05 ianuarie 2020

Care va fi impactul economic al eliminării lui Qassem Suleimani?

Radu Muşetescu

Eliminarea generalului Qassem Suleimani, comandantul forţelor Quds (în traducere, Ierusalim) ale Armatei Gardienilor Revoluţiei Islamice din Iran este un eveniment care poate avea repercusiuni importante şi complexe pe plan politic, militar şi de securitate în relaţiile internaţionale. Situaţia de la Bagdad, Beirut, Damasc sau Sanaa se poate schimba radical începând din zilele următoare. Există şi un potenţial impact economic datorită, pe de o parte, rolului Statelor Unite ale Americii de lider economic global şi, de cealaltă parte, a importanţei regiunii Golfului pe piaţa mondială a petrolului. Cu toate acestea, economia iraniană nu este într-o conjunctură prea favorabilă pentru a susţine reacţii majore ale Teheranului în regiune iar piaţa energetică globală este matură pentru a absorbi şocuri din această direcţie.

Sursă foto: Mediafax

Indicatori financiari la cald

La câteva minute după evenimentele din Bagdad, pieţele financiare şi de materii prime internaţionale recepţionau primele efecte: preţul petrolului a crescut cu peste 3% până la nivelul de aproape 69 $ per baril (cotaţia de pe piaţa londoneză, cea mai importantă pe plan global). Aurul a cunoscut o creştere importantă, cea mai mare din ultimele patru luni, la un nivel de 1.550 $ pe uncie. Un alt activ de refugiu, yenul japonez, a cunoscut o creştere de 0,48%. În acelaşi timp, pieţele financiare pe plan internaţional reacţionau la rândul lor: indicele Standard&Poor’s 500 de pe piaţa de capital americană a scăzut cu 0,7%, indicele Hang Seng al pieţei de capital din Hong Kong cu 0,3% iar indicele DAX al bursei germane cu 1,3% (date New York Times). Altfel spus, investitorii au vândut acţiuni pentru a fugi către active mai sigure pe timp de criză, temându-se de o potenţială escaladare a situaţiei.

Cvasitotalitate analiştilor din sfera securităţii şi politicii internaţionale pare a cădea de acord că Republica Islamică Iran pune la cale o reacţie majoră la asasinatul de la Bagdad. Acest lucru nu ar fi dat numai de importanţa jucată de generalul Suleimani în rândul elitei militare iraniene ci şi de popularitatea sa din ultimii ani care pare a confirma speculaţia cum că generalul avea cele mai mari şanse de a deveni într-un viitor nu foarte îndepărtat şeful statului iranian. Asumând însă că actuala conducerea de la Teheran este raţională, se poate specula că această reacţie nu va veni la amploarea prognozată de către aceşti analişti.

„The economy, stupid!”

Iranul experimentează dificultăţi economice care pot fi calificate drept majore, odată cu regimul sancţiunilor la care este supusă economia în ultimii ani. Practic, economia sa este astăzi decuplată de la sistemul financiar internaţional iar prezenţa pe piaţa petrolului, în ciuda rezervelor sale majore, a devenit la finalul lui 2019 simbolică. Doar Siria şi China mai achiziţionează petrol în cantităţi semnificative (aparent, ultima, tot mai mult prin interpuşi din Malaezia).

Iranul era la finalul anului 2018 pe locul 4 în lume ca şi rezerve de petrol, cu aproximativ 158 miliarde barili confirmaţi, după Venezuela, Arabia Saudită şi Canada. Cu toate acestea, era doar pe locul 7 la exporturi, situaţie care a decăzut teribil prin escaladarea sancţiunilor americane astfel că în mai 2019, atunci când unii dintre ultimii clienţi ai Teheranului care beneficiau de o scutire din partea administraţiei americane (precum Japonia, India, Coreea de Sud, China etc.) au fost obligaţi să renunţe la achiziţia de petrol iranian. Astfel că, după această dată, exporturile iraniene au scăzut de la 2,8 milioane de barili pe zi la circa 600.000 de barili, pieţele de destinaţie fiind cele informale din vecinătate precum Irakul (zona kurdă), Pakistanul (provincia Beluchistan) şi Siria. În noiembrie 2019, preşedintele iranian Hassan Rouhani declara că „nu am avut niciodată probleme atât de mari în a ne vinde petrolul. Nu am avut niciodată probleme atât de mari în a ne menţine flota de tancuri petroliere pe mările lumii” (Radio Farda, citat de oilprice.com).

