Cât de reală este investigaţia Recorder: Adio Arme, Armata în faţa celui mai mare val de demisii?

În al doilea rând, este adevărat că armata nu este pentru oricine, condiţiile sunt grele, în comparaţie cu satisfacţiile mici şi destul de rare. Nu vreau să pun accentul pe lipsa hârtiei igienice şi a săpunului la toalete, cum se plângea cineva, în 30 de ani de armată nu am văzut aşa ceva decât în rare momente, de obicei la evenimente speciale, dar lipsa armamentului modern este o situaţie greu de acceptat pentru orice militar din ziua de astăzi, lucru detaliat de majoritatea militarilor intervievaţi de Recorder.

Chiar dacă avem rachete PATRIOT şi HIMARS, militarii merg la luptă tot cu Kalaşnikovul şi pistolul Carpaţi şi ar trebui să distrugă blindatele inamice cu AG-7. Aceasta este cea mai dureroasă situaţie a armatei, militarii sunt conştienţi că nu pot supravieţui unei lupte reale. Senzaţia aceasta am simţit-o şi eu de la comandantul de batalion la militarul cu cel mai mic grad, când mergeam la exerciţii.

Tocmai din această cauză, faptul că programe importante, precum achiziţia de nave, realizarea unui transportor blindat amfibiu la Moreni, de arme de asalt la Cugir etc, bat pasul pe loc de decenii, creează această deznădejde. Până acum cinci ani, se motiva lipsa banilor. Acum sunt bani, dar programe importante pentru militarul din tranşee nu se materializează şi nimeni nu explică de ce. Războiul Rusiei în Ucraina, care a arătat că viaţa de militar înseamnă şi luptă, a speriat şi mai mult personalul conştient că armele vechi de 40 de ani nu asigură supravieţuirea şi nici izbânda pe câmpul de luptă.

De asemenea, nu a dat bine deloc refuzul ministrului Apărării, Angel Tîlvăr, şi al şeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, de a fi intervievaţi de jurnaliştii de la Recorder. Pentru oamenii din afara sistemului, care nu sunt familiarizaţi cu procedurile din armată, acest refuz nu face decât să confirme şi mai mult spusele acelor militari.

Îmi aduc aminte că am participat la multe bilanţuri ale categoriilor de forţe unde, oficial, generalii spuneau cu mândrie că unităţile din subordinea lor sunt gata să-şi îndeplinească misiunea, iar pe urmă, la masă, se plângeau pe lângă ministru că nu au de niciunele. Acest comportament duplicitar al unor generali, lipsa de curaj, a făcut ca mulţi din subordonaţii lor să-şi piardă speranţa şi să plece din sistem.

De altfel, situaţia dramatică a plecărilor din sistem, în special pentru soldaţii şi gradaţii voluntari, este una care durează de cel puţin zece ani. Statul Major al Apărării a recunoscut pentru Recorder că numărul de demisii s-a triplat în ultimii trei ani şi nu cred că măsurile anunţate de MApN, precum mărirea cifrei de şcolarizare şi creşterea veniturilor, vor soluţiona complet această problemă. Militarii care intră în tranşee au nevoie de arme bune, care le dau încredere că vor supravieţui unei lupte, de comandanţi pricepuţi care ştiu să-i conducă la victorie şi de un program cu multe activităţi practice, sportive şi de tragere reală.

Recorder mai arată că în anul 2022, 6.600 de persoane au ieşit din sistemul militar, din care 3.168 prin demisii. Este o situaţia atât de gravă, încât ascunderea ei sub preş ar pune în pericol chiar securitatea naţională.