Ce ne spune cazul de spionaj din Italia despre intenţiile Rusiei la adresa NATO. Ruşii voiau informaţii despre planurile NATO de consolidare militară, echipamente militare şi structurile de contraspionaj italieneşti

„Guvernul italian a decis să expulzeze doi ataşaţi militari de la ambasada Federaţiei Ruse din Italia, implicaţi în activităţi de spionaj descoperite de procuratura din Roma”, a scris ministrul de externe Antonio Tajani, într-o postare pe X. Ministrul i-a numit pe ruşi drept Ivan Petrovici Gorbaciov şi Mihail Vasilievici Astahov şi a spus că li s-a ordonat să plece în termen de trei zile.

Analistul politico-militar Gabriel Marian Oprea ne-a explicat cum să privim acest caz de spionaj şi ce ne spune această situaţie despre cum operează Rusia în statele NATO în culegerea de informaţii.

„Investigaţia descrie o arhitectură de tip HUMINT în care diplomatul rus Astakhov ar fi acţionat ca beneficiar şi coordonator al cerinţelor de informaţii, Piras ca broker principal, iar Di Pasquale şi celelalte contacte italiene ca furnizori, facilitatori sau identificatori de surse. Piras ar fi primit cerinţe tematice precise, le-ar fi distribuit contactelor sale şi ar fi centralizat materialele înaintea predării către interlocutorul rus. Poziţia sa era favorizată de experienţa în AISI, de activitatea anterioară în Carabinieri şi de relaţiile păstrate în interiorul comunităţii de informaţii şi al Ministerului Apărării. Astakhov nu trebuia să pătrundă direct în reţele informatice protejate. Accesul ar fi fost realizat prin persoane care deţineau credenţiale legitime sau puteau consulta documente în virtutea funcţiei. În acest mod, componenta tehnică a operaţiunii era externalizată către surse interne, iar riscul pentru ofiţerul rus era redus prin acoperirea diplomatică.

Di Pasquale ar fi avut un rol de sprijin şi extindere a reţelei, prin accesul la persoane şi medii profesionale din sudul Italiei. Una dintre direcţiile investigate priveşte identificarea unei funcţionare implicate în supravegherea contrainformativă a unui cetăţean rus din zona Matera. Dacă episodul va fi confirmat, reţeaua nu urmărea doar colectarea de informaţii, ci şi detectarea şi neutralizarea activităţilor italiene de contraspionaj”, scrie analistul.

Anchetatorii susţin că au documentat mai multe întâlniri conspirative între suspecţi, în cadrul cărora informaţiile erau transmise prin metode menite să evite interceptarea, inclusiv bilete scrise de mână, telefoane ascunse şi carduri de memorie lăsate în locuri prestabilite. Potrivit anchetei, fiecare pachet de informaţii era negociat contra a aproximativ 4.000 de euro, iar investigaţia urmăreşte acum să stabilească provenienţa banilor şi amploarea reţelei.

Gabriel Marian Oprea spune că „lista temelor atribuite interlocutorului rus este coerentă cu priorităţile GRU privind războiul din Ucraina, reînarmarea europeană şi protejarea propriilor operaţiuni clandestine.

Un prim domeniu era reprezentat de planurile italiene, europene şi NATO de consolidare militară. Interesul viza programele de achiziţii, dezvoltarea capabilităţilor, disponibilitatea muniţiilor, evoluţia industriei de apărare şi contribuţiile Italiei la postura militară a Alianţei.

Un al doilea domeniu privea rachetele de croazieră Storm Shadow şi SCALP, sistemele antiaeriene şi antirachetă SAMP/T, interceptorii Aster şi alte capabilităţi destinate sau potenţial destinate Ucrainei. Obţinerea unor asemenea date ar permite evaluarea stocurilor, a calendarului livrărilor, a vulnerabilităţilor tehnice şi a capacităţii occidentale de regenerare a muniţiilor.

Interesul pentru SAMP/T şi Aster este operaţional. Datele despre configuraţia sistemului, amplasare, senzori, ritmul de angajare, întreţinere şi disponibilitatea interceptorilor pot sprijini dezvoltarea unor tactici ruseşti de saturare, evitare, bruiaj sau lovire a elementelor de comandă şi control.

Un al treilea domeniu era reprezentat de tehnologiile navale fără echipaj testate în zona La Spezia şi de programele industriei italiene de apărare, inclusiv cele asociate companiei Leonardo. Chiar şi informaţiile fragmentare despre prototipuri, senzori, teste şi cerinţe operaţionale permit estimarea maturităţii tehnologice şi a calendarului de introducere în serviciu.

În discuţii apare şi interesul italian pentru analiza tancului rusesc T-90 Vladimir şi pentru funcţionarea unor componente ale acestuia. Din perspectiva rusă, identificarea exactă a elementelor studiate de statele NATO indică domeniile în care tehnologia proprie poate fi compromisă şi unde sunt necesare modificări sau contramăsuri.

Un al patrulea domeniu, de o gravitate superioară, privea structurile italiene de contraspionaj. Documentele investigate ar include materiale privind metodele GRU, liste cu ofiţeri ruşi, evaluări asupra unor structuri ale SVR, instrucţiuni operative şi date referitoare la cetăţeni italieni suspectaţi de contacte cu serviciile ruse.

Accesul Moscovei la asemenea informaţii ar permite identificarea operaţiunilor aflate sub supraveghere, avertizarea agenţilor sau surselor compromise, întreruperea comunicaţiilor, schimbarea acoperirilor şi reconstruirea reţelelor. Din acest motiv, prejudiciul potenţial nu se limitează la documentele transmise, ci include toate operaţiunile care ar fi putut fi modificate de partea rusă după primirea informaţiilor”.

De asemenea, ancheta indică faptul că informaţiile vizate ar fi putut fi obţinute prin folosirea abuzivă a accesului legitim al unor militari la sisteme şi baze de date ale Ministerului Apărării, nu prin atacuri informatice clasice. Anchetatorii încearcă acum să refacă istoricul accesărilor şi al transferurilor de date pentru a stabili cine a consultat sau extras documentele şi dacă au fost implicate şi alte persoane. Potrivit anchetei, foştii membri ai serviciilor italiene Gavino Raoul Piras şi Vincenzo Di Pasquale ar fi avut expertiza şi contactele necesare pentru a identifica surse de informaţii şi a intermedia accesul la date sensibile. În timp ce apărarea susţine că au folosit exclusiv informaţii din surse deschise, anchetatorii încearcă să stabilească dacă au fost transmise şi documente cu acces restricţionat sau clasificate.

Analistul politico-militar Oprea conchide că: „Cazul de la Roma reprezintă o operaţiune de spionaj presupusă, construită la intersecţia dintre accesul rezidual al foştilor ofiţeri, sursele active din Ministerul Apărării şi acoperirea diplomatică a personalului rus. Priorităţile atribuite GRU indică o colectare orientată simultan către sprijinul acordat Ucrainei, reînarmarea europeană, tehnologiile militare italiene, personalul operativ şi mecanismele de contraspionaj. Scopul nu pare să fi fost acumularea aleatorie de documente, ci construirea unei imagini integrate asupra capabilităţilor şi vulnerabilităţilor Italiei şi NATO.

Arestarea celor doi foşti operativi ai AISI şi expulzarea funcţionarilor ruşi neutralizează canalul cunoscut, dar nu demonstrează că întreaga reţea a fost identificată. Riscul principal rămâne existenţa unor surse secundare, a unor documente deja exploatate şi a unor operaţiuni de contraspionaj compromise înaintea intervenţiei ROS”.