De altfel, economia Iranului este ca mărime de doar circa 400 de miliarde de $ (mai mică decât cea a Arabiei Saudite, de aproximativ 700 miliarde $) şi a avut rate negative de creştere în 2018 şi 2019, conform datelor Fondului Monetar Internaţional (până aproape de -10% în 2019). Rata şomajului este estimată undeva peste 15% iar rata inflaţiei a sărit şi de 50% în anumite luni din 2019 (stabilizându-se aparent în jur de 10% la finalul anului), care sugerează problemele majore cu care se confruntă populaţia în aprovizionarea cu produsele de primă necesitate. Se apreciază că preţul la produsele alimentare s-a dublat în ultimii doi ani. Decizia guvernului de a reduce subvenţia la combustibili, care a dus la o creştere cu peste 50% a preţului acestora, a generat în noiembrie 2019 manifestaţii majore în circa 100 de oraşe iraniene, conform Financial Times, considerate de unii analişti drept cele mai puternice de la Revoluţia islamică încoace.

Poate influenţa Iranul pieţele globale de energie?

Majoritatea analiştilor se gândesc că, dincolo de impactul politic şi de securitate regional, Iranul ar dori să se răzbune pentru asasinarea celui mai popular lider militar al său pe pieţele energetice internaţionale. Deşi Iranul este aproape scos de pe piaţă ca şi furnizor din cauza sancţiunilor SUA, el poate avea un impact major asupra fluxului de petrol dinspre Golf către pieţele internaţionale, putând bloca temporar exporturile irakiene, kuwaitiene, emirateze sau chiar saudite (care reprezintă circa 25% din exporturile globale de petrol) prin Strâmtoarea Ormuz sau distrugând facilităţi de exploatare şi transport din Peninsula Arabică. Deşi un asemenea scenariu nu este de scos din calcul, obiectivele pe care le-ar putea atinge sunt minime din punct de vedere politic şi diplomatic. Situaţia economică pe plan intern nu ar fi cu nimic influenţată în sens pozitiv ci, dimpotrivă, cheltuielile unui conflict militar deschis şi pierderile de imagine ar fi majore.

În plus, cel mai probabil Iranul va dori să genereze efecte negative asupra principalilor săi inamici (SUA, Israel, Arabia Saudită etc.), niciunul dintre aceştia nefiind însă în mod particular expus riscului de a fi afectat de o posibilă criză energetică internaţională. Să nu uităm că în luna noiembrie 2018, SUA au înregistrat pentru prima oară un excedent de exporturi de petrol faţă de importuri. Dacă astăzi a ajuns pe locul 8 la exporturile de petrol pe plan global, se apreciază că în 2024 SUA vor exporta mai mult petrol decât Rusia şi vor ajunge din urmă Arabia Saudită, ceea ce va reprezenta o schimbare de paradigmă pentru întreaga industrie energetică globală.

Mai mult, ar putea să apară un fel de paradox determinat de faptul că cele mai afectate state de un eventual atac al Iranului asupra monarhiilor din Golf ar putea fi chiar potenţialii săi avocaţi pentru relaxarea sancţiunilor americane asupra Teheranului. Criza va fi absorbită de statele europene, China, Japonia, India etc., tocmai cele care ar putea juca un rol determinant în readucerea Iranului în sfera diplomaţiei internaţionale şi în scoaterea din izolarea actuală. Nu întâmplător, indicele DAX al pieţei de capital germane a cunoscut cea mai mare scădere pe plan internaţional.

În acest context economic internaţional, Iranul nu are puterea economică de a determina o criză energetică internaţională. Eurasia Group, un think tank din Washington, estimează o creştere maximală a preţului petrolului de până la 100 $ pe baril în următoarea perioadă, în măsura în care evenimentele din Orientul Mijlociu escaladează. Cu toate acestea, o asemenea creştere nu se datorează exclusiv tensiunilor actuale din relaţia SUA-Iran, ci unui complex de factori precum tensiunile politice din Venezuela, alegerile din Nigeria sau conflictul civil libian.