Verzii. În acest sens, Röttgen a declarat că „CDU trebuie să recâştige credibilitatea ecologică în general şi credibilitatea politicii climatice în mod special. Dacă nu facem asta, riscăm să pierdem cel puţin o generaţie întreagă ca partid.

Potrivit  propriei exprimări, acesta candidează deoarece este convins că CDU are nevoie de reînnoire şi de idei noi. Astfel, va face tot ce-i stă în putere pentru ca „partidul să decidă cum vrea să se poziţioneze pentru următorul deceniu”. Chiar dacă este un politician serios, onest, estimările nu îi dau prea multe şanse la obţinerea fotoliului de lider al partidului, cu toate că în toamna lui 2020 a primit sprijinul mai multor politicieni creştin-democraţi, ceea ce îl face să fie încrezător în izbândă.

 

Armin Laschet, candidatul moderat

Premier al celui mai populat land din Germania, Renania de Nord-Westfalia, Armin Laschet (59 ani) a fost considerat până de curând un confident al Angelei Merkel, dar pe timpul pandemiei de coronavirus s-a poziţionat parţial deschis împotriva cancelarului în criza sanitară. Mai mult, disputa cu premierul bavarez Markus Söder, preşedinte al CSU (aliaţii creştin-democraţilor din Bavaria), cu privire la cursul potrivit în criza coronavirusului şi încercarea de a se poziţiona diferit de acesta în privinţa lockdown-ului, au creat oarecari îndoieli în rândul membrilor CDU în ceea ce priveşte capacitatea lui de a conduce partidul şi de a candida pentru funcţia de cancelar.

Laschet este un catolic devotat, care s-a opus căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi a susţinut interzicerea purtării voalului islamic burqa de către fetele cu vârsta sub 14 ani. Cu toate acestea, în eventualitatea obţinerii fotoliului de preşedinte, şi-a propus să facă echipă cu actualul ministru al sănătăţii, Jens Spahn, un bărbat gay căsătorit. În acelaşi timp, Armin Laschet este un susţinător al drepturilor imigranţilor şi a fost un apărător acerb al politicilor liberale de migraţie ale cancelarului Merkel, în timpul crizei europene din 2015.

În ceea ce priveşte integrarea europeană, politicianul creştin-democrat îşi propune să contribuie la consolidarea UE, fiind activ în problematici privind combaterea terorismului internaţional şi a criminalităţii organizate, dar şi în cele referitoare la politica energetică. De asemenea, este unul dintre cei care susţin alegerea preşedintelui Comisiei Europene direct de către alegătorii europeni.

Laschet este considerat candidatul cu cea mai puternică experienţă executivă, care ar fi potrivit pentru realizarea consensului, în timp ce criticii scot în evidenţă asemănarea acestuia cu Merkel şi, astfel, nu ar fi suficient de conservator pentru a recâştiga alegătorii pe care CDU i-a pierdut în ultimii ani în favoarea extremei drepte. De asemenea, unii dintre aceştia l-au acuzat că are păreri periculoase în problemele de politică externă, dând dovadă de prea multă „prietenie” faţă de Rusia şi China.

În privinţa şanselor de a obţine preşedinţia CDU, Armin Laschet a plecat în cursă de pe ultimul loc, dar a reuşit să recupereze, în special pe timpul pandemiei de coronavirus, având, se pare, sprijinul multora din oficialii partidului şi  mai ales al lui Jens Spahn, care era văzut de mulţi, în primăvara anului trecut, artizanul schimbării în bine a formaţiunii creştin-democrate.

 

Confruntarea dintre cei trei candidaţi a fost una „cu mănuşi”

Cele două dezbateri la care au participat candidaţii la preşedinţia CDU (14 decembrie şi 8 ianuarie) nu pot fi numite „competiţii” în adevăratul sens al cuvântului şi sunt departe de a putea fi declarate confruntări. „Cei trei” s-au comportat surprinzător de „prietenos” şi niciunul nu a îndrăznit să-l „atace” sau să-l critice pe vreunul dintre contracandidaţi. Astfel că, în loc să profite de ocazie şi să lupte cu toate forţele pentru poziţia vacantă, candidaţii  s-au „confruntat” într-o armonie consensuală.

În ceea ce priveşte viziunea asupra conducerii CDU, nu doar Merz, care a negat politica de conducere a partidului, ci şi Armin Laschet şi Norbert Röttgen şi-au exprimat acordul privind necesitatea existenţei comunicării în interiorul partidului, dar niciunul nu a nominalizat-o pe Merkel în timpul discuţiilor.

Concluzia este că nu poate fi decis dacă a existat un câştigător al celor două runde de dezbateri. A rezultat un Armin Laschet, care se bazează pe experienţa sa guvernamentală şi se prezintă a fi un jucător de echipă, ce doreşte ancorarea CDU în centrul politic şi menţinerea împreună a partidului şi societăţii, un Norbert Röttgen care apare drept un „modernizator” şi doreşte promovarea tineretului şi a femeilor în cadrul partidului, arătându-se preocupat de binele partidului în dauna propriei puteri, şi un Friedrich Merz, omul de pe margine, care încearcă o ultimă revenire şi pariază pe reînnoirea economiei sociale pe baze ecologice.

 

Ar putea fi noul preşedinte de partid candidat pentru fotoliul de cancelar?

Ultimele sondaje arată tot mai mult o cursă „cap la cap” între cei trei candidaţi. Însă întrebarea care se află pe buzele tuturor este dacă viitorul preşedinte al partidului ar fi cel mai potrivit pentru a candida în toamna acestui an pentru Cancelaria federală. Se pare, însă, că ultimele desfăşurări au produs şi mai multă „nedumerire” în acest sens şi, cu opt luni înainte de alegerile generale, pare din ce în ce mai neclar cine va deţine frâiele în Germania în viitorul apropiat.

Există chiar unele dezvăluiri că, înainte de ultima confruntare a celor trei candidaţi, ministrul sănătăţii, Jens Spahn (partenerul lui Laschet pentru conducerea CDU), ar fi sunat politicienii influenţi din partid pentru a-şi „măsura” şansele pentru o eventuală candidatură din partea partidului la viitoarele alegeri federale, intervenţii negate, însă, de respectivul politician. Mai mult, liderul grupului parlamentar al creştin-democraţilor din Bundestag, Ralph Brinkhaus, şi preşedintele Bundestag-ului, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, au declarat recent că viitorul candidat pentru postul de cancelar nu trebuie să fie neapărat liderul partidului, astfel că această cursă ar fi deschisă în toate direcţiile.

Potrivit noilor dezvoltări, cei 1001 delegaţi creştin-democraţi ar avea o misiune mult mai uşoară în desemnarea viitorului lider de partid, nemaifiind obligaţi să gândească dacă viitorul preşedinte CDU va fi şi candidatul potrivit pentru funcţia de cancelar. Ca să nu mai vorbim de faptul că există şi varianta Markus Söder (CSU), care ar putea fi candidatul comun al Alianţei CDU/CSU pentru funcţia supremă în Guvern (2). Probabil următoarele două sau trei luni vor face lumină în această privinţă.

 

(1) Termenul „Leitkultur” (cultură de conducere sau de îndrumare) este utilizat frecvent în Germania atunci când se dezbate în ce măsură migranţii ar trebui să se integreze în societate. Este un concept extrem de controversat. https://www.dw.com/en/what-is-german-leitkultur/a-38684973

(2) Într-un sondaj din mai 2020, 53% dintre germani şi-au exprimat sprijinul pentru Söder în calitate de candidat la funcţia de cancelar creştin-democrat la alegerile din 2021.