13 iulie 2020

Ce reprezintă Germania pentru Europa? Ce reprezintă Europa pentru Germania?

Sergiu Medar

Pe data de 1 iulie 2020, Germania a preluat preşedinţia Consiliului UE şi şi-a propus ca prim obiectiv menţinerea unităţii UE. Renunţând la inhibiţiile pe care le-a avut, timp de peste 80 de ani, Germania trebuie să vină în prima linie europeană şi să-şi crească nivelul de implicare, astfel încât statele din Nordul şi Sudul, Estul şi Vestul Europei să nu considere că o reglementare sau alta într-o Europă integrată, va fi doar în favoarea Germaniei şi, cel mult, a Franţei. Dacă Germania nu va putea, singură, să rezolve crizele europene, o Europă integrată va şi mai mult dependentă de leadership-ul Germaniei.

Sursă foto: Profi Media

Ce a făcut Europa pentru Germania?

Poate că cel mai potrivit răspuns la această întrebare este faptul că Europa a oferit Germaniei cea mai mare piaţă pentru desfacerea produselor acesteia. Conform unei analize a Eurostat, din anul 2019, 22,8 % din produsele ”made in Germany” se vând pe piaţa UE. În acelaşi clasament al contribuţiei statelor UE, la piaţa europeană cea de a doua clasată este Olanda, cu 13,5% urmată, cu 8,7%, de Franţa. Germania este principalul beneficiar al monedei unice europene. 

Acordul economic de liber schimb dintre statele membre ale Uniunii a adus Germaniei creşterea venitului naţional pe cap de locuitor, pe an, cu peste 1000 de euro în anul 2019.

Prin extinderile succesive ale UE şi NATO, susţinute pe deplin de Germania, aceasta a ajuns să fie înconjurată numai de state prietene, ce-i pot asigura un prag eficient de securitate în cazul unei agresiuni ce ar veni din est. Aceasta nu trebuie să însemne însă, scăderea contribuţiei la apărarea colectivă pentru că alte state UE nu au aceeaşi poziţie privilegiată.

UE, în întregul ei, este cea mai mare economie din lume, cu o populaţie de 450 mil. de locuitori. Germania, singură, nu poate să apere principiile liberale ale unei pieţe deschise,  bazată pe reglementări internaţionale şi nu poate fi  considerată o mare putere în competiţia mondială. Atunci când reuşeşte să adune în jurul ei celelalte state membre ale UE  ea devine,însă, un competitor redutabil. Acesta este adevăratul motiv pentru care ea are nevoie de o Europă unită.

 

Ce ar trebui să facă Germania pentru Europa? 

Unele state europene apreciază că se supraestimează capabilităţile şi importanţa Germaniei, în timp ce unii dintre locuitorii Germaniei, mai ales liderii politici, le subestimează şi nu realizează cât de importantă  este aceasta pentru Europa. Aceşti lideri politici ai Germaniei sunt de-a dreptul speriaţi de solicitarea europenilor pentru leadership-ul german. În ultimii 10 ani aceasta presiune a  devenit tot mai mare. Uneori insistenţa Berlin-ului pentru anumite reforme şi respectarea reglementărilor UE este privită ca aroganţă. Este un domeniu la care, cel mai puternic stat al Europei trebuie să mai lucreze pentru a convinge statele europene că aplicarea acestora nu este doar în interesul Germaniei ci, mai mult, al lor, aşa cum este cazul cu Planul European de Redresare Radicală.

În urma consultării  tuturor statelor europene, aprobarea şi lansarea acestui plan vor avea loc, la Summit-ul UE ce va avea loc în perioada de 17-18 iulie 2020 la Bruxelles. Unele state europene se plâng de faptul vocea lor nu e ascultată de către Germania. Având în vedere faptul că acum este un Summit special, este indicat ca vocea statelor mici europene să fie şi ea ascultatăş iar sugestiile tuturor liderilor europeni să se regăsească în textul final.

Lipsa de coeziune europeană a permis unor state non-europene să umple vidul de solidaritate din timpul crizei sanitare. În rândul acestora intră, mai ales, Rusia şi China, aflate şi ele, ca şi UE, în competiţia marilor puteri. Acestea şi-au urmărit în primul rând propria agendă politică şi doar în plan secundar sprijinul ce trebuia acordat pentru înlăturarea pandemiei.

Aceste state, sprijinite de un puternic atac informaţional asupra întregii societăţi, au ajuns să manipuleze populaţia, astfel încât aceasta să considere cele două state ca un prieten mai bun al ţării lor, faţă de aliaţii şi partenerii europeni. Dintr-un sondaj efectuat în rândul populaţiei europene, în perioada de vârf a pandemiei, când dezamăgirea privind lipsa de solidaritate europeană era maximă, s-a putut vedea că 52% din respondenţi consideră China un stat prieten în timp ce 45% şi respectiv 38% consideră că Germania, respectiv Franţa, sunt state inamice. Un alt sondaj, din luna aprilie 2020 arată că 49% din populaţia italiană consideră că ţara lor ar trebui să părăsească UE. O serie de observatori ai UE consideră că dacă retragerea Marii Britanii a putut fi acceptată, o Uniune Europeană fără Italia, este de neconceput.

Pentru a face faţă imperativelor Uniunii Europene, Germania trebuie să nu mai gândească şi să se comporte ca un stat mic sau mediu. Nu poate să convingă statele europene că este liderul Europei atâta timp cât proprii ei politicieni nu cred că statul pe care îl administrează, este, cu adevărat, liderul continentului. Germania trebuie să renunţe la complexele generate de comportamentul său în cel de-al Doilea Război Mondial şi să reînveţe limbajul puterii. De aceea a apărut şi eşecul Germaniei în negocierile dintre SUA şi EU, privind Acordul privind Parteneriatul Transatlantic Comercial şi  de Investiţii. Liderul european a considerat că sunt mai importante interesele marilor companii, decât poziţionarea la masa de negocieri ca reprezentantă a UE, cu valoarea strategică globală pe care i-o conferă aceasta. După o perioadă de timp Germania, cu mandatul Uniunii Europene, a negociat asupra unor investiţii, foarte mari, cu China, în Europa, care să realizeze, în avantaj reciproc, poduri de investiţii strategice între UE şi China, fără a face rabat de la principiile democraţiei şi ale drepturilor omului.

Relaţia Germaniei cu UE nu a satisfăcut pe deplin nici cetăţenii germani. Dintr-un sondaj de opinie făcut de analiştii Conferinţei de Securitate de la Munchen, în anul 2020, a rezultat faptul că 44% din respondenţi au spus că ţara lor a fost mai puţin activă în UE, în timp ce 47% au menţionat că Germania a fost mai degrabă activă. Un procent de 22% din populaţie crede că Germania ar trebui, în viitor, să fie mai puţin activă, în timp ce 73% consideră că aceasta ar trebui să fie mai activă. Concluzia acestui sondaj ar putea fi cea care să confirme sprijinul populaţiei pentru situaţia în care Germania ar deveni liderul UE.

Cel mai important lucru pe care-l poate face Germania pentru integritatea şi consolidarea UE este refacerea relaţiei transatlantice. Relaţiile tensionate ale Germaniei cu SUA au făcut ca şi alte state europene, mai puţin cele din estul Europei, să nu aibă o relaţie partenerială cu Washington-ul.

Popularitatea SUA în Europa a scăzut, în ultimii ani, aceasta fiind provocată, mai ales, de politicienii statelor vest-europene. În Germania, problema retragerii armelor nucleare ale SUA a fost susţinută de reprezentanţii naţionalişti din Parlamentul german, fără a se lua în calcul consecinţele strategice ale unui asemenea act. 

Fără SUA, Europa nu poate să-şi asigure securitatea în faţa ameninţărilor externe. În lipsa acesteia este foarte greu să aibă o dezvoltare economică, financiară şi socială independentă care să-i asigure, în acelaşi timp, obţinerea statutului de mare putere.

Pentru a-şi atinge obiectivele globale, UE trebuie să aibă o relaţie foarte bună cu SUA.  Relaţiile dintre două state, în general, depind în mare măsură de relaţiile personale dintre liderii acestora. În ceea ce priveşte relaţia Trump-Merkel, aceasta este departe de a fi cea necesară apropierii celor două state. Aceasta  depinde, în mare măsură, de rezultatul alegerilor din SUA, din acest an.

În cazul în care Trump va fi reales, este foarte greu ca, până la alegerea unui nou cancelar german, în perioada august – octombrie 2021, d-na. Merkel să reuşească să readucă relaţiile cu SUA la nivelul necesar ambelor puteri. De aceea, probabil că această sarcină va fi primul punct pe agenda viitorului cancelar german.

În cazul în care SUA îşi va alege un alt preşedinte, este posibil ca una din primele întâlniri ale noului preşedinte să fie cu d-na Merkel pentru a putea reface relaţia dintre cele două state.         

Fără o Europă unită, prosperă, puternică şi capabilă să-şi asume responsabilităţi colective globale, nu va exista nici, o Germanie, care să aibă un cuvânt greu de spus pe plan mondial.

Fără o Germanie puternică, capabilă să-şi asume rolul de lider european, Europa va deveni un  continent format dintr-un grup de state incapabile să-şi coordoneze acţiunile.

Condiţia esenţială pentru ca Germania să fie acceptată ca lider european este realizarea unui parteneriat strategic cu SUA. UE îşi doreşte să fie una dintre marile puteri ale lumii: SUA, China, Rusia şi UE. În acest grup de state numai SUA şi UE sunt puteri democratice, deci, ele trebuie să aibă obiective comune şi să fie împreună